Cred întru totul în stafii. Am crezut intreagă mea viaţă. Prima casă în care am locuit era bântuită. Exista mormântul cuiva în curtea din spate. Eram doar un copil pe atunci, însă părinţii îmi spuneau că în fiecare noapte, la aceeaşi oră, auzeau pe cineva umblând pe scări.

citat din Meaghan Rath
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eram copil, părinţii mei se mutau adesea dintr-o casă în alta, dar eu i-am găsit de fiecare dată...

citat din Woody Allen
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă gândesc că am ajuns să cred în viaţa de apoi; am auzit poveşti de la oameni în care mă încred întru totul despre stafii văzute de ei.

citat din Saoirse Ronan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar cred că tinerii vin oricum din spate cu o altă bogăţie. Pe care noi nu o aveam atunci când eram de vârsta lor. Cum nici părinţii noştri nu o aveau pe a noastră. E firesc, e un curs natural după părerea mea.

citat din Andi Vasluianu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ellis Boyd "Red" Redding: Fără îndoială, prima noapte este cea mai grea. Te aduc înăuntru, gol ca în ziua-n care te-ai născut, cu pielea arzând şi pe jumătate orb de la rahatul ăla pentru despăducheare pe care-l aruncă pe tine, şi când te bagă-n celulă, când gratiile se trântesc, atunci ştii că totul e real. Viaţa pe care ai avut-o a dispărut cât ai clipi. Nu-ţi rămâne decât tot timpul din lume să te gândeşti la ea. Majoritatea bibanilor aproape înnebunesc în prima noapte. Cineva izbucneşte-n plâns, întotdeauna. Se întâmplă de fiecare dată. Singura întrebare e: cine va fi? Presupun că e un lucru de bun pe care să pariezi, la fel de bun ca oricare altul. Eu îmi pusesem banii pe Andy Dufresne. Îmi amintesc prima mea noapte în închisoare. Pare că a fost acum multă vreme.

replici din filmul artistic Închisoarea îngerilor
Adăugat de Cristiana Ghiţă, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am o imaginaţie vivida şi sunt uşor copleşită de senzaţii şi lucruri care sunt frumoase sau înfricoşătoare. Nu cred că am zărit încă vreo fantomă. Cred că sunt mai curând bântuită de propriile mele stafii decât de unele reale.

citat din Florence Welch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura este o casă bântuită, dar arta este o casă care încearcă să fie bântuită.

citat celebru din Emily Dickinson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea la prima vedere? Cred întru totul în ea! Trebuie să-ţi păstrezi credinţa. Cui nu i-ar plăcea ideea că ar putea vedea mâine pe cineva care ar putea fi dragostea vieţii sale? Este foarte romantic.

citat din Leonardo DiCaprio
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii învaţă de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată şi necondiţionată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinţilor putem spune că îşi iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greşească grav faţă de ei. Scopul părinţilor ar trebui să fie să pregătească tânăra fiinţă pentru a se descurca singură în viaţă. Pentru că părinţii ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendinţa să ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăţa să ne descurcăm singuri şi mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinţii din prea multă iubire ajung să îşi saboteze copiii. Un părinte educat, ştie că are nevoie să dezvolte abilităţi în copil, abilităţi care îi vor servi în viaţă şi astfel nu îl fereşte de toate încercările vieţii şi îl susţine când acesta are nevoie încercând însă să intervină cât mai puţin în viaţa lui.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu ochi frumoşi

când eram copii
era acolo o casă ciudată
cu jaluzelele
întotdeauna
trase
şi nu se auzeau voci
niciodată
şi grădina era plină de
bambuşi
şi nouă ne plăcea să ne jucăm printre
bambuşi
pretinzând că eram
Tarzan
(cu toate că Jane
lipsea).
mai era şi
un lac cu peşte
unul mare
plin cu
cei mai rotofei peştişori aurii
pe care i-ai fi putut vedea vreodată
şi erau domesticiţi.
veneau la suprafaţa apei
şi luau bucăţele
de pâine
din mâinile noastre.

părinţii
ne spuseseră:
"nu vă apropiaţi niciodată de acea
casă."
aşa că, desigur, exact asta
am făcut.
ne întrebam dacă locuieşte
cineva acolo.
au trecut multe săptămâni iar noi
n-am văzut niciodată
pe cineva.

apoi într-o zi
am auzit
o voce
din casă
"EŞTI O CURVĂ
AFURISITĂ!"

era vocea unui
bărbat.

apoi
uşa
casei s-a
deschis larg
şi bărbatul
a ieşit
afară.

ţinea în mâna
dreptă o sticlă
de jumătate de litru cu whiskey.
era cam de
30 de ani.
avea o ţigară-n
gură şi
era nebărbierit.
părul
nepieptănat
îi stătea vâlvoi
şi era
desculţ
în tricou
şi-n pantaloni.
dar ochii lui
erau
strălucitori.
scânteiau
în
lumină
şi-a spus,
"hei, micuţi
domni,
vă distraţi,
sper,
de minune, aşa-i?"

apoi a scos un
chicotit
şi a intrat
înapoi în casă.

am plecat,
ne-am întors
în curtea noastră
şi-am căzut
pe gânduri.

părinţii noştri,
am concluzionat,
voiau ca noi
să stăm departe
de acel loc
pentru că
nu doreau
să vedem un
astfel
de om,
un om natural
puternic şi
cu ochi
frumoşi.

părinţilor noştri
le era ruşine
că ei nu erau
ca
acel om,
de-aia
doreau ca noi
să stăm departe.

dar
ne-am întors
la acea casă
şi la bambuşi
şi la peştişorii aurii
domesticiţi.
ne-am întors
de multe ori
multe săptămâni
dar nu l-am mai văzut
şi nici nu l-am mai auzit
vreodată
iarăşi.

jaluzelele stăteau
trase
ca întotdeauna
şi era linişte.

apoi într-o zi
când veneam de la
şcoală
am văzut
casa.

era arsă
toată,
nu mai rămăsese
nimic,
doar fundaţia
contorsionată şi neagră
fumegând
şi ne-am dus la
lacul cu peşti
dar nu mai era
apă
în el
şi peştişorii
rotofei şi-aurii
zăceau morţi
acolo
uscându-se.

ne-am întors
în curtea noastră
şi-am vorbit despre
asta
şi-am decis că
părinţii noştri
le-au ars
casa
i-au ucis
au ucis şi
peştişorii aurii
pentru că totul
era prea
frumos,
până şi păduricea
de bambus a fost
arsă.

lor le fusese
teamă de
de omul cu
ochi
frumoşi.

şi
nouă ne-a fost teamă
atunci
că
de-a lungul vieţilor noastre
asemenea lucruri
se vor mai
întâmpla,
că nimeni
nu dorea
ca cineva
să fie
atât de
puternic şi de
frumos,
că toţi
ceilalţi niciodată
n-ar permite aşa ceva
şi că
mulţi oameni
vor mai trebui să
moară.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există două întrebări. Prima: a învins cineva moartea? A doua: jertfa acestuia mă ajută? Istoria spune aşa: mormântul lui Confucius: ocupat. Mormântul lui Buddha: ocupat. Mormântul lui Mahomed: ocupat. Mormântul lui Isus: gol. Ce se mai poate adăuga? Nu are niciun sens să urmezi un perdant.

citat din G.B. Hardy
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îţi mulţumesc adânc, pământ,
că mi-ai dat viaţă să te- avânt!
eram hain, eram flămând
şi iată-s înflorit şi blând.
e ceas sfâşietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.

poezie celebră de Ionel Teodoreanu din Tudor Ceaur Alcaz
Adăugat de MIKA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţă (I Believe)

Eu cred că după fiecare picătură de ploaie
Creşte o floare,
Cred că şi-n cea mai întunecată noapte
Veghează o lumânare.
Eu cred că fiecare om care alege-un drum greşit
Va fi-ndrumat spre drumul bun de către cel care-a crezut,
Care doar prin credinţa sa s-a izbăvit,
Crede, crede mereu în rugăciunea ta şi nu ceda.

Cred că şi viscolele se pot opri
Daca te vei ruga în gând şi-ţi vei şopti
Că cineva te-aude în acest labirint,
În fiecare strigăt al naşterii, sfinţit,
Prin care alţi oameni vin spre noi şi ne-amintesc
Că plânsul lor e-atâta de firesc,
Strigătul lor începător, înăbuşit,
Sub soarele ce-abia a răsărit.

Dacă atingi o frunză acoperind lumine,
O să descoperi albăstrimi curgând spre tine
Şi te vei minuna privind spre cer, în sus,
Sub frunza ta de pleoapa din ochiul tău ascuns,
Dai frunza la o parte, deschizi pleoapa-n neştire
Şi te îmbeţi de-albastrul ce curge peste tine,
Albastrul plin de verde - ademenite file,
Ascunse sub coperta plăpândă din privire.

De fiecare dată când se naşte un suflet,
Tot cerul se desface ca o floare de nufăr
Şi-acoperit de frunza ce-o porţi ca pe un scut,
Ascunzi tainic albastrul în care ai crezut
Şi crezi sub soarele ce-abia a răsărit

cântec interpretat de Elvis Presley, traducere de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea este de o dimensiune incidentală. În ce sens? Să spunem că duci o viaţă fericită: eşti norocos, ai un job, te întâlneşti regulat cu prietenii, nu eşti îndrăgostit, ci ai doar aventuri de-o noapte ici-colo, te găseşti în fiecare seară cu amicii, bei, mergi pe undeva, şi aşa mai departe, şi, apoi, cu neaşteptate, într-un fel cu totul întâmplător, să spunem că dai pe stradă peste cineva care te ajută să te ridici deasupra acestor lucruri, o femeie sau un bărbat, şi, desigur, este dragostea vieţii tale. O întâlnire întru totul întâmplătoare, dar al cărei rezultat poate fi o schimbare a întregii tale vieţii. Nimic nu mai este le fel, cum se spune. Ajungi chiar să percepi spontan că toată viaţa ta trecută a condus la acest moment unic. Ştii, iluzia dragostei este, "Ah, Doamne, te-am aşteptat toată viaţa pe tine!" Ceva de genul asta ar putea fi evenimentul dragostei, şi cred că este din ce în ce mai rar astăzi.

citat din Slavoj Zizek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om într-o zi trebuie să moară, însă în cazul meu am crezut că va exista o excepţie. Şi-acum?

William Saroyan în ultimele cuvinte (1981)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu exista, totuşi, nici un alt semn nu arăta că în acea casă ar mai fi locuit vreun băiat.

citat din romanul Harry Potter şi piatra filozofală de J.K. Rowling
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe persoane fac mişcare şi nu ştiu că fac mişcare. Gospodinele care spală geamuri, fac curat în casă, merg la piaţă. Dacă şi un antrenor care le-a antrenat pe J. Lo sau Cindy Crawford te pune să urci scări, atunci ce e aşa greu, avem scări în toate blocurile.

citat din Valentina Pelinel
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu turnătorul

Noi iubeam acelaşi lucru
noi iubeam aceeaşi ţară
cine-i frunză cine mugur
înăuntru sau pe-afară

Noi iubeam aceeaşi ţară
însă eu eram vai altul
când te făceam de ocară
şi făceam prin casă blatul

Eu eram mereu vai altul
ba o frunză ba un mugur
din adânc creşte înaltul
noi iubeam acelaşi lucru

Noi iubeam aceeaşi ţară
de dincolo de hotară

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 decembrie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată cu fiecare om care moare, moare o intreagă lume. Când un copil se naşte, incepe o lume nouă.

citat din Nicky Sereteanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmaşii geto-dacilor trăiesc şi astăzi şi locuiesc acolo unde au locuit părinţii lor, vorbesc în limba în care glăsuiau mai demult părinţii lor.

citat din Huszti Andras
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!