
Destin și soartă
Ziua în care mi s-a scris destinul era înnorată,
Universul avea o vibrație de armonie sincopată,
Ursa Mică tăinuia cu Marte un trigon,
iar eu mă născusem să fiu doar Epigon.
Un bumerang cosmic mi s-a înfipt adânc în spate,
ca să port durerea pe drumul scris de Carte,
misterele Universului sălășuiau în străfunduri neștiute,
care se îndepărtau ușor nevăzute.
Tatuate în suflet, iubiri și regrete meschine
mă purtau pe cărări și poteci de neghine,
șoaptele sufletului fugar mă amăgeau,
iar vampirii lumii mele, de vlagă, mă sugeau.
Energiile furtunilor erau apocaliptice,
iar eu înaintam în căutări eliptice,
Orion și-a prins în centură o stea,
dar destinul o îndepărta să nu fie a mea.
Înfometat de mine, cel de mâine,
am înfipt mâinile în mărăcini ca într-un colț de pâine
și-am gustat din fructele deșarte ale vieții,
așezând prezentul nevolnic în Oaza Frumuseții.
M-am ridicat să prind o rază de lumină
și am căzut în Jungla Hienelor din Grădină,
care mi-au devorat trupul ce era deja stafidit...
Și nu mă durea, pentru că eu mi-am dorit!
Din pământul plin de sânge mi-am modelat alt chip,
apoi m-am oglindit în Fluviul Vieții un timp.
M-am aruncat într-un val să mă spăl de păcate
și am înotat zile-n șir, doar pe spate,
mi-am desprins bumerangul în pietrișul din mal
și-am domesticit din sălbăticie un Cal,
să-mi fie prieten în toate...
Și Credința în Tine mi-a arătat
că și-un Epigon poate!
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre înot
- poezii despre viitor
- poezii despre viață
- poezii despre vampiri
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre pâine
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
O stea ... căzătoare
O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeți mi-am terminat sicriul.
M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică și neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.
Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Și aș fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.
M-am înfrățit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ți-am văzut în praf de stele chipul,
Și-n ziua când lucram un colț de stea
Am hotărât să-ți vizitez ținutul.
Dar clipele se transformaseră-n ore
Și zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.
De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ți văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.
poezie de Vasile Șerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Șerban

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre gânduri
- poezii despre zile
- poezii despre trecut
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre sfârșit
- poezii despre plâns
- poezii despre picioare
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre învățătură, poezii despre sărut, poezii despre noroc, poezii despre iubire, poezii despre flori sau poezii despre fericire

Îngerul albastru
Pe vremea când se întâmplau minuni
pe care, azi, le credem doar povești,
era un sat cu oameni harnici, buni,
pe care n-ai putea să nu-i iubești.
La margine de sat, curgea un râu
cu ape liniștite, iar pe mal,
treceau în șir căruțele cu grâu,
în râsete și cântec de caval.
În vara-ceea chiar, s-a întâmplat
tot ceea ce am să vă povestesc,
și-am să vă spun și cum de am aflat:
din textul vechi pe care îl citesc.
El pare scris de-o mână de copil,
e scris cu pana, și-i un scris frumos,
dar s-a mai șters în timp, și-i dificil
să-i înțeleg limbajul curios:
"Trecâmd pe lângă râu, pe înserat,
mi s-a părut c-aud, de pe prundiș,
un sunet ca o zbatere, ciudat,
și-am vrut să văd ce e, mai pe furiș.
Am mers tiptil și-am vrut să mă ascund,
dar l-am văzut și nu m-am îndurat
să-l văd luptându-se, din greu, pe prund,
în pânza de păianjen încurcat.
Era de un albastru ivoriu
și strălucea-ntr-un fel de necrezut;
m-am aplecat spre el, și-am vrut să fiu
salvarea pentru îngerul căzut.
Văzându-mă, s-a liniștit pe loc
și-a așteptat, cuminte, să-l salvez:
era întreg, căci a avut noroc
și-am reușit să îl eliberez.
Abia atunci, încet, și-a îndreptat
antenele spre mine și-a vorbit,
spunându-mi, pentru că l-am ajutat,
va ține seama, și mi-a mulțumit.
Și-a arătat, apoi, un dar divin
și s-a-nalțat spre ceruri într-un fel
ce m-a uimit, Am zis, într-un suspin:
"Voi fi și eu un înger, ca și el."
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre îngeri, poezii despre salvare, poezii despre vorbire, poezii despre sunet, poezii despre seară, poezii despre râs sau poezii despre păianjeni
Călătorie
Am plecat mereu de-acasă,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc în loc sânge, globule...
Am o călătorie primejdioasă.
Am lăsat întâi părinții,
Am lăsat orașul copilăriei
Îndrumat de simțul datoriei...
Am început periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli în școli,
M-am înbăiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lăsat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țară dintr-o aventură,
Chiar două, una doar așa de trambulină...
... Era un timp când nu se mai găsea benzină
Și-am plecat... Ah doamne, ce mai tevatură!...
Am ajuns ajuns și-am înotat oceanul prin văzduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am înțeles definitiv cum soarta-i un sarcasm...
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reîntors, chiar dacă n-o mai recunosc, la țară
Ce s-a omorât ea însăși fără niciun rost
În preajma unui rece timp de post...
Și iară n-am benzină și-o să plec, mă reîntorc... afară.
Și cât o să mai tot călătoresc, așa pierdut în van, 'ntr-o doară?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre început, poezii despre școală, poezii despre visare, poezii despre studenție sau poezii despre simțuri

Copacul vieții
purtam o rochie ivoire.
spre seară, mi-am pierdut esența ființei
în bătălia din deșertul cărnii.
căutam cu înfrigurare chintesența vieții
și nu o găseam nicăieri,
te vedeam doar pe tine,
un tip imatur, cu ochi de noapte
și drama conștientizării neantului...
apoi, în acea dimineață de joi,
după ce mi-am înecat inima
în fluvii de lacrimi,
am descoperit arborele alb,
jumătate înfipt adânc în pământul din mine
și jumătate înălțându-se spre cerul speranței...
cireșii japonezi mă priveau
cu ochi de flori roz
și fără să vreau, fără să caut,
mi-am regăsit zâmbetul
într-un mesaj ultramarin:
,, mi-e tare dor de tine,
femeia mea cu trup de vânt!"
întinerită, m-am trezit învăluită în parfumul primăverii;
ascult universul.
iarba-mi șopteste un adevăr
care nu-mi aparține:
femeie, oprește-te, ascultă-ți viața!
mă așez.
e duminică și mă îndrăgostesc pe îndelete.
copacul vieții își regăsește rolul într-un târziu.
infinitul albastru scrie pe cer
o întreagă istorie, cu litere de-o șchiopă:
tu, fericire, sărută sufletul femeii!
și-atunci te văd și te strig -
auzi cum plânge austrul?
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre copaci, poezii despre zâmbet sau poezii despre vânt

Sunt ceea ce nu sunt!
Spun lumii ceea ce nu sunt,
Doar prin ce fac și ce rostesc,
Spun dimineții ce nu sunt,
Prin ce sărut și ce iubesc.
N-am mers pe unde merge drumul,
Am mers pe unde nu-i cărare
Și am lăsat în flori parfumul
Tot verdelui din larga zare.
În zile lungi am pus refren,
În nopți pustii am pus un cânt
Și-n suflet un copac peren,
Să-mi lase rodul pe pământ.
Nu mi-am uitat în vorbe ruga
Și-am prins în palme focul vieții,
Mi-am cufundat în verde fuga
Și-n roșu, clipele tristeții.
Mi-am construit un vis al meu,
Iar din căderi înalț izvor,
Din tot ce-a fost în viață greu
Deschid ferestre-n viitor.
Iubirilor le-am dat culoare
Și-am scris povești de dor, cu foc,
Iar în poeme-am pus cicoare
Și izul fin de busuioc.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde

Am scris o omletă bună
Am scris o omletă bună... și am mâncat
o poezie fierbinte... după ce te-am iubit
M-am încheiat la mașină... și mi-am condus
paltonul acasă... prin ploaie...
după ce te-am iubit
Am trecut pe roșu... și am oprit la
verde... plutind undeva între culori...
de ici-colo...
după ce te-am iubit
Mi-am ondulat patul... și am făcut
părul... ușor
confuz dar... nu-mi pasă...
Mi-am pregătit dinții... și m-am spălat
pe pijama... apoi m-am ridicat
... și m-am întins pe pat...
Să dorm...
după ce te-am iubit
poezie de Nikki Giovanni, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre roșu, poezii despre păr, poezii despre poezie, poezii despre ploaie, poezii despre dinți sau poezii despre culori
Fenomen
Am vrut pentru o clipă să-mi ies din trup,
Dar m-am prăbușit mai rău în mine.
Senzație de gol...
Pășind încet, șovăielnic, m-am izbit de timp
Provocându-mi răni din care curgea netimp.
Suflet miop!...
Mi-am urnit neființa, în ciuda neputinței
Și-am obligat-o să înainteze.
Învins învingător!...
Plimbându-mă prin mine, mi-am zărit sufletul:
Călătorea prin tunelul obscurului.
Găteala aparențelor!...
Mi-am făcut curaj și am pornit înspre el;
L am înșfăcat și mi l-am remontat în trup...
Am redevenit eu!...
poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre oftalmologie sau poezii despre curaj
În luptă cu destinul
C-un ghiozdan de vise-n spate
M-am urcat în primul tren
Și gândurile-mi erau îndreptate
Către-al vieții dulce "refren".
În urmă nu m-am uitat
Drumul învingătorului e înainte.
Într-o dimineață rece-am plecat
Cu cei dragi în inimă și minte.
Nimeni nu mi-a întins o mână,
Singur m-am zbătut din greu.
Fără s-aud o vorbă bună,
Lângă mine doar Dumnezeu.
Nu m-am oprit la uși închise
Chiar de moralul era la pământ.
Am crezut cu tărie-n vise...
Îmi doream alt deznodământ.
Parte în parte cu destinul
Zilnic din greu am luptat
Și știam ce este chinul,
Iar asta mult m-a motivat.
Viața-i doar o melodie
Și-n grabă o fredonăm.
Cu supărări sau armonie,
Dar visul trebuie să-l urmăm!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (11 iunie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre supărare, poezii despre religie, poezii despre muzică sau poezii despre inimă

M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineții,
Am înghițit durerea și ziua asta nouă
Îmi pare o greșeală pe fruntea tinereții.
Mi-am asumat un cântec, un lan și o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine și pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.
M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Și nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Și-n carnea neputinței croiește o poveste.
M-am deșirat ca ghemul pe buze de morminte
Și plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinții,
Mi-am spus că viața-i oarbă și proastă și mă minte
Și-am tras cu disperare de amintiri când sfinții
Le așezau pe umeri măsura de lumină,
Și-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvășite mai învățau să zboare.
M-am repezit la moarte cu pumnii strânși, dar gata
De lupta cea mai dură înlănțuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâșii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braț cu nemurirea.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre sfinți, poezii despre păduri, poezii despre prostie sau poezii despre poftă

M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
M-am repezit la viață cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineții,
Am înghițit durerea și ziua asta nouă
Îmi pare o greșeală pe fruntea tinereții.
Mi-am asumat un cântec, un lan și o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine și pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.
M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Și nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Și-n carnea neputinței croiește o poveste.
M-am deșirat ca ghemul pe buze de morminte
Și plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinții,
Mi-am spus că viața-i oarbă și proastă și mă minte
Și-am tras cu disperare de amintiri când sfinții
Le așezau pe umeri măsura de lumină,
Și-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvășite mai învățau să zboare.
M-am repezit la moarte cu pumnii strânși, dar gata
De lupta cea mai dură înlănțuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâșii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braț cu nemurirea.
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Definitiv... lipsuri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu...
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu...
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu...
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu...
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu,
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu...
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu...
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu...
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal...
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanță-
dar se pare că totu-i clădit imoral...
nu-i balanță!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre tată, poezii despre talent sau poezii despre sănătate

PRIN UNIVERS...
Astă noapte, pas la pas, m-am plimbat prin Univers
Pentru care deodată s-a deschis un interes
Și prin telescopul Hubble... ca și cum aș fi privit
Două sute miliarde galaxii eu am găsit...
Astă noapte-am străbătut miliarde ani lumină
Și-am ajuns până la Abell, roi de stele pe retină,...
Am vizitat Sagittarius, Ursa Major, Ursa Mică
Chiar și Galaxia Morții... de care îmi era frică
M-am plimbat prin galaxii până când am obosit
Și pe Drumul Robilor vrând-nevrând am poposit
Coborând din Andromeda, tot de prin Grupul Local
Ca și Calea Laptelui, am făcut un gest banal
Mi-am pus degetul pe-o tâmplă și așa m-am întrebat:
Oare Zeus pe Heracle când l-a dus la alăptat
Și l-a pus la sânul Herei, care dormea pe o parte,
A știut că o să facă o spirală ca de lapte
Când Zeița-l va respinge? C-o să împroaște-n jur cu stele
Patru sute miliarde,... nebuloase printre ele?!
... Dar nu are importanță, e bine că am aflat
Cine și de ce-a fost nașul Mylky Way... de-a botezat...
Și prin Calea Laptelui am trecut prin constelații
Ca să mă întorc acasă c-un bagaj de informații
Și-am trecut prin Gemeni, Vela, Aquila și Scorpion
Prin Săgetător, Perseus și pe Brațul Orion
M-am apropiat de Soare,... doar o rază am luat,
Și prin Sistemul solar cam o oră m-am plimbat....
M-am întors din nou,, acasă'' pe planeta mea, Pământ,
Unde m-am născut, am plâns și am spus primul CUVÂNT....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre botez, poezii despre Soare, poezii despre telescop, poezii despre stele, poezii despre sclavie, poezii despre plimbare sau poezii despre planete
Șlefuit de îngeri
mi-am văzut negenerația renunțând,
mi-am admirat eșecul,
o dorință/un parazit,
am încercat să urc zidul,
să trec de harta lor pe harta noastră...
am înțeles că toți una suntem,
am coborât la prima, chiar dacă mai aveam bilet,
am făcut autostopul pe paginile resemnării,
mi-am scris autodenunțul, m-am condamnat:
nu pentru o lume mai bună,
nici pentru a-i elibera,
oricum nu m-a ajutat prea mult,
am rămas doar martor...
visam copaci desfrunziți,
nu era un coșmar, dar mă durea,
drept este că dispăream
acolo unde se termină drumul...
apoi am deschis ochii încet
purtat de moartea placidă
într-un tunel al zorilor
unde se auzeau arhangheli,
desprins de mofturile mele,
"descărnat" de umbre,
umblam printre ezitări
ca un scroll de mouse într-un joc de strategie,
am debutat în pielea personei elastice
surprinsă gif pe legitimația divină,
căutam în listă începutul...
îmbătat cu libertatea jocului
am adormit istovit de ceruri
apoi m-am sucit în minunea asta...
m-au găsit pe marginea drumului,
mi-au pus întrebări despre cădere
văzându-se îmbrăcați în ochii mei
vorbindu-mi goi înspre rănile noastre,
m-au eliberat să mă ascund în tăcere
să-i văd la nesfârșit în slăbirea lor,
doar că eu am simțit fugarul din mine,
m-am ascuns prin gropile din asfalt
prin ruinele orașelor părăsite
uimit de dansul umbrelor tunelului
printre iluziile mele de oameni
în transa trecerii prin tărăboi...
m-am predat unei cauze neinteresante
și-am înțeles că am nevoie de o zi
pentru a scăpa de rostul lucrurilor,
abia atunci m-am simțit complice
în tirania eșecului omenirii...
de aceea nu am putut uita arhanghelii
cântând senini libertatea,
iar lacrimile mi s-au transformat
în biblioteci de cântece de pace
plecat la drum,
niciodată pribeag...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre eșec, poezii despre tăcere, poezii despre slăbire, poezii despre pace sau poezii despre ochi
Nimic mai fals, nimic mai adevărat
sub formă de carte m-am împărtășit
pentru tine
am cusut cu ață albă gândurile mele
și toate s-au făcut poezie
nimic mai fals nimic mai adevărat
într-un moment de luciditate
fiecare gând devine tortură psihometrică
în care îmi ucid treptat fobiile și
toate durerile de inimă mor
amintindu-mi de mine
la început
m-am arătat lumii sub formă de înger
ușor uimită
lumea și-a desfăcut brațele și m-a primit
între sânii ei
se cuibărește mereu un copil
pentru tine
a murit Hristos
a plâns din greșeală
peste versurile mele
și tu dormi
prins de-mbrățișarea lor
sub formă de carte m-am împărtășit
pentru tine
am trimis solie îngerului nenăscut
să scrie poezie în următoarea viață
nimic mai fals nimic mai adevărat
poezie de Emma Brad
Adăugat de Emma Brad

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre sâni
Neconcordanță
Nu mi-am dorit această stare
de om înnebunit de ea,
nu mi-am dorit a ei plecare
și n-am dorit a nu mă vrea.
Nu mi-am dorit să stau cu gândul
împleticit de buimăceli,
nu mi-am dorit să-mi cheme visul
acele stări de amețeli.
Eu mi-am dorit doar o poveste,
și-al ei final doar fericit,
eu mi-am dorit să urc pe trepte
cu gândul că sunt eu iubit.
Eu mi-am dorit doar sărbătoare
în ochii clari și al meu vis,
eu mi-am dorit iubirea mare,
și-acum, eu sunt doar un proscris.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători sau poezii despre dorințe

Tinerețea e o stare a spiritului, bătrânețea o alta...
Copilă fiind, mă întrebam obsesiv:
de ce bunica are fire albe
și atât de multe șanțuri pe fața-i cea blajină?
mi-am făcut curaj și am întrebat-o
iar baba mi-a răspuns zâmbind:
,,Dumnezeu a pus toată inocența lumii pe chipurile pruncilor
iar bătrânilor gârbovi toată povara lumii
fiecare fir alb crește un copac
o casă ce se ridică spre înalt
un copil ce-nvață să umble
un lan de grâu pentru pâinea de mâine.
Draga mea, despre șanțuri e un pic mai complicat
sunt plânsul femeii, al omenirii...
fiecare șanț va purta în el urmele tectonice ale unui plâns de stea
ale unui suflet pribeag prin spațiu și timp
plânsul va aduce bătrânețea ca stare a ființei...''
Mi-am dorit să fac o vrajă de miere
pentru a nu învăța plânsul
voiam să rămân mereu copila-fluture
să dau un șut mingii numite viață
să stau întinsă pe spate în iarba violet a trăirii
să-mi închipui că pot să ascund soarele după umbra tălpilor mele albastre
n-am vrut să îmbătrânesc, zău, dar am învățat plânsul.
Mi-a fost predat în pași de vals
ai metaforei lunii pictate pe pagina sufletului
de-o stea în vara albastră a șoaptei vieții
dăruindu-mi elixirul vieții mele
trăirea, slova și credința
și-am înțeles atât de târziu că:
tinerețea e o stare a spiritului, bătrânețea o alta....
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre albastru sau poezii despre înălțime
Pe drumurile vieții mele
Pe drumurile vieții mele
Au trecut pe lângă mine multe ființe minunate,
Toate îmbrăcate în alb, toate strălucitoare.
Într-un târziu, am intrat în vorbă cu una:
"Tu cine ești?"
Dar ea, ca și celelalte,
Și-a plecat smerită privirea,
Apoi mi-a raspuns în grabă, stingherită:
"Sunt, bineînțeles, fapta bună;
M-ai întâlnit de multe ori în viața ta."
"Da, dar nu cu figura asta smerită," i-am răspuns;
Și dintr-o singură mișcare, cu mână viguroasă,
În pofida împotrivirii ei,
I-am smuls voalul
Și-am văzut fața mândriei.
Ea, umilită, a plecat;
După ce m-am gândit o vreme,
Mi-am spus:
"Smintitule!"
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie, poezii despre mândrie, poezii despre mișcare sau poezii despre bunătate
Închipuite regrete
Când m-a privit întâia oară
N-aveam nicio identitate;
Un anonim de-o zi fugară...
La braț c-un altu'... O zi, ca toate.
Când am zărit-o prima dată
Mi-a stat și inima, o clipă
Să aibă timp... Ce minunată!!!
... Dorea cu ea să se-nfiripă!
M-a revăzut, indiferentă
Din nou, o seară la terasă;
Surâzător d-impacientă
Că o priveam?! Spunea; "Mă lasă!..."
Am căutat-o, s-o văd iar,
Cum cauți raza-n întuneric
De zâmbetu-i ca de cleștar...
Cu trupu-i unduios, himeric...
... Într-un amurg, de-un colț de pleoapă
Mi-a aruncat sleit șuvoi,
Să-mi fie nesomn; vis s-adapă
Atinsul pur, de buze moi...
Am insitat, ținând să-i murmur
Din depărtare un jurământ;
Dar n-a fost timp.. și-n gând îmi gângur
Tot ce-aș fi spus într-un cuvânt...
... A revenit, de-un bronz-sidef,
Sclipind un cald de dup-amiază
Și parcă ingeri i-au dat chef
Să-mi lunece un drog de rază...
... Și-am asecat suflet din mine;
M-am pierdut tot, timid, inert...
Încet mi-am stăpânit suspine
Și m-am întors... Plecase, cert!
Febril, nopți-zile am căutat
Și întâmplarea ne-a-ntâlnit;
C-un gest m-a salutat..."Ratat!
Salut! Vacanța s-a sfârșit!"...
Eram în gară pe-o banchetă
Cu ochii-n șine paralele;
Ca un oștean fără muschetă,
Tot răni zemând, sub plânsă piele...
E-o zi ca toate, singuratic,
Fugar, iubind o anonimă...
Rămânând gândul nebunatic;
S-o port mereu, suav, divină!...
PS
Am revăzut-o-n capitală;
Sublimă, c-un frumos student...
Eu... Un timid, tobă de școală!
În dragoste... un repetent!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre vacanță sau poezii despre singurătate
Altar
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de mult,
În marea lor de-o strălucire-aparte,
Și-am stat o viaț-acolo, să ascult
Ecoul ei și să visez departe,
M-am răsfățat în oaza lor duioasă
Și m-am topit la razele de foc,
Am așteptat, la țărmul lor, sfioasă,
Să te învăț să curgem la un loc,
Știu, m-am mutat în ochii tăi, se pare,
De mult de tot, la primul gângurit,
Am luat cu mine vâslele din zare,
Și-am mers, suav, pe bolta de zenit,
Și noi cuvinte-am tălmăcit, sub tâmple,
Cu tine-n jur, mi-am făurit cărări,
O roua-a dimineții, ce ne umple,
Și-am înflorit atâtea primăveri...
Știu, m-am mutat în ochii tăi, de tot,
Într-un altar cu îngeri și culoare,
Mirarea mă cuprinde și socot
Că-i raiul meu, cel primenit de soare,
Și-acum, târziu, acolo-n ei, mă scald
Și macin clipa asta trecătoare,
Mi-e-atât de bine, mi-este-atât de cald,
Chiar de-i afară aprigă ninsoare,
Avem doi ochi în care curgem lin,
Cu gânduri și cuvinte, cu nevoi,
Ne vom zidi acolo, blând, senin,
Un cer de slavă picurat de ploi.
poezie de Beatrice Silvia Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre rai, poezii despre primăvară sau poezii despre oaze