Anotimpurile vieții
Ne plânge peste umeri Primăvara,
Cu stropii grei și-nmiresmați de tei,
Cu trubaduri ce-și zornăie chitara-
În ritm turbat de sar din corzi scântei!
În cavalcada clipelor și Vara
S-a strecurat furișă pe alei,
Cu armonii a răsunat chitara-
În ritmuri vaporoase de idei!
Ajunsu-ne-a din urmă, azi, și Toamna,
Cu frunza înroșită în castani,
De undeva amurgu-l sună goarna-
Cu ritmul lent ca mersul de plăvani!
La orizont se-ntind poteci spre Iarnă,
Cu-alunecuș și geruri sidefii,
Iar norii plumburii vor da să cearnă-
Zăpezi de amintiri prin poezii!
Ce-o fi să fie, mai departe, nu știu...
Un curcubeu s-o-ntinde poate-n zare,
Sorbindu-ne în el într-un târziu-
Ca într-un cânt duios de alinare!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (16 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.