Retrocedare
Cu lacrimile-n ochi șuvoi
Plângeau țăranii, pe-nserat:
Le-au dat pădurea înapoi,
Copacii, însă, i-au uitat.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Retrocedare 2
Cu lacrimile-n ochi șuvoi
Plângeau țăranii mei, săracii;
Le-au dat pădurea înapoi,
Dar unde naibii sunt copacii?
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrocedare
Cu lacrimile-n ochi șuvoi
Plângeau țăranii pe-nserate:
Le-au dat pădurea înapoi...
C-un kilometru jumătate.
calambur epigramatic de Sorin Olariu din Epigrame - mică antologie
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 4 comentarii până acum.
Plângeau în noi copacii
Revăd potecile ce ne-au lăsat
să răscolim pădurea minunată
ducând parfumul tău de neuitat
peste iluzii ce mureau deodată.
În urma pașilor care-au rămas
doar amintiri într-un sfârșit de vară,
plângeau în noi copacii fără glas
uitându-și crengile pe dinafară.
La umbra lor regretele mureau
pe jurămintele jertfite fără teamă
peste cărări cu pași care duceau
spre un tărâm ce încă ne mai cheamă.
Mă tulbură chemarea lui mereu
chiar dacă știu că ești pe veci plecată
pe aripa întunecată-a unui zeu
care ți-a frânt povestea dintr-odată.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comerț cu ridicata
Prima oară am aflat
De comerț cu ridicata
Într-o zi, mai pe-nserat
Când l-au ridicat pe tata.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celor care ne taie pădurile
Mă uit la ăștia, prostănacii,
Și râd de ei, ce tun le-am tras:
E drept că ne-au luat copacii,
Dar rumegușul ne-a rămas!
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnului Sorin Olariu. Cu deosebită stimă
Dă-mi te rog talentul tău,
Doar o zi, că nu-i o dramă,
Și-ți promit, uite zic zău,
Să scriu și eu... epigramă.
epigramă de Paul Constantin (4 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea-și numără copacii
S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-și numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...
Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micșorează
Și cântăreții, triști, îi pier.
Când cerul lacrima își varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ștearsă,
Copacii prind a lăcrima.
Pădurea-și numără copacii
Făcându-și loc în umbra lor,
Iar cântăreților, buimacii,
Le dă mult spațiu pentru zbor.
Ne mor copacii sub securea
Inconștienților avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poți să cari
Din bogăția lumii, verde,
Și-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, și noi, nu vezi?
poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea visând în alb
Pădurea
e contopită
în iarnă
și lasă întrebare
fără răspuns.
Pădurea doarme
în visare verde
odihnindu-și brațele
în covorul alb.
Nu încercați
să o treziți,
pădurea pleacă,
dar nu piere.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Trecere la ora de iarnă
Râdea un hoț de buzunare
Citind anunțul din ziare:
- Auzi la ei cât sunt de boi,
Să dau eu ceasul înapoi?!?
epigramă de Sorin Olariu din Curentul Internațional, ziarul românilor din America de Nord (octombrie 2009)
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Studenta basarabeancă
Ziua-nvață - să cunoască -
Dulcea limbă românească.
Seara însă, prin cămine,
Studiază limbi străine.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poteci azurii
copacii ridică în slava cerului pădurea
loc de odihnă și cuib
păsărilor să le fie mai aproape izvoarele cântecelor
la capăt de drum adunate
de ochi omenesc nevăzute
văzute de păsări acomodate în noaptea dintre stele
locuri își dorm pe mai departe somnul lor gri
în miasme și primăveri negrăbite
păsările cerului se duc și se întorc continuu
șlefuind triluri între ceruri
o limbă nemaiauzită anină de vârful copacilor
iarba se pregătește să încolțească
pe poteci azurii pentru cei ce le-au cunoscut
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelegând pădurea
Alerg prin pădure
la întrecere cu vântul,
ascult chemarea
câmpii nesfârșite,
copacii stau muți
și le-nțeleg tăcerea,
zarea mă pierde
cerul se răstoarnă
și fericit visez.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mi-au spus că nu văd pădurea din cauza copacilor. Apoi au tăiat și copacii. Dar pădurea tot nu se vede.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Veniți iar înapoi, zile de ieri [Come back, sweet yesterdays]
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
Dar nu numai în visul meu banal
Să îmi aduceți supărări șuvoi
Ca să mă scol din somn la ce-i real,
Însingurat, cu sufletul greoi.
Să fie beznă când e noaptea-n toi,
Ca ziua să mai sper din răsputeri.
Veniți iar înapoi, zile de ieri!
Zile de ieri, veniți iar înapoi!
poezie de Robert Laurence Binyon, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venind din oglindă
Mă uitam în oglinda acoperită cu chipuri.
Prin hornuri vineții săpate în plimbare
copacii pe copaci călare
dormeau
pe sobele dogoritoare.
Plângeau în pod
plângeau
arcași cu buzele în arcuri
și ienicerii despicați în două
înveninau în inimi lumea nouă
și furci își îndesau în sân cosașii.
Veneam dintr-o oglindă-acoperită
de mama și de tata la apusuri
și m-așezam pe-o margine de grindă
la miez de noapte
și mâncam răspunsuri.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vezi, îi răspunse omul, m-am gândit să nu-mi mai pierd timpul smulgând copacii unul câte unul, că nu sunt buruieni ori d-alde cânepă: îi leg unii de alții și iau pădurea întreagă și-o duc acasă. Zmeul se sperie acum și mai rău, și iar unul una, altul alta, până ce se învoiră ca să mai dea zmeul o găleată de galbeni, iar în schimb să poată duce el copacii în spinare și pădurea să rămâie la locul ei, cum o lăsaseră tatul și bunicul lui.
Ioan Slavici în Spaima zmeilor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Doi feti cu stea in frunte. Lecturi scolare" de Ioan Slavici este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Am uitat pe ce brațe mi-a stat capul până-n zori
Și ale cui au fost. Nu-mi amintesc și basta,
Unde și ce buze-am sărutat, de-atâtea ori;
... dar ploaia e plină de stafii noaptea asta.
Dincolo de geam se așteaptă poate un răspuns,
Iar nesomnul din sânge recheamă din trecut
Ecoul dulce-al unor voci nu stinse îndejuns,
Rememorând parfumuri, mirosuri de demult.
Astfel stau iarna singuri copacii pe coline,
Fără-a ști ce păsări i-au părăsit anume,
De ce-n albastrul ochi al bolții atâta ger e:
Eu nu mai știu să-mi chem iubirile pe nume,
Tot ce știu e că vara mai cântă-un pic în mine
Și că, apoi, eu însămi voi deveni tăcere.
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de p
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țăranii noștri
Ei nu-s adepții răsculării
Chiar dacă-n mod supărător
Țăranii noștri - talpa țării -
Sunt... sub piciorul tuturor!
epigramă de Mihai Enachi din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Modestia este apanajul mediocrității.
Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricioasa
Dă-mi, primăvară, visele-napoi!
Le-ai luat cu tine-atunci când ai plecat;
Te-aștept să-mbraci din nou copacii goi,
Când eu am desfrunzit, tu m-ai uitat!
Lasă-mi iar colțul ierbii să răsară,
Învie zbor de fluturi, jucăuș;
M-auzi, capricioasă primăvară?
Cu ochi de foc și sufletul de pluș!
Nu știu de ce-mi mai pun nădejdea-n tine,
Că vii târziu și parcă-n goană treci;
Însă, de data asta, să faci bine,
Până nu mă-nflorești, să nu mai pleci!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!