Tăcerile din piept

tăcerile din piept alungă răsărituri,
se nasc în timp şi mor pripit...
fuioare zgomotoase erup în asfinţituri
făcându-şi loc prin inimă ca un cuţit.

tăcerile din piept apasă şi încarcă
ca un trăgaci de armă primitivă,
precum un Noe pe-a sa arcă
biet somnambul în era relativă.

contemporan cu propriul "Eu" pribeag
asişti neputincios şi rece
ce clipele-ţi devin şirag
tăceri din piept ce timpul le petrece.

şi clopotarii merg să dreagă struna
clopotniţei din dealul Spirei
azi, inima ce-mi bate e tot una
pe înserat, rămâne martor colbul zilei.

şi dangăn mi-e şi inima şi pieptul
de zbucium şi de dor de o privire
şi scriu şi şterg mereu, tot colbul
ce zace adunat în candida-ţi privire...

nu ai remedii, nu cunoşti unsori
capabile să mai aline-un zbucium,
ştiind că ai gramezi de doruri
besmetice în ritm de bucium...

ridici privirea ca o rază
ce te tractează ca să mai respiri
sperând că negreşit o oază
are să-ţi deie în sfârşit iubiri...

eşti agăţat în lumi ce parcă-s paralele
trăieşti visând speranţa ca pe o virtute,
al valurilor vieţii prin inele
ce te îndreaptă către senectute.

şi-adeseori adormi neâmpăcat
'cercând să fi şi bun, darnic apoi drept,
prea obosit să te mai simţi bărbat
şi să le mai numeşti: tăceri din piept.

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta vieţii

S-ajung precum mă trage aţa,
Mereu am dat piept cu viaţa,
Cu ale sale vechi fasoane
Şi m-au cuprins numai frisoane.

Pornit fiind să m-opintesc
S-o iau de piept şi s-o trântesc
S-o-ntreb în vorbe omeneşti:
"Tu peste tot mă urmăreşti,
Dezleagă-mi căutările!
De ce-mi ascunzi cărările"?

Ş-uitându-mă l-al dânsei piept
Îl mai aud pe înţelept:

"Să nu te iei de piept cu ea
Ascultă-i numai... inima!

poezie de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta e ram

Inima mea- frunză ce bate
Prin vântul toamnei, de-al vieţii dor;
Mă strânge-n piept că nu mai poate
Respir cu teamă să n-o dobor.

Inima ta e ram desfrunzit
Prin vântul iernii bătând la geam
Şi-apoi la uşă. Mi-o fi venit
Cum am rugat-o pe când cădeam.

Inima bate-n piept sau ea la uşă
Cu degete de vânt şi de cenuşă?

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mereu furtuni ce-şi plâng în hohote tăcerile din piept, izbucnind apoi în uragane ce poartă mereu nume de femei, oare de ce?

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi am primit din fiecare...
şi bun şi rău, chiar de mă doare.
Si m-am aprins când am iubit,
am plâns apoi, am suferit.
Am învăţat să strâng la piept ce sunt
să nu las timpului nimicul pe pământ
să sape rădăcina vieţii mele...
M-am agăţat cu visele de stele
şi-am chiuit când mă aflam în fericire
iar totul se trăia ca-n nemurie.
Arzând trecutului din amintirile prea sterpe,
crestând in epiderma sufletului helogrife, jertfe
am adunat din colbul vieţii povestiri
ce-s pline de uimire şi de trăiri.
Şi tot aşa... un trecător ce fredonează din picioare
zâmbind oricum, oricui... Chiar dacă doare.

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Te-aştept iubito ca să vii
Să mergem în deal, la vie.
Unde-alergam, fiind copii,
Radiind de bucurie.

În zorii zilei te-aştept
Să sărutăm florile.
Cu aer proaspăt în piept,
Să colindăm zările.

La umbra cetinei de brad,
În miezul zilei te-aştept,
Să potolim doruri ce ard,
Când inima saltă-n piept.

Si-n umbra nopţii te-aştept
În pădurea adormită,
Să te strâng cu drag la piept,
Să fii iar a mea iubită.

Şi vegheaţi de mândra lună
S-adormim pe fân cosit,
Iubirea să ne rămână
Legământul ce-am rostit.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie cu nuferi galbeni

(soţului meu, cu iubire)

ador dimineţile crescute în palmele tale
cu zori mângâietori din puternice braţe
prin cearcănul visului cad doruri vitale
unde se duc şi se-ntorc cocori de speranţe.

fluturii care încă mai zboară prin piept
sunt privirile tale de dragoste pură
prin delta sufletului mereu te aştept
ca un miraj cu nuferi cu un sărut pe gură.

vino pătruns de armonia universului magic
nu-mi lăsa inima să se surpe-n abis
tăceri neştiute se comportă nevralgic
şi mi-e dor de ţine cum mi-e dor de scris.

tu eşţi poezia din sufletul meu
iubirea ce ţi-o port va dăinui mereu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi tatua din timp în piept, clepsidra eşti si curgi prin cine-ţi vrea preaplinul.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-ţi tatuat din piept în timp, clepsidra eşti şi curgi prin cine-ţi vrea preaplinul.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu... odată

Stau şi privesc cum soarele răsare,
Simt cum în piept, o rază îmi tresare
E raza fericirii, e raza iubirii.
Iubirii ce o simţeam odată.

Ţi-am dat din suflet tot ce aveam,
Ţi-am dat din inimă tot ce simţeam,
Dar tu, nu ai simţit nimic în acest fel
Nu-ţi tresăra nimic în suflet dragul meu.

Timpul a trecut şi ce pot să regret?
Că nu am reuşit să intru-ntral tău piept!
Să poţi să simţi şi tu ce-nseamnă să iubeşti,
Să ai un ţel în lume de ce să mai trăieşti.

Ştiu sigur că odată, ai să priveşti în urmă,
Să îţi aduci aminte de scumpele cuvinte:
"Eşti totul pentru mine şi te iubesc iubire "
E prea târziu "odată"

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te-ntâlnesc

În vii culori de curcubeu mi-e zugrăvită viaţa,
Pe cer îmi stă plutind, mereu, iubirea dimineaţa -
Un nor pufos, mai alb, mai gri ce-mi picură în gene,
Iar pace-n gândul c-o să vii, uşor mi se aşterne.

Alerg ades, imaginar, de splina stă să-mi crape
Să-ţi dau o inimă în dar, în piept de îţi încape ;
În visu-acesta mă strecor în nopţi dar şj în zile,
Deja îmi sângerează dor din tălpile umile.

Un zbucium fără fus orar şi fără de cuvinte...
Fiece zi din calendar mi te coboară-n minte ;
Mai ieri, în ea eram doar eu, dar azi îmi stai în poală
Şi gura-ţi e tributul meu şi ochii tăi de smoală.

Alerg să te-ntâlnesc mereu în prag de curcubee
Să-ţi fiu în toate numai eu, tu unica-mi femeie.
Pe-o rază te coboară lin, zâmbindu-mi în amiază,
O viaţă doar să îţi închin, iar tu o luminează

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (16 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu scoateţi inima la bătaie; locul ei e în piept, nu pe piept.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există mereu furtuni ce-şi plâng în hohote tăcerile din piept, izbucnind apoi în uragane ce poartă mereu nume de femei... Oare de ce? - am întreba... Nu-i greu de înţeles şi nu-i simplu de trăit în universul femeii. Noi bărbaţii găsim mereu subrefugii, uşurinţa cu care evadăm din miezul problemelor părând în ochii "lor" trădători, laşi, superficiali... poate aşa ne e felul, să părem mai detaşaţi de tensiunea momentului, dar ceea ce ne salvează este mereu câte o tânguire a femeii de lângă noi, o şoaptă sau dimpotrivă, tăceri ce te înfioară. Iubirea doare, poate pentru că pătrunde în adâncul fiinţei, rădăcinile sufletului fiind scuturate de vâltoarea sentimentelor. A iubi e poate cel mai minunat sentiment, dar a ştii să o faci e provocarea cu care încercăm să ne obişnuim. Iubim din obişnuinţă sau ne obişnuim să iubim? Adevăr sau provocare...

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

piept

Piept - Cuvânt pudic pentru a numi sânii unei femei: "Are un piept frumos".

definiţie celebră de Gustave Flaubert în Dicţionar de idei primite de-a gata
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iti daruiesc un martisor!

Din stralucirea fulgilor de nea,
Din razele care strabat prin nor,
Din neschimbata, vesnica, iubirea mea,
Iti daruiesc un martisor!

Alb-rosu impletit cu gingasie,
La piept sa-ti umple inima de dor,
De pace, dragoste, iubire, bucurie,
Iti daruiesc un martisor!

Simbol de viata noua, primavara,
Pasind prin timp firavul calator,
La tine-n piept e azi o "piatra rara"
Micutul meu si sincer martisor!

poezie de Marius Alexandru
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu poţi recupera, nimic nu contează mai mult şi nimeni nu poate înlocui ceea ce pierzi.... viaţa! N-o lăsa să se scurgă, nu purta bătălii fără sens sau noimă, nu alungă dragostea de viaţă şi nu-ţi întuneca sufletul cu partea nevazută a fiinţei tale. În fond, atât cât iţi bate inima în piept iţi pasă ce faci, cine eşti şi mai ales, ce eşti pentru cei din jur. Viaţa continuă să ofere tot ce poţi visa, ceea ce meriţi şi ceea ce îndrazneşti... zâmbet!

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

în fiecare zi mi se mişcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal să simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot să îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.

probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naşte o inimă
şi
o va alăpta cu sângele din cuvinte.

a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mişcă în piept
un poem.
tu.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai rapidă cale spre inima unui bărbat e prin piept.

citat din Roseanne Barr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comoditate

Cad fulgii, fir-ar ei să fie,
Zici că sunt puf de păpădie.
Da nu e puf, e apă rece.
Precum iubirea, iute trece.

Trăiesc puţin, doar cât e ger,
Apoi devin apă şi pier.
La fel şi inima, iubeşte,
Până prea mult se încălzeşte.

Când arde tare, apare frica,
Că nu va mai rămâne cu nimica.
Şi se retrage-atunci treptat
La starea de unde-a plecat.

E mai uşor, asta se ştie
Atunci când nu-i nici frică, nici furie,
Când nu e ger şi nici dogoare
Şi inima în piept nu doare.

Da spune tu acum cinstit,
Un om ce-n viaţă n-a iubit,
Nu a trăit fără plăcere?
Eu zic că da, da-i o părere.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă...

E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.

Hotarul vieţii stă mereu să cadă
în asfinţit, ne pierdem în tăcerea nopţii,
ne facem din siajul vieţii loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorţii.

De-am şti să punem în romanul vieţii
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alţii
sădind în ei muguri de iubire, mii.

Eu am trăit aşa cum am ştiut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a şi durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu-i ştire.

Nu fi ca mine, prea puţin lăsând să zboare
nu te lăsa aprins de fapte prea meschine
din cer, la piept adună-ţi păsări călătoare
iubeşte-ţi viaţa, murmurând destine.

Am fost... mă vei uita peste un timp
dar vreau să ştii că am iubit să fiu un om,
iţi pierzi din viaţă, anotimp cu anotimp
iar sufletul uşor, iţi pleacă către somn.

Ce n-ai făcut, nu ai putut, n-ai îndrăznit
nu aştepta pe mâine Dumnezeu să vadă
nu potrivi pe ieri peste va fi, pripit -
Fii om Acum, nu cântecul de lebădă!

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Şomandra Sorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lebădă...

E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.

Hotarul vieţii stă mereu să cadă
în asfinţit, ne pierdem în tăcerea nopţii,
ne facem din siajul vieţii loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorţii.

De-am şti să punem în romanul vieţii
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alţii
sădind în ei muguri de iubire, mii.

Eu am trăit aşa cum am putut, cum am ştiut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a şi durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e ştire.

Nu fi ca mine, prea puţin lăsând să zboare
nu te lăsa aprins de fapte prea meschine
din cer, la piept adună-ţi păsări călătoare
iubeşte-ţi viaţa, murmurând destine.

Am fost... mă vei uita peste un timp
dar vreau să ştii că am iubit să fiu un om,
iţi pierzi din viaţă, anotimp cu anotimp
iar sufletul uşor, iţi pleacă către somn.

Ce n-ai făcut, nu ai putut, n-ai îndrăznit
nu aştepta pe mâine Dumnezeu să vadă
nu potrivi pe ieri peste va fi, pripit -
Fii om Acum, nu cântecul de lebădă!

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!