Copacii eclipsează pădurea.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori nu vedem pădurea din cauza clădirilor!

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

E exact ca frumoasa din Pădurea adormită. Atât doar că nu e frumoasă.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au spus că nu văd pădurea din cauza copacilor. Apoi au tăiat şi copacii. Dar pădurea tot nu se vede.

aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile sunt precum copacii. Cu cât sunt mai în vârstă, au mai multe inele.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alţii şi iau pădurea întreagă şi-o duc acasă. Zmeul se sperie acum şi mai rău, şi iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare şi pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul şi bunicul lui.

Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă pădurea ia foc, atât copacii uscaţi cât şi cei verzi vor arde.

proverbe afgane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pădurea veche am început să număr copacii, dar m-a oprit la zero.

aforism de David Boia (18 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea visând în alb

Pădurea
e contopită
în iarnă
şi lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-şi braţele
în covorul alb.

Nu încercaţi
să o treziţi,
pădurea pleacă,
dar nu piere.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă privesc de sus copacii

Mă privesc de sus copacii, aş putea
Să fug, să mă pierd, să m-ascund, să mă...
Las uitată...
Înăuntru, departe, lipită de mine undeva demult.

Sălbatici rămânem, sălbatici ne creştem şi niciodată
Un copac nu va fi iederă.
Suflă şi ninge şi arde şi plouă şi frânge, nu plânge.

Mă privesc de sus copacii, mă oglindesc în ochii lor.
În ochii lor, adânc, acolo, sus, aproape.

Ne naştem, cunoaştem, ne doare,
Fugim, ne pierdem, ne-ascundem, ne...
lăsăm uitaţi...
Înăuntru, departe, acolo sus înrădăcinaţi
Adânc în ochii orbi ai copacilor
Se oglindeşte pădurea, cineva
O priveşte de sus, dinăuntru, departe.

poezie de Mihaela Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea în agonie

Fâşii de nori aduc învolburarea
Pe cerul de cobalt al primăverii,
Se face loc mai repede-nserării...
Dece-i aşa? Se pune întrebarea.

Deoarece, pe tot cuprinsul ţării
Ades îşi fac stihiile cărarea
Trecând să scoată dintre ţărmuri marea
S-o poarte-n infinitul depărtării.

La noi, aproape c-a murit pădurea,
Copacii falnici urlă de durere,
Străini casapi zdrobitu-le-au spinarea,
De-nverşunare plini şi de putere.

Blestem asupra lor să se reverse,
Să răzbunăm pornirile perverse!

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrocedare

Cu lacrimile-n ochi şuvoi
Plângeau ţăranii, pe-nserat:
Le-au dat pădurea înapoi,
Copacii, însă, i-au uitat.

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retrocedare 2

Cu lacrimile-n ochi şuvoi
Plângeau ţăranii mei, săracii;
Le-au dat pădurea înapoi,
Dar unde naibii sunt copacii?

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silvică

Zvon de bine iar purcede
De la domnii avizaţi:
Azi pădurea nu se vede
De copacii defrişaţi.

epigramă de Corneliu Păunescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul precum lumea,
Una eclipsează
Un infinit.

haiku de Miruna Stroescu
Adăugat de Miruna Stroescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia de mireasă prea frumoasă eclipsează mireasa...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au înnebunit copacii...

Au înnebunit copacii
Dezbrăcaţi acum spre iarnă,
Rezemaţi cu toţi aracii,
Hainele pe jos le toarnă.

Ori s-au supărat pe mine,
Că-s şi eu nebun ca ei,
Bântuit între ruine,
Liniştit cu un condei.

Poate vor să mă iubească
Printre crengile-aiurite,
Iar pe frunze să doinească,
Doruri multe-ntipărite.

Vor să mă-nvelească-n frunze,
Doina-n cânt să mi-o alinte,
Stelele să-mi fie muze,
Sub copaci îmi fac veşminte.

A înnebunit şi frigul,
Ce îmi ţese os cu os,
Zgribulit e pipirigul,
Broaştele se lasă jos...

Mi-au înnebunit toţi paşii,
Clătinaţi prin dansuri şchioape,
Să învăţ eu toţi copacii?!...
Cum să sară ţoape, ţoape...

Las pădurea grobiană,
Dezbrăcată, necioplită,
Eu ma culc într-o poiană,
Doina-n cânt, îmi e jelită...

poezie de Viorel Daniel Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou ...

Pădurea vuieşte de jalnic ecou,
Copacii se vaită, nimic nu e nou...
Scriu jalbe cu toţii că sunt prigoniţi,
Sub drujbele grele spre moarte grăbiţi.
Se-adună în grabă, dar totu-i incert,
Vorbesc de osândă, strigând în deşert.
Se-aude ecoul, loveşte în stânci
Răspunsu-l primeşte, şoptit, până-n lunci...
Întreaga natură se află-n impas
Oftează pădurea la iconostas.
Se-aude un răgnet pe-aripi de ecou.
Copaci cad în valuri ca la dominou,
În toiul pustiei zbierând din rărunchi
Cu slaba nădejde să cruţe vreun trunchi.
Se duce ecoul, se-ntoarce tunând,
În vremi de năpastă vesteşte mormânt.
Copacii în grabă făcut-au sobor,
Loviţi par cu leuca, sau de-un meteor.
Nu pot să priceapă aşa trai amar
Aprins-au în noapte un foc din amnar.
Stau strânşi iar la sfaturi copacii bătrâni,-
Le-o fi sunat ceasul, chemaţi de străbuni?!
Rostesc mai cu forţă, în noapte târziu,
Copacii mai tineri, dar strigă-n pustiu.
Doar câte-o mlădiţă cu gândul necopt
Se leagănă-n noapte, n-a priceput tot...
Aleargă ecoul, grăbit mesager
Întreg universul îl ia ca reper.
Se fac parastase, auzi glas de popi.
Copacii-s pe giulgiu, poţi chiar să-i îngropi.
Ecoul tot ţipă: nimic nu e sfânt!
El are-o menire, să poarte cuvânt;
Să ştie o lume mânată de zor-
Copacul e şi el un biet muritor...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiţi blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor şi invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu braţele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ş sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltaţi...

poezie clasică de Eugene Ionesco din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!