Citate similare cu I/Un om aplecat peste chitara...

Omul cu chitara albastră ( extras I, II,III,IV,V,VI)

Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.

Ei au spus: "N-ai chitară ca a noastră,
Nu cânţi faptele cum sunt".

Omul a răspuns, " Da, cu o chitară-albastră
Toate-s altfel când eu cânt."

I-au mai spus," Tu cântă, trebuie,
O melodie de dincolo de noi, dar, totuşi,

Care-arată lucrurile cum sunt ele-n viaţă noastră,
Hai, cântă, te rugăm, la chitara ta albastră."

Nu vă pot aduce lumea cum o ştiţi, rotundă,
Deşi-mi doresc asta enorm;

Cânt figura unui erou cu ochi mari,
Cu figura-n bronz tăiată, dar care, totuşi, nu-i chiar om,

Deşi eu fac tot ce-mi stă-n putere, mă strădui enorm,
Să-l înfăţişez aproape om.

Dar ca să-i fac o serenadă ca şi cum ar fi doar om,
S-ar pierde ceva din această lume-a noastră;

Deci, vă rog, acceptaţi melodia drept serenada
Omului care cântă la chitara lui albastră.

III

O, să-l cânţi pe cel mai de seamă om,
Să-i înfigi jungheru-n piept,

Să-i împrăştii creierii pe duşumele
Şi să laşi să-i curgă sângele fierbinte încă,

Să-i întinzi gândurile pe uşi, pliu cu pliu,
Şi aripile prin noroaie şi zăpezi;

Să-atentezi la hei-ul şi la o-o-ul lui cel viu
Şi să-învârţi cheia vorbirii să-i faci adevărul clar,

Ca un trăsnet în seninul cel barbar,
Atingând doar subţirele strune de metal....

Deci, dacă asta este viaţa, lasă-te pe fereastră
Şi-ascultă povestea care curge din chitara cea albastră.

Un milion de oameni pe o singură strună?
Şi stilurile lor nepereche-n acel lucru? Împreună?

Şi toate faptele lor, fie ele bune, fie rele,
Toate patimile lor mai cuminţi sau mai rebele?

Sentimentele nebune, şoapte care-apar, dispar,
Ca un zumzăit de muşte-n aerul de toamnă clar?

Deci, dacă asta este viaţa, lasă-te pe fereastră
Şi ascultă zumzăitul care curge din chitara cea albastră

Nu vrem cântece despre măreţia poeziei,
Despre licărul torţelor în ţinuturi subterane,

Despre raze violete valsând pe comori ascunse.
Pe discul rotund al soarelui nu sunt umbre.

Ziua-i dorinţă, iar noaptea-înseamnă somn.
Nu sunt umbre nicăieri.

Pământul pentru noi este turtit, fără podoabe.
Nu sunt umbre. Poezia,

Excedând muzica, trebuie să-înlocuiască
Cerurile goale şi toate imnurile lor,

Eu-rile noastre-n poezie se cuvine-a-şi avea locul,
Chiar şi-atunci când zăngăneşti la ghitara ta albastră.

O melodie de dincolo de lumea noastră,
Dar în care să fim noi, neschimbaţi de chitara ta albastră;

Prezenţi în melodie, dar într-un spaţiu cu-alte legi,
Diferit, dar noi aceeaşi – locul altul, înţelegi?

Un teritoriu unde lucrurile sunt cum se văd,
Doar teritoriul e schimbat de chitara ta albastră

Şi plasat astfel încât, dincolo de-orice schimbare,
Este perceput în atmosfera lui finală

Şi în momentul lui final, în felul-n care
Conştiinţa artei se îndreaptă spre final când

Gândirea zeului este rouă-înfrigurată,
Iar spaţiul însuşi îi devine melodie. Chitara-albastră

Se transformă în locul lucrurilor cum sunt ele-n viaţa noastră,
Creaţia-înţelesurilor din chitara cea albastră.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea "The Necessary Angel: Essays on Reality and the Imagination Paperback" de Wallace Stevens este disponibilă pentru comandă online la 49.99 lei.

Vezi şi următoarele:

Citate similare

Omul cu chitara albastră (extras I, VI)

I
Un om aplecat peste chitara lui,
Un meseriaş ca atâţia alţii. Ziua era verde.