Comoditate
Cad fulgii, fir-ar ei să fie,
Zici că sunt puf de păpădie.
Da nu e puf, e apă rece.
Precum iubirea, iute trece.
Trăiesc puțin, doar cât e ger,
Apoi devin apă și pier.
La fel și inima, iubește,
Până prea mult se încălzește.
Când arde tare, apare frica,
Că nu va mai rămâne cu nimica.
Și se retrage-atunci treptat
La starea de unde-a plecat.
E mai ușor, asta se știe
Atunci când nu-i nici frică, nici furie,
Când nu e ger și nici dogoare
Și inima în piept nu doare.
Da spune tu acum cinstit,
Un om ce-n viață n-a iubit,
Nu a trăit fără plăcere?
Eu zic că da, da-i o părere.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.