Intrând în Noul An

Intrăm cu optimism în Noul An
Deplini încredinţaţi de biruinţă
Cu hărnicie vom lucra în Lan
Să-ndeplinim a Cerului cerinţă.

Privim ‘napoi să constatăm
Ce bun a fost cu noi, Păstorul
Şi mulţumiri cu drag ‘nălţăm
Că s-a-ngrijit de-ntreg poporul.

Rostim cu toţi "EBEN-EZER"
El ne-a însoţit fără-ncetare
Şi-am depăşit orice mister,
Ieşit-am din învolburare.

Intrând în Noul An cântăm
Un imn ales de proslăvire
Şi vrem, plenar, să ne-angajăm
S-aducem roade în slujire.

Din nou vom înfrunta furtuni
Când vor izbi să ne doboare
Vom mai vedea multe minuni,
Vom birui chiar în cuptoare.

Pornim la drum îmbărbătaţi
De-acele revelaţii sfinte
Din nou vom fi orientaţi
De braţul Tău, o, drag Părinte.

poezie de George Cornici (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar rostim Eben-Ezer...

Ne-ai păzit cu braţul tare în orice împrejurare
N-ai lăsat nenorocirea să se-abată peste noi
Ai venit în ajutor când a fost vreo încercare
Să putem nutri, senini, gândul vieţii de apoi.

Ne-ai condus în drumeţie, pas cu pas ne-ai îndrumat
Să putem privi spre ţinta stabilită-n Testamente
Când probleme s-au ivit noi la Tine-am apelat
Vrând să fim cu-ncredinţare ale Tale instrumente.

Ca şi servul de-altădată ce-a slujit cu demnitate
La altarul mulţumirii, azi, rostim Eben Ezer
C-ai schimbat în bucurie chiar şi stările uscate
Şi-ai adus noi revelaţii din ştiinţă, din mister.

N-a lipsit nici suferinţa, n-a lipsit nici bucuria
Dar vedem cum planul Tău generează împliniri
Şi în anul încheiat ne-ai ghidat călătoria
Să putem realiza, pe ogor, desţeleniri.

Nu prin merit personal am învins dificultatea
Pân-aici ai fost cu noi, iar rostim Eben-Ezer
Tu ai nivelat cărarea, uşurat-ai greutatea
Şi ai răspândit căldura ce topeşte viscol, ger.

Înnoptări au fost destule pe traseul spre Cetate
Dar de fiecare dată raze din izvor ceresc
Străbătut-au constelaţii să ne dea seninătate
Şi-am primit iluminare în răspuns dumnezeiesc.

Ne-a-ntărit credincioşia fiecare zi din viaţă
C-am văzut că bunătatea-Ţi nu-i la capăt, nicidecum
Ne-au învăluit lumini ce veneau din sfânta-Ţi Faţă
Şi-am văzut o strălucire dincolo de nori de fum.

Când eram în aşteptare am trăit experienţe
Care-au aşezat în suflet strat subţire de-ndoieli
Dar văzut-am mai apoi că-s subtile aparenţe
Şi că niciodată, Tată, în speranţe nu ne-nşeli.

Pietrele de amintire aşezate-n ani trecuţi
Toate, toate ne vorbesc cu un iz de nostalgie
Că-n întinderea cerească suntem bine cunoscuţi
Şi că nu suntem uitaţi prin terestra pribegie.

Iar rostim Eben-Ezer cu convingere deplină
Şi ‘nălţăm recunoştinţă către tronul de-ndurări
Că-i deplină fericire când lăuntrul, tot, se-nchină
Şi când Ţie Îţi trimitem şi cântare şi urări.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai cui suntem?

Suntem ai Tăi; ne preţuieşti
Simţim că eşti cu noi pe cale
Trimiţi, mereu, lumini cereşti
Şi melodii instrumentale.

Suntem ai Tăi; ne-ai scos din vid,
Ne-ai îmbrăcat cu fericire
Ne-ai dat un fundament solid
Pe care scrie:"MOŞTENIRE".

Suntem ai Tăi; nu vrem stăpâni
Învinşi de patimile firii
‘Nălţăm, convinşi, ambele mâini
Spre-altarul drag al răsplătirii.

Suntem proprietatea Ta
Să ne răpească nu-s în stare
Acei ce nu-Ţi pot slavă da
Şi n-au crezut în vindecare.

"Suntem ai Tăi... suntem ai Tăi"
Aşa cântăm, aşa vom zice
Nu vrem tumultul altor căi,
Vrem Legea Ta să se aplice.

Suntem ai Tăi; plătit-ai preţ
Cum nimeni n-a plătit vreodată
Ca în dogoare şi-n îngheţ
Să ştim că vine o răsplată.

Că singuri nu vom fi nicicând
E rezultatul înfierii
Azi orice simţ şi orice gând
Ne-arată zorii Învierii.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 februarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre Noul An, cu elan

Aştept cu bucurie Noul An,
în care toate-aş vrea precum au fost
şi chiar de unii m-ar lua la rost,
mă-ndrept spre el cu noul meu elan,

Căci n-am găsit pe-aici nici ren, nici cal,
să-mi leg la sania cu care merg
(şi nu-s atât de tânăr ca s-alerg)
spre noul an ca după caşcaval.

Aş merge înainte, dar sunt rac,
şi mă tot uit ‘napoi spre vechiul an,
să văd de nu i-am pus cumva capac.

Oi fi eu vesel, dar aş vrea să fac
elanul ăsta să o ia taman,
şi drept, la cel mai lăudat... copac.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim cu Tine-n Noul An

Păşim cu Tine-n Noul An
Căci ştii cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi şi pe coline.

Păşim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieţii noastre
C-aşa vom fi învingători
Şi-n lupte şi-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Şi crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"

Prezenţa Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Şi vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără aşternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povaţa-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Şi lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiţi de pâini
Şi n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost şi fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au şi-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Fiinţa s-o hrănească
De-o fi uşor, sau de-o fi greu
Credinţa o să crească.

Păşim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Eşti dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

'Nălţăm steagul biruinţei...

Păşim-nainte spre răsplată
Deşi e drumu-ngust, spinos
Noi ştim că-n Slavă ne aşteaptă
Stăpânul cel mai credincios.

În carul Lui de biruinţă
‘Nălţăm un steag de-nvingători
Ştiind că e de trebuinţă
Să fim, de El, ascultători.

Atâtea piedici din cărare
Ne-ajută să le-ndepărtăm
Să depăşim orice-ncercare,
Spre culmi de glorii să urcăm.

Privind ‘nainte, doar ‘nainte
În suflet energii se nasc
Să trecem chiar prin val fierbinte,
Să-nlăturăm rugini şi vreasc.

În focul luptelor acerbe
Puteri sosesc la orice pas
Deşi-n duşmani o ură fierbe
Ieşim cu bine din impas.

Încredinţările primite
Şi prin lucrări şi prin Cuvânt
Ne-arată zonele-nverzite,
Ne-atrag spre adieri de vânt.

Stindardul bătăliei sfinte
Spre slava Lui îl ridicăm
Domol să trecem de morminte
În faţa Tronului să stăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzând recolta strânsă în hambar

Se-aşează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă fiinţa la recunoştinţă
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuşi de neputinţă.
Cu braţe ridicate, convinşi, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoţit iubirea-Ţi penetrantă
La muncă pe ogor şi-n drumeţii
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Şi când citeam din Carte profeţii.
Văzând recolta strânsă în hambar
Şi-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veşnică Cetate
Sădit-ai în noi încredinţare
Şi-am semănat cu gândul la cules
Şi-atunci când fost-a frământare
Şi-atunci când nu te-am înţeles.
A fost şi plâns şi suferinţe-au fost
Dar nu-n zadar a fost însămânţarea
Azi, iată, roadele-s la adăpost
Şi nu ne mai apasă întristarea
Văzând recolta strânsă în hambar
Ne aplecăm la sfintele-Ţi picioare
Şi iarăşi consemnăm în calendar
Că vrem să ne-nchinăm cu adorare."

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte...

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Persoane care nu mai plâng
Când făr'delegea se-nmulţeşte,
Şi când făţarnicii înving.

Îl vede pe acela care
Se roagă doar de sărbători
Şi-i dă divină vindecare
Să guste iar cereşti fiori.

Rindeaua Lui e ascuţită
Pătrunde-n cuget şi-n simţiri
Şi într-o inimă-mpărţită
Creează dor şi mulţumiri.

Când e chemat de o fiinţă
Ce a căzut în drum spre Rai
Îi dă deplină biruinţă,
O scoate din tufiş cu scai.

Vedem cum, zilnic, modelează
Dorinţele ce cresc în noi
S-avem o conştiinţă trează,
Să-nvingem chinuri şi nevoi.

Doar o atingere cu mâna
Transmite-n noi un calm ceresc
Când nu putem vedea Lumina
Deschide ochiul sufletesc...

Mustrarea Lui ne-mbărbătează
C-aşa duios e-al Lui cuvânt
Când sufletul se-ngrijorează
Îl redresează cu un cânt.

Şi azi Tâmplarul şlefuieşte
Un crez zdrobit de vântul greu
Cu hărnicie El munceşte
Să fim uniţi cu Dumnezeu.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isuse drag, Isuse drag... Priceasnă

1. Câte sfaturi înţelepte,
Isus lumii a dăruit
Şi când am căzut la greu,
Braţul lui m-a sprijinit.

Refren: Isuse drag, Isuse drag
Ai stat cu noi pe orice prag
Şi-ai plâns cu foc
Şi-ai plâns cu foc şi pentru mine.

2. Nu e dar sub Sfântul soare,
Ca iertarea ce ne-ai dat
Şi ne-ai vindecat de boală,
La necaz Tu ne-ai salvat.

(Refren)

3. Aş face tot ce-mi stă-n putinţă,
Ca durerile să-ţi iau,
Să-ţi şterg ochii arşi de lacrimi,
De care mulţi au uitat.

(Refren)

4. Să-l urmăm fără clintire,
Că drumul lui, e cel mai drept,
Viaţa lui e dăruire,
Pentru tot ce-i înţelept.

(Refren)

5. Veniţi cu toţi să-i mulţumim,
Cu Sfântă rugăciune,
Să ne-închinăm, că ne-a scăpat
De Marea îngropăciune.

(Refren)

cântec, versuri de Valeria Mahok (19 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paza Ta...

Niciodată, Domn iubit
Sfânta-Ţi pază nu lipseşte
Te-am chemat şi ai venit
Ne-ai tratat dumnezeieşte.

Repezi vânturi au bătut
Dar le-ai potolit pe toate
Ştim că eşti al nostru scut
Pe drumul către Cetate.

În cuptor aprins de-am fi
Focul îngerii l-ar stinge
Suntem binecuvântaţii fii
Iadul nu ne poate-atinge.

Ne-ai condus spre adăpost
Când furtuni se declanşară
Şi-am putut vedea un rost
Chiar în vremea cea precară.

Singuri nu ne laşi nicicând
Pe cărări întortocheate
E cu noi Păstorul Blând
Să ne ia poveri din spate.

Am păşit pe drum cu spini
(Că aşa e-n pribegie)
Dar la capăt erau crini
Şi-am fost plini de energie.

Fără Tine-am rătăci
Prin deşertul fără oaze,
Soarta ne-ar neferici,
N-am simţi căldură-n raze.

Ce minune şi ce har!
Zilnic, grija-Ţi părintească
Ne îndrumă spre-un hotar
Din zonă nepământească.

Pretutindeni, Domn iubit
Ne-nsoţeşte sfânta-Ţi pază
Te-am chemat şi ai venit
Bunătatea-Ţi nu-ncetează.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (3 noiembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Neemia zilelor noastre

Ne-ai mobilizat, Neemia
Să-ncepem munca-n cetate
Să fie ştearsă lenevia
În a noastră comunitate.

Nepăsarea stăpânea, perfidă
Cum a fost, oare, posibil?
Nimeni nu voia s-o ucidă,
Domnea simţul firesc, sensibil.

Că ai sosit din depărtare
În noi să plantezi elan
Desigur, n-a fost la întâmplare
Ci-a fost al Cerului plan.

Ai reparat legături frânte
Şi încă vei mai repara
Ca fraţii spre Rai să se-avânte,
Să poată în Vie lucra.

Lucrarea ta-i ziditoare
(C-au fost multe demolări)
Să-nvingem orice încercare,
Să vrem să fie renovări.

Formalismul pătruns în oase
A-nceput să dispară de-aici
Şi-acele probleme spinoase
Sunt tot mai mici şi mai mici.

Apelul făcut adunării
Ne-a motivat, roadele răsar
Şi-acel duh al răzbunării
A fost şters de unda de har.

Ai aprins în noi pasiunea
Îngropată de vulpile mici
Ne amintim cum era rugăciunea
Când eram, în credinţă, pitici.

Satan a-ncercat să ne-ncurce
Spunând că-n zadar ne jertfim
Dar privirea-ndreptată spre cruce
Ne dă puteri să slujim.

Se simte în sanctuar atmosfera
Unde Duhul de viaţă-i prezent
Ne-ai spus unde e frontiera
Între nesfânt şi gestul decent.

Ne-ai mobilizat, Neemia
Vechea stare nu o mai vrem
E plină acum visteria,
E-al Cerului tot ce avem.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spadă şi credinţă

Ce furtuni n-au mai pornit
Pofta răilor şi ura
Ca să pieri tu, neam iubit!
Dar de toţi ne-a mântuit
Spada noastră şi scriptura.

Sfântul steag ne-a fost altar
Şi sub el săream grămadă
Să ne batem la hotar.
Ghioagă dă orice stejar,
Orice coasă dă o spadă.

Iar când braţul ne cădea
Uneori fără putere,
Nici atunci nu ne scădea
Inima, c-aveam în ea
Scris Hristos ca mângâiere.

Ce de ură s-a pornit
Căutând a ta pierzare!
Dar ai stat şi-ai biruit,
Căci prin spadă-ţi a grăit
Domnul cel ce-n veci e tare.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din perspectiva Cerului, norocul e punctul de intersecţie dintre oportunitate şi hărnicie.

aforism de George Cornici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea noastră

Trăim să proclamăm nepământeasca Lege
Transmisă prin Testamente şi profeţi
Ca mulţi drumeţi să-nceapă a culege
Acele taine ce se-ascund în frumuseţi.

Cu ce a spus Mesia trăim în concordanţă
(Nu-i altă cale spre tainice-mpliniri)
De când ne-a transformat nu mai dorim prestanţă
Ci vrem să-nfăptuim pe-ogor desţeleniri.

Netrebnica himeră e pusă la o parte
De când ne-a cucerit Cuvântul penetrant
Ieşit-am din domeniul acelor stări deşarte
Şi ne atrage-acum ce-i viu şi important.

Trăim nu să ascundem comoara pieritoare,
Nu să-nălţăm un steag al falsei teorii
Ci promovăm principii divine, salvatoare
Ştiind că rodul muncii, întruna, va spori.

Au fost şi falimente, a fost dezamăgire
Dar niciodată Fiul nu ne-a abandonat
Ci-a luminat cărarea spre-adânca fericire,
Cu dor de veşnicie, duios, ne-a-ncoronat.

Trăim în pribegie spre a vesti mesaje
Ce pot crea balsam pentru un suflet trist
Să poată să învingă dureri, dezavantaje,
Să fie-ntotdeauna fidel şi altruist.

Ieşit-am din vacarmul părerilor nefaste
Şi pe traseul sigur, cu Fiul, am pornit
Ştiind că fiinţa Lui neprihănire naşte,
C-aici şi-n veşnicie e-al nostru Preaiubit.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (7 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce Sunt

Ce este, Doamne, acolo sus, în straturile-nalte
De nu putem vedea nicicând decât prin cruda moarte?
Ce este dincolo de nori, în cerurile sfinte,
Suflete mari, suflete mici, 'nălţate din morminte?

Şi ce mister se-ascunde-n Tine, în mintea-Ţi nevăzută,
De Te-ai decis să Te cobori la lumea decăzută?
Cum ai făcut Tu, sfânt părinte, să vii taman la noi
Când ştii prea bine că suntem în suflet mai mult goi?

Cum ne-ai iubit şi ne iubeşti, crucificându-te plenar,
Pe noi, făuritori de spini, haini în inimi iar şi iar?
Cum să-nţelegem ce gândeşti şi opera-ţi măiastră
Când un mister total şi-adânc e însăşi viaţa noastră?

N-am înţeles că vii suntem, umpluţi de nemurire
N-am înţeles enigma morţii, inconştientă omenire
Nimic din tot ce-a fost şi este, din harurile sfinte,
Că astăzi Tu eşti Cel ce sunt, în veci şi mai-nainte.

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră-n pribegie

Viaţa noastră-n pribegie
Primeşte daruri şi minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiţi
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiţi.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Şi ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viaţa noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deşarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci ştim că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerinţa
Transmisă nouă prin profeţi
Supunem gândul şi dorinţa
Unei cucernice vieţi.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug şi frământări
C-aşa învingem încercarea
Şi alte nedorite stări.

Viaţa noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Şi ne-ndreptăm spre infinit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura lumină

cât de scumpă e Fiinţa
Mielului Lui Dumnezeu
ce a pus în noi credinţa
ca să fim poporul Său

cât de scumpă-nvăţătură
El Isus Hristos ne-a dat
să trăim după Scriptură
păstrând sufletul curat

numai El ne-ntinde mâna
şi ne este de-ajutor
să-i cântăm întodeauna
scumpului Mântuitor

El ne-a rânduit menirea
noastră astăzi pe pământ
să umblăm doar în iubirea
şi Cuvântul Lui cel Sfânt

în Hristos azi ni se arată
tot ce-i scump şi e curat
viaţa sfântă fără pată
un duh nou şi nepătat

Domnul doar este lumina
şi Adevărul pe pământ
El ne vrea să îi fim turma
cea născută prin Cuvânt

legăturile iubirii
să lucească viu în noi
pe cărarea mântuirii
plin de-ai Duhului Sfânt ploi

prin Hristos ni se deschide
uşa sfântă — înspre Dumnezeu
El iubirea ne-o aprinde
ca să-i fim poporul Său

mâna Lui doar ne susţine
să intrăm în Paradis
să trăim cum se cuvine
pasul cum ne e admis

în Isus ni se oferă
tot ce-i bun şi e frumos
a vieţii sfântă eră
s-o-mbrăcăm de aici de jos

numai El ne e menirea
harul binecuvântat
să trăim neprihănirea
Tatăl Sfânt cum ne-a-nvăţat

Mielul Sfânt de pe Calvar
cât de scump azi ne îndrumă
să trăim prin al Lui har
chiar şi clipa de pe urmă

numai El azi ne-mpleteşte
în lumina mântuirii
şi cu drag ne dăruieşte
căile neprihănirii

ca să fim cu toţi curaţi
toţi să fim aici lumini
prin credinţă dar salvaţi
şi-n sfinţenie deplini

Hristos ne e-nvăţătura
biruinţa pe pământ
El ne-nvaţă azi Scriptura
al Vieţii viu Cuvânt

nimenea nu ne-nţelege
nu ne ajută pe cărare
doar Hristos ne este lege
uşa vie de scăpare

El ne-mbracă-n biruinţă
ne preface-n oameni noi
viaţa nouă prin credinţă
s-o trăim de fire goi

a Lui mână ne susţine
şi ne face viaţa vis
să umblăm cum se cuvine
păşind înspre Paradis

nici un om de pe pământ
nu ne-nvaţă în lumină
să umblăm azi prin Cuvânt
veşnic să fim fără vină

doar Isus Hristos Mesia
iată astăzi — El ne cere
fii să-i fim în bucuria
celor sfinţi chiar la vedere

oamenii cei mari ai lumii
nu mai vor omul curat
ci vor căile minciunii
nu cum Isus ne-a-nvăţat

noi îl vrem dar pe Hristos
singura lumină sfântă
ce ne arată chiar de jos
până-n cer drumul la nuntă

Mirele curând apare
El Isus Hristos Mesia
gata eşti dar de plecare
să te-mbraci în veşnicia

Celui care a creat
cerurile şi pământul
să-i cântăm neâncetat
trăind doar aici Cuvântul

cât de scumpă e lucrarea
Celui care ne-a iubit
dăruindu-ne-ndurarea
când pe Golgot-a murit

El Hristos ne e speranţa
şi tot ce e bun în noi
căci prin Sine avem viaţa
până-n ziua de apoi

numai El este Lumina
şi Adevărul Sfânt al Vieţii
El ne arată-ntodeauna
luceafărul dimineţii

noi cu Sine şi prin Sine
pentru veci ne vrem să fim
viaţa cum doar se cuvine
Lui Isus să-i dăruim

El ne leagă — El ne ţine
şi ne face viaţa vis
căci iată-n curând revine
să ne ia în Paradis

însă noi azi în Mesia
pentru veci ne-am ancorat
să-i dăm toată bucuria
fie-n veci glorificat

fie-n veci dar preamărit
căci în marea Lui iubire
viaţă iar ne-a dăruit
prin a Lui neprihănire

Tatălui din cerul sfânt
ne plecăm şi-i mulţumim
că-n Isus al Lui Cuvânt
viaţa nouă o trăim

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 august 2018, Cluj, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de unire

Popor român de-ai conştiinţa
Şi-nţelegi istoria ta
Luptă pân′ la biruinţă
Să fim uniţi, hai nu mai sta!

Să n-exprimăm dorinţa în lume
Cu mult curaj şi cu avânt
Ca să-nţeleagă orşicine
Că ne ştim rostul pe pământ!

De vrem să fim băgaţi în seamă
Ce-avem simţire românească
Hai să rostim toţi, fără teamă
Unire în vatra strămoşească!

Un vis avem, cel de unire
Ca naţie pe acest pământ
Şi Dumnezeu-i va da-mplinire
Este al nostru crezământ!

Nimeni n-a sta în calea noastră
Nicicum nu ne-om lăsa înfrânţi
În limbă noastră strămoşească
Rostim: Noi vrem să fim uniţi!

Cum să trăim separaţi
De moftul unor dictatori?
Ca şi români cu toţi strigaţi:
Să ne unim, suntem datori!

Pornim dar flacăra unirii
Şi-n românime s-o extinde
S-or stingă dacă ar vrea străinii
Şi mai tare s-ar aprinde!

Hai române, strigă tare
Glasul nostru unanim
Vrem în România Mare
Uniţi în pace să trăim!

poezie de Ionel Popa (14 noiembrie 2013)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul spre Slavă

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeţi spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a şti ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreţinem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Ştim că ne-aşteaptă coroană
Şi Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simţiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Păşim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toţi, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-aţi părăsit părtăşia,
În veci cu Mine veţi fi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cină

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ne amintim cum Fiul răbdat-a cruntul chin
Cum s-a jertfit pe cruce să scoată din neant
Făptura păcătoasă; să-i dea un trai vibrant.

Luând acum din pâine convinşi suntem deplin
C-a existat un plan măreţ, sfânt şi divin
Că-n dragostea de Tată cuprinşi am fost şi noi
Că doar prin Har avem acces la viaţa de apoi.

Servind din rodul viţei din nou azi ne gândim
Că-n sângele jertfirii cu toţi ne curăţim
Că s-a vărsat la cruce din trupul unui sfânt
Spre a croi un drum spre noul legământ.

Părtaşi fiind la Cină întindem mâini curate
Şi iar ne-nfiorăm de rănile-ndurate
Şi iar ne minunăm ce-adânc-a fost iubirea
Ce mult a plătit Fiul s-aducă ispăşirea,

El a plătit cu viaţa, s-a dăruit pe Sine
A părăsit splendoarea din zările senine
Să scape omenirea de lanţul lui Satan
Să ne conducă-n slava din veşnicul liman.

Luaţi, acum, serviţi din taina păcii sfinte
Şi-i mulţumiţi din nou cerescului Părinte
El vrea să fiţi ai Lui şi-acum şi-Acolo Sus
Să fţi pe veci cu sfinţi în Ţara făr-apus.

Iubitul nostru Domn ţi-aducem mulţumire!
Că parte ne-ai făcut de Cer şi nemurire
Ne-ai cucerit prin moarte şi ne-ai răscumpărat
Eşti în eternitate al nostru Împărat!

Luând acum din pâine, luând acum din vin
Ţi-aducem, O, Isuse, parfumul ce-i în crin
Şi te urmăm cu drag; ştim unde ne vei duce:
În loc cu sărbători, în părtăşia-Ţi dulce.

poezie de George Cornici din Eterna iubire (2 iulie 2006)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulţi duşmani şi mulţi argaţi
Ai regatului infam
Dar tăria câştigată
Din Scriptură şi slujire
Ne-a purtat spre biruinţe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am şovăit pe cale
Domnul vieţii-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viaţa de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri şi-ncercări
Şi-am ieşit fortificaţi
Să înfăptuim lucrări
Nicio clipă pe traseu
N-am trădat Răscumpărarea
Zilnic suntem acuzaţi
Dar nu părăsim cântarea.

Când ne-au prezentat minciuni
Îmbrăcate-n strălucire
Le-am vorbit despre-un Stăpân
De-unde vine fericire
Cu convingere deplină
Proclamăm identitatea
Ne ghidează spre Liman
Harul şi divinitatea.

Pilde vii ne sunt profeţii
Care-au stat la datorie
Vrem în urmă să lăsăm
Pentru mulţi o mărturie
Nu dorim o alianţă
Cu puterile terestre
Numai spre Împărăţie
Vom deschide noi ferestre.

Prin încredere deplină
Dobândim răsplată-n Slavă
Ne-am desprins de un sistem
Care strânge scrum şi pleavă
Pe o mare-nvolburată
Navigăm spre veşnicie
Aducând recunoştinţă
Celui plin cu dărnicie.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!