La tine, mamă...
La tine, mamă, mă gândesc mereu
De câte ori durerile m-apasă.
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum ne zâmbeai,
Chiar și atunci în clipe de durere.
Cu-o lacrimă, furiș, ne mângâiai,
Cu sufletul... și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin.
Ca tine mamă... să-mi răpun necazul.
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie odrazul.
La tine mamă... doruri de se frâng,
Tu știi să le acoperi cu tăcerea.
La tine mamă gândurile plâng,
Dar numai tu le-mpărtășești durerea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
1 scriemi ceva [din public] a spus pe 8 aprilie 2014: |
| as zice ca e supera poezia klas |
2 stahov ecaterina [din public] a spus pe 22 februarie 2015: |
| numai pot de jale ma doare inima de o asa poiezie |