Tu ești visul meu de-o viață
Când se înfiripau idile,
Îmi puneam în gând dorințe,
Au fost clipe, au fost zile
Viața-mi trimitea sentințe.
Cutezam să cred, în vise,
Să-mi trimit ruga la cer,
Speranțele veneau ucise
Mă simțeam un temnicer.
Curgeau zilele ca apa,
Prindeam rar câte un strop,
Viața mă privea mioapă,
Mă credea un mizantrop.
Cu greu am furat o rază,
Era lumina din speranță,
Dorința ne stătea de pază,
Ca un reflex de eleganță.
S-au întâlnit trăirile apuse,
Ce-au tresărit la fiece sărut,
Se-nfiripau iubirile repuse
În locul clipelor ce au durut.
Nu am știut de unde vine fericirea,
Mai des primeam câte o povață,
Am fost convins de gândul ce credea
Că tu ești visul meu de-o viață.
poezie de Gabriel Stănciulescu (18 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Câte
Câte lacrimi de iubire,
Oare sunt într-un ocean?
Lacrimi de dezamăgire
Câte, sunt scurse în van?
Câte vise neîmplinite
Se ascund azi printre stele
Și dorințe infinite
Câte, oare sunt în ele?
Câte vorbe nerostite
Se găsesc oare într-un veac
Și decizii mai greșite
Câte sunt și nu au leac?
Câte răutăți sunt oare
Într-un gând nevinovat,
Care la necaz apare
Câte-n gând s-au adunat?
Câte zile nesfârșite
Numără un om la care,
Viața este pe sfârșite
Câte, când speranța-i moare?
Câte ceasuri trec pe noapte
Fără somn, fără odihnă
Fiindcă inima vrea fapte
Câte ceasuri fără tihnă?
Câte clipe trec în viață,
Fără ură și minciună
Ce-ți fac inima de gheață
Câte, nimeni n-o să spună?
Câte speranțe deșarte
Are cel care greșește,
De iertare s-aibă parte
Câte, dacă se căiește?
Câte piedici îi mai pune
Unui om soarta în cale
Până când el va apune,
Câte, în zilele sale???
Câte omul pătimește
Într-o viață din trufie?
Multe și-l nemulțumește
Câte, nimeni n-o să știe!
Câte suflete sărmane
Aud vorbe jignitoare
Ce le fac reci, inumane
Câte cad jos, la picioare?
Câte zile are omul?
Câte zile are-n viață?
Câte frunze are pomul!?
Câte zile e speranță!?
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde sunt?
Câte vise împreună am țesut,
Călătorind cu visul pe Pământ?
Câte clipe sublime au trecut,
La ora asta unde sunt?
Câte mărunțișuri am discutat?
Te credeam pur și simplu pe cuvânt,
Dar multe, multe s-au spulberat,
La ora asta unde sunt?
Câte șoapte secrete ți-am spus
Și toate-s spulberate-n vânt.
Câte omagii înalte ți-am adus,
La ora asta unde sunt?
Câte imaginare căi întrevedeam
Și câte ode și poeme îți făceam în gând,
Dar toate speranțele ce le aveam,
La ora asta unde sunt?
Nu mai există visări senine,
Căci toate într-o clipă au apus,
Versuri, melodii și șoapte sublime
Din inimă oare s-au dus?
poezie de Mihai Leonte (20 ianuarie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am furat...
Am furat o rază de soare
Și am ascuns-o în suflet,
Ca fericirea unui copil binecuvântat,
Să-mi lumineze zilele gândurilor bune,
De om maturizat.
Am furat nopților o rază de Lună
Și mi-am prins o în păr,
Că o iubitoare cadână,
Să-mi lumineze spiritul frumosul înstelat.
Am furat din verdele Naturii vii,
Hulpavă ca un animal înfometat
Și mi-am îmbrăcat sufletul întristat
Cu spiritul speranței neestompat.
Am furat din frumusețea florilor
Și din culorile curcubeului mi-am făcut ochelari,
Ca să văd Raiul pământului, pentru oameni lăsat.
Am furat apă din izvoare,
Să-mi limpezesc spiritul gândurilor neclare
Ce se vor călătoare,
Și arșița iubirii să -mi astampăr, neîncetat.
Am furat câte un pic din toate,
Ce omului de Dumnezeu i-au fost date,
Dar, de recunoștință n-am uitat,
Căci viitorul m-ar bate.
poezie de Valeria Mahok (25 iulie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța inimii
Inimă, piatră de moară,
Mi-ai făcut viața amară.
Ai iubit și bun și rău,
Sufăr eu în locul tău.
Tu ai ales numai plăcerea,
Mie mi-ai lăsat durerea.
Dureri care trec greu,
Rănind sufletul meu.
Ai iubit și rău și bun,
Lumea mă credea nebun.
Câte nopți și câte zile
M-ai purtat pe căi străine!
Inimă n-ai vrut să știi,
Cătai numai bucurii.
Bucurii care-au trecut,
Dar pe mine m-au durut.
Durerea de iubit,
Uite m-a îmbătrânit.
Noaptea chin, ziua amară
Mi-ai făcut tu, inimioară.
Trece viața tu nu vezi.
Nici nu vrei să mă-nțelegi.
De iubit, iubești mereu
Îmi faci chinul tot mai greu.
Tinerețea a trecut,
Inimă, dar tu n-ai vrut
De iubit să te oprești
Te crezi tânără că ești.
Inimă-am păcătuit,
M-ai împins tu la iubit.
Am iubit cu foc și dor,
Nu mi-a fost deloc ușor.
Nopțile nu le dormeam,
De iubit îți căutam.
Ți-am făcut atâta bine,
Azi îți bați tu joc de mine.
Inimă dacă n-ai fi
Omul n-ar mai chinui.
Dar ce-i viața fără chin?
Un pahar vărsat cu vin.
Cât de bun, cât de gustos
Nu-l mai poți lua de jos.
Inimă de n-ai fi fost,
Viața-ar fi avut alt rost.
poezie de Adrian Timofte din Memoria clipei (2017)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Păstrez în minte...
păstrez în minte chipul tău
păstrez și rujul tău
pe buze
arome rare simt
în nări
și retrăiesc zile apuse
când pielea ți-o ating
cu gândul
furnicături se adună-n corp
un strigăt mut mă cheamă-n
neguri
te-aș lua cu mine... și-aș lua tot
bine ori rău de-o fi cu noi
în doi
e totuși altceva
vom râde plânge și împărți
câte un pic...
că tolba-i grea
sau chiar mai mult
din ce-a strâns soarta
pentru un suflet de creștin
să nu ne pese când putința
va fi o cifră-n...
buletin.
poezie de Gabriel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e viața?
De ce când trăiești
Trebuie ca să iubești?!
Iubire să dăruiești
Și sa spui la ce gândești.
Spune-mi câte vieți
Ți-ar trebui ca să ierți?
Și sa nu te-n vinuiești
De câte ori greșești
O viață poate fi și
Dură, dar și gingașă
Porumbei ce duc in urma lor
Amintiri ce deseori nu mor.
Și totuși ce e iubirea?
Nu cred că e gândirea.
Căci și cu gândul urăști
Nu numai când vorbești.
De câte ori nu te-ai gândi
Nu pot să spun că te-ai mândri,
Cu ceea ce gândești
și cu ce vorbești.
Viața e o oarbă
Ce o admiri odată
Cu lacrimi și bucurie
Căci mi-a fost dată mie
Să nu te superi,
Dar nu poți să-mi ceri;
Să nu vorbesc și să nu gândesc,
Căci viața eu iubesc.
Vorba e viața
unită cu ceață
Ce greu dispare
După ce moare.
Viața e natura
Culce și amară ca gura
ca floare frumoasă
Așa cum Dumnezeu ți-o lasă...
poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fâl-Fâl
O fluturiță din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl știa demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături și el și ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl și el,
fâl-fâl și ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Și nu știa
De ce e el tot supărat,
Și o pândește pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puțin răstit
A abordat-o cam așa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Și nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
La tine mamă, gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
La tine mamă astăzi mă închin,
Icoană sfântă-a sufletului ramă
Și gândul rătăcit de tine-mi este plin
Și cât de dor, îmi e de tine mamă!
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Ești clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!
Tu! Mi-ești viață, chiar neviață,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Ești visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!
Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viața asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să știi tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!
Tu! În liniștea ce-i doar amăgitoare,
Ești torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naști curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi și iubirea ce nu moare!
Tu! Ești răsăritul și-asfințitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împletești cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înger sau nălucă ?
Pe umbra visului stingher
stă singur gândul, în derută,
iar îngerul, căzut din cer,
dansează singur pe o plută.
Credea că este nevăzut,
dar l-a trădat mirarea lungă
când dintr-odată a-nceput
să treacă râul într-o dungă.
Grăbit am alergat spre mal
să îl ajut, venind din față,
dar nu credea a fi normal
un muritor să-i dea povață.
S-a-ntors din cale supărat
și a plecat, fără să-mi zică,
la umbra unui deal surpat
căzut pe gândul fără frică.
Abia atunci am priceput
că nu era decât nălucă,
ajunsă noaptea din trecut
pe visul dorului de ducă.
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale (2022)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu regret
Nu regret cum am trăit.
Bucurii au fost puține.
Agenda tristeților
ocupa prea multe file.
Am iubit ce mi-a fost drag,
Am avut dezamăgiri.
Cu viața m-am împăcat
când am avut împliniri.
Când am căzut, m-am ridicat
fără ajutor primit.
Mai departe am plecat
și vise am împlinit.
Am învățat că în viață
e bine să nu cedezi.
Cu credință și speranță,
cumpătul să ți-l păstrezi
Cu aceste gânduri bune
la Dumnezeu m=am rugat,
să rămân în astă lume
câte zile El mi-a dat.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Singură
De câte ori am tresărit
La fiece mișcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ș-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Și lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.
O, dac-ai ști de câte ori
Nopțile albe, nedormite,
Ți le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,
Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârșit
Durerei nesfârșite!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singură
De câte ori am tresărit
La fiece mișcare,
Crezând că poate ai venit
Tu, dulce arătare.
Ș-apoi de câte ori am plâns,
Văzând că noaptea vine
Și lampa singură o-am stins,
Iubite, fără tine.
O, dac-ai ști de câte ori
Nopțile albe, nedormite,
Ți le-a jertfit până la zori
Sălbateca-mi iubire,
Măcar o clipă-ai fi venit,
Adus ca de ursite -
C-un sărut să pui sfârșit
Durerei nesfârșite!
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai ști...
Dacă ai ști,
Câte cărări de magică lună am petrecut...
Dacă ai ști,
Câte urcușuri și coborâșuri am dezlegat...
Dacă ai ști,
Câte serbede clipe m-au înghețat...
Dacă ai ști,
Câte întrebări și răspunsuri am împlinit?!.
Eram cu gândul
Să te-ntâlnesc pe tine!
Eram cu ochii,
Să te revăd, copile!
Aveam speranța,
Să te sărut cu dor!
Copil al meu
Și-al Domnului menire.
Dacă ai ști,
Câtă rugă la Domnul făceam?!
Dacă ai ști,
Inima in piept cum mi se zbătea?!.
Dacă ai ști,
Cum să le sfințești pe toate?!.
Copil al meu,
Al dragostei curate!
Ne-am regăsit!
Am înfruntat ce-a fost mai greu...
Azi ne suntem alături
Și așa va fi mereu!..
De ce sunt ochii tăi
Întrebători și triști?
De alba nea
la tâmple ce mi-a înflorit?..
Eu n-o mai văd!
Sunt mândră,
Noi am biruit,
Copilul meu,
Și al vieții altoire!
Copil al meu,
Cu chipul tandru și înrourat,
Așa a fost
Să-mi fie drumul vieții mele deturnat!..
Eu te cuprind,
Îți mângâi ochii, chipul tău dorit!..
Mă stingheresc,
De chipul meu cam palid,
Cam îmbătrânit!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O femeie
Am pus visuri lângă vise,
Am făcut din noapte zi,
Iară viselor ucise
Le-am dat viață-n poezii.
Am pus viață în dorințe,
Am trăit cu pasiune,
Am făcut din neputințe
Lucruri rele sau mai bune.
Am iubit, am suferit,
Am cântat ori am tăcut,
Am mai scris, am mai citit,
Am zburdat, am mai zăcut.
Am privit ades în zare,
Alteori numai în gol
Și-am tot pus o întrebare
Când sunt eu, când joc un rol?
Am zâmbit, am râs, am plâns,
Am fost bună sau mai rea
Și în viața mea s-au strâns
Amintiri, pe undeva.
Am fost simplă, complicată,
Agitată sau mai calmă,
Uneori sofisticată,
Gospodin-am fost, ori doamnă
Am fost ploaie, curcubeu,
Renașteam după furtună
Toate-am fost, dar am fost eu,
Toate astea împreună.
Am fost toate la un loc
Am zburat, m-am prăbușit,
Am fost flacăra din foc,
Am fost, fiindcă am iubit.
Am iubit și-am fost iubită,
Am visat și-am fost visată,
Am rănit. am fost rănită,
Am fost mare-nvolburată.
Și sfârșit și început,
Și tristețe, bucurie,
Și nimic și tot ce am vrut,
Și-am fost cuiva poezie.
Am fost rană sângerândă,
Am fost leacul unui om,
Și sătulă și flămândă,
Am fost floare, fruct în pom.
Am fost ciob și nestemată,
Și săracă și boemă,
Am fost viață întâmplată
Și din piatră și din gemă.
Și adesea temătoare
Mi-am zdrelit ades genunchii,
Și-am rămas tot iubitoare
Când țipam din toți rărunchii.
Am fost soare, cer senin,
Am fost primăvară, toamnă,
Am fost miere sau venin,
Am fost toate, bag de seamă.
Ast-am fost, și mai sunt încă,
Om cu bune și cu rele,
Am fost val, am fost și stâncă,
O femeie printre ele.
poezie de Florentina Mitrică (14 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă viața
Îți scriu acum din suflet
Că mi esti o sora mare
Pot striga scote un sunet
Esti iubirea mea cea mare
Mi-ai dăruit a ta candoare
Îmi pregătești încet ieșirea
Esti aici cu mine ai răbdare
În viață am întâlnit iubirea
Mi-ai dat curaj de a înota
Prin zilele trecute înourate
Si fericirea de a te cânta
In zilele prezente înseninate
Mi-ai dat lacrimi si fericirea
Visul când sufletul odihnește
Inima să-mi strige iubirea
Gândul curat viață te iubește
Tu esti mosorul cel cu ață
Tu mi înfăsori ață din dor
Eu sunt păpușă din faianță
Viață să-mi spui de mori
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă viață
Îți scriu acum din suflet
Că mi ești o soră mare
Pot striga scoate un sunet
Ești iubirea mea cea mare
Mi ai dăruit a ta candoare
Îmi pregătești încet ieșirea
Ești aici cu mine ai răbdare
În viață am întâlnit iubirea
Mi ai dat curajul de a înota
Prin zilele trecutului înourat
Și fericirea de a te cânta
În zilele prezentului înseninat
Mi ai dat lacrima și fericirea
Visul când sufletul odihnește
Inima să mi strige iubirea
Gândul curat ce viața iubește
Tu esti mosorul cel cu ață
Tu mi înfășori ață din dor
Eu sunt păpușă din faianță
Viață să mi spui de mor
Să m-anunți când mă voi sparge
În mii de astri mici și colorați
Mă voi amesteca prin alge
Și prin ecoul din Carpați
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!