Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Anotimpurile vieții

Ne plânge peste umeri Primăvara,
Cu stropii grei și-nmiresmați de tei,
Cu trubaduri ce-și zornăie chitara-
În ritm turbat de sar din corzi scântei!

În cavalcada clipelor și Vara
S-a strecurat furișă pe alei,
Cu armonii a răsunat chitara-
În ritmuri vaporoase de idei!

Ajunsu-ne-a din urmă, azi, și Toamna,
Cu frunza înroșită în castani,
De undeva amurgu-l sună goarna-
Cu ritmul lent ca mersul de plăvani!

La orizont se-ntind poteci spre Iarnă,
Cu-alunecuș și geruri sidefii,
Iar norii plumburii vor da să cearnă-
Zăpezi de amintiri prin poezii!

Ce-o fi să fie, mai departe, nu știu...
Un curcubeu s-o-ntinde poate-n zare,
Sorbindu-ne în el într-un târziu-
Ca într-un cânt duios de alinare!

poezie de (16 septembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rondelul teiului

Iubirea mea din altă vale,
În ochi nu mai aduni scântei,
Cum nici miresmele de tei-
Nu-ți mai aduc fiorile-n cale!

Dar poate-n gândurile tale
Mai rătăcești pe vechi alei:
Iubirea mea din altă vale-
În ochi nu mai aduni scântei!

Te vei fi stins poate de jale,
Precum un trandafir pe stei,
Tot dând ocol pe lângă tei
Prin anotimpurile sale-
Iubirea mea din altă vale!

rondel de (14 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-ScanteianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eternitate

Pe-o falie de gând și de visare
Te-ai strecurat, în mine, c-un surâs,
Și de atuncea: cer, pământ și zare-
Stau nepătrunse sub farmecul ascuns!

Aleargă anii și zilele-n galop
Pe-arena vieții, dând ture numărate,
Dar tu rămâi stingheră, ca un plop-
Să-ți duci enigma veche, mai departe!

Și poate, într-o zi, când fi-voi un bătrân,
Un accesoriu ca un semn de carte,
Voi reveni la tine, rămân-
Necunoscut misterios, din Noapte!

În cavalcada clipelor ce-mi curg
În efemerul vieții ce mi-i date,
Tu mă aștepți tăcută în amurg-
C- un nou mister, nescris: Eternitate!

poezie de din Caruselul viselor
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ritm șters

Azi... nimicuri mă strivesc
un februarie lipsit de vers
lovește cu ceața în mine,
cârpesc locul cu o ploaie deasă
căzută din senin
și încerc caut un folos
dar mă zdrobesc în poezii..
Un ritm pierdut
din când în când
mă îmbracă într-un frac,
e greu pe umeri
și caut prescurtare
de-acolo mă cațăr peste lume
pot strâng
un singur zâmbet..
Esența să o-nchid într-un final
neîncurcat în silabe.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

Si frunze formeaza buchet de mireasa,
Castanii si plopii, si tei si stejar,
Si-n spate se-ntinde o ceata prea deasa,
E vantul ce-anunta: E toamna iar!

O ploaie ce cade marunta din ceruri
Ne spala picurii ce curg pe obraji,
Pe cer nu mai sant pasari in stoluri,
Stejari si castani sant ai toamnei paji.

Soare, octombrie, plimbari tarzii
Pe plaje pierdute de spumoase valuri
Sarutari aprinse-n parcuri ruginii,
Declaratii romantice semnate pe maluri.

Nori desi, picuri mici peste gene plapande,
Noiembrie rece-n petale rozalii,
Si ochii inchisi si maini tremurande
Si candele-arzande prin parcuri pustii.

Soapte razbat, prin vant razbat soapte,
Si noaptea scruteaza, se-afunda in cer,
Si-i miez de noapte si-s corzi acordate,
Si mireasma iubirii strabat toamna cu zel.

E toamna-devreme sau vara-tarzie,
In par am struguri copti si mere diademe,
E boare in aer si puf de papadie,
Mi-e asternutul petale moi de crizanteme.

E perna o barca cu vise
Printre ploi iar numeri castanii,
E tarziu, felinare sant stinse,
Printre gene iar se numara anii.

Si nori ce se cern
Peste `naltii castani,
Frunze se-astern
Covor peste ani!

poezie de
Adăugat de Monalisa SecuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spațiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emițând iubire, ni s-o releva,
prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie și... cuiva...

poezie de (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina MitricăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Cântecul ploii

Aș vrea pot -ți cânt, fiu cu tine
acolo unde ploaia se oprește
și soarele, în suflet, îmi zâmbește,
dar nu pot azi. Nu voi putea nici mâine.

Nici tu nu poți. Te văd mergând prin ploaie
atât de tristă, dar atât de calmă,
încât prin mine, gândurile, valmă,
se-adună-n lacrimi ce se scurg, șiroaie.

Voi revărsa tristețea pe-o chitară
atunci când mâinile vor fi în stare
și nu vor tremura ca-n ziua-n care
am vrut fac surâsul -ți apară.

Îți voi cânta, cu lacrimi în cuvinte,
așa cum simt acum, prin vocea ploii
ce-și plânge stropii, răspunzând nevoii
acelor ce-o așteaptă -i alinte,

Căci știu că-ți vei întoarce-atunci privirea
iar norii vor pleca spre zări, departe,
luând cu ei tot ceea ce împarte
în două, inimi ce-și doresc iubirea.

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Ioana Gărgălie

E toamnă, cade frunza...

Iubite, nu fi trist, nu plânge-n urma mea
N-am mă-ntorc, deși mi-s pașii grei...
S-a frânt destinul nostru, pe cer s-a stins o stea
E toamnă, cade frunza și plouă pe alei!

Și simfonia ploii, când norii se cernesc,
Să îți aline dorul de-ți amintești de mine,
În cântecul viorii eternul,, te iubesc''
Să-mi fie amintire fierbinte despre tine!

Rămâi acum cu gândul la zilele cu soare
Când culegeam din lanuri toți macii înfloriți
Din roșul de petale clădeam iubirea-floare
Și ne trăiam povestea de miri îndrăgostiți...

Aripi de fluturi, parcă, ni se zbăteau în piept
Când ne plimbam de mână pe-aleea cu castani
Dar plouă acum, iubite, și vântul dă concert
Iar noi... cu aripi frânte... trăi-vom peste ani!...

Și când din nori de spumă zăpezi ne-or troieni
Cu părul nins de doruri ne-om aminti povești...
Te-oi aștepta, iubite, în vise -mi revii,
Voi fi la tine-n gânduri acolo unde ești!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Rădăcini-mi bat

Rădăcini-mi bat în cocon, cântând
Primăvara simțită de condei-n vânt
Aripile -mi zbat din nou, zbor...
Înălțător din iernile filelor

Înmugurind versurile-nghețate
De muză plecată în sud, departe.
Rătăcită prin miraje de condei
Lăsându-mă în geruri de idei...

Scufundate în călimara goală
Îngropată prin zăpezi de smoală.
Căutându-mi florile de trandafir
Retezate ucigător fir cu fir...

Răsădite și uscate în dunele
Răsfirate deasupra cu șoaptele...
Grifonilor mascați în ciocârlii
Întunecând soarele meu din poezii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Constantin Triță

Mă poartă toamna

Mă poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.

Mă poartă toamna în iubire,
Acoperindu-mă cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... mă înfășor.

Mă poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

Mă poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... zbor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar toamna...

Din parcul cu castani și tei
Doar amintirea a rămas
De când eram noi mititei
Și am ajuns mari pas cu pas...

Și-acum e-același parc, nu zic...
În plus cu câțiva copăcei,
Ba cu-n nepot, ba cu-n bunic
Ce se perindă pe alei!...

Doar toamna trece-al vieții fus
Prin stropi de amintire?!
Doar toamna pare un apus,
Sezon de preasfințire!...

poezie de (29 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dimineață de primăvară

S-a trezit din noapte ziua luminând iarăși pădurea
Cerul, tot ca marea-albastră, vântuiește singur norii
Într-un colț de zare ștearsă se îngrămădesc cocorii
Se întinde peste zare vântul șuierând aiurea

Roua a căzut pe frunze și pe florile bălțate
Iarba udă se foiește dis de dis de dimineață
Câte-o gâză precupeață merge repede la piață
Să culeagă ce-și dorește, dulce suc din flori de toate

E lumină, este ziuă, e lumină cu mult soare
Nu e rost de nici o ploaie, totul e într-o mișcare
Într-un stufăriș o iadă rupe frunzele și-o floare

Se aude cum se curge un pârâu vuind la vale
Peste crâng e primăvara ce-a venit din depărtare
Are ploaie, are soare, are fluturi de oricare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

AȘEZATU-SA PE NORII GRI UN CURCUBEU
Așezatu-sa pe norii gri un curcubeu
Din îndepărtatul orizont spre apogeu,
Ca divinul semn că s-a oprit diluviul
De miracolul făcut acum de Dumnezeu.

rubaiat de (2020)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna vieții

Sunt un strugure dulce
amintind primăvara,
curcubeu de culori.

Sunt un strugure colorat
amintind vara,
însorită mereu.

Sunt un strugure parfumat
ce păstrează toamna
hrănind amintiri.

Dulce, colorat, tămâios,
strugure în formă de inimă,
păstrat cu grijă peste iarnă:
vreau fiu pentru tine!

poezie de din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Trec anii peste vreme...

Trec anii peste vreme si vremea peste ani –
nici gândul nu mai poate din urmă să-i ajungă,
la poarta neuitării doar lava din vulcani
cu amintiri aprinse încearcă să mai plângă.

Nici timpul nu mai vine în ritmul său banal,
secunde dilatate duc ziua mai departe,
trecând-o peste noapte pe coama unui val
din marea zbuciumată a vorbelor deșarte.

Se clatină lumina din falnicul văzduh
de-atâta grea prostie de-a valma aruncată
din guri neostenite, dar fără pic de duh,
ce-și caută cuvântul în coada de lopată.

Mă-ascund fără zăbavă în golfu-adiacent
regăsesc tăcerea în umbrele opace
aduse peste noapte de visul ascendent
din margini de iubire, venită mă-mpace.

Îndată și tăcerea se-așterne..., ca un scut,
o liniște cerească pe gânduri se întinde,
vin amintiri senine pe aripi de sărut
iar dorul tău, iubito, în brațe mă cuprinde.

poezie de din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediția din 11.03.2021
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tren

Se scurge gând pe șine drepte
De-un paralel concomitent,
Pierdute-n halte de-accident
Dintr-un vagon, pe uși, pe trepte.

Coboară-n ritmul sacadat
De reuniri, de despărțiri
Trecute din sosiri, porniri
Prin gări, în ritm d-accelerat.

E-un foc continuu d-energie
Se încărcând printre duete
Ce nu se știu... Doar din tichete
Se combinând, fie ce-o fie!

Este-un ecran de peisaj
Ce-aleargă-n spate, se rotind...
E-un dor de-a sta într-un colind
Regretând stop într-un triaj.

E-un drum deja prestabilit,
E locul de-a cunoaște lume;
Să bei o bere-n ritm de spume...
Să te lași dus de-un "vagon lit".

E visul în miriapod,
Un ascunziș de-o aventură
Așa-ntr-o doară, doar o tură...
E-o amintire-n timp... Un pod.

poezie de (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Frunzar

Nu știu dac-am supărat
Vara careva,
Dar văd că s-a furișat
Către undeva.

Și de mi-a furat, nu știu,
Toamna cineva,
Frunză tot eu am -i fiu,
Nu altcineva.

Chiar de mor sau de-s departe
Și mă-ntreb al cui,
Tot în frunza mea se zbate
Vântul nimănui.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Te plânge toamna

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.

Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.

Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.

E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât le las să de ducă.

Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, iubesc pentru amândoi.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat pleci.

poezie de
Adăugat de Andreea VăduvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Chemarea

dacă voi plânge femeie în noapte
știi, știi
că am plecat departe
departe de lume, de toate
pe punți de ape, pășesc mai departe, în noapte
punți de tăcere, de lacrimi, durere
plânge cerul
e lacrimă toată
iubirea pierdută, uitată, ratată
femeie, cu buze de mure
uscate de gânduri
sărutul absent
trupul plânge în gene de sânge
s-a ofilit, nu s-a mai frânt în aprigă îmbrățișare
pe cearceafuri fierbinți
pe cărările sufletului curg azi amintiri
femeie, unde ești
e noapte târzie
atât de neagră, opacă și goală
doar umbre mai trec pe alei
pe cărările gândului și lacrima dorului
azi pescărușii au fugit
de tristețe și dor
plecând departe, pe mare
ducând cu ei
lacrima, iubirea, visarea
pe mare, valurile plâng
așteaptă o femeie în zare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A venit toamna

Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.

E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.

Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.

Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.

Spre casă mă îndrept, că s-a întunecat
Și parcă din senin răcoarea s-a lăsat
Un câine vagabond a pagubă-a urlat
Că toamna e aici, iar vara a plecat.

poezie de (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Fărtăiș

Paradox

Zăpușeala nopții se prelinge încet... peste gânduri,
în ritmul impus de frică
al timpului care-ți va da fiori
atunci când îl vei căuta până-n zori,
printre vișinii, de lângă mormântul cu amintiri....

Căutăm timpul în neant
noi avându-l mereu în buzunare...
Iar azi picură mărgăritare,
presărând mormântul cu amintiri,
de diamante strălucitoare..

Sufletul pur de copil,
s-a strecurat tiptil,
într-un trup bătrân de om....
Asemenea unui pom,
care astăzi înverzește,
mândru, falnic, înflorește,
timpul retezându-i viața,
ofilind încet, speranța.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook