
Singură
În pofida iubirii, sunt singură,
Dincolo de tot ce am luat și dat
Dincolo de toată tandrețea ta
Uneori de viață m-aș fi lepădat.
Sunt singură, mă simt ca și cum aș zăbovi
Pe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,
În jurul meu, doar viscole și doar zăpadă,
Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;
Cu țărâna potrivnică și cu raiul interzis,
Cu sufletul meu cel mândru, de neocolit,
Încerc să fug de pacea celor care
Nu mai sunt singuri fiindcă au murit.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- poezii despre pace
- poezii despre mândrie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Opium
mintea mea e macul copt care a explodat în sute de semințe întunecate
acolo e opiumul care hrănește iluzia fericirii
toată siguranța pe care o simt
e ireală
trec cu degetele prin ea ca printr-un roi
de musculițe
se agită puțin și apoi se dispersează
o știu acum
știu că sunt singură
e doar datoria mea să mă apăr
strâng din dinți
mi se blochează toată ura în piept și mă doare
și ce dacă sunt iubită
și ce dacă sunt nevinovată
furtuna de deasupra
coboară în mine
și rămâne
cât de aproape e moartea uneori
îi simt respirația pe piele
se aburește ca o oglindă
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre siguranță
- poezii despre nevinovăție
- poezii despre muște
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre fericire
- poezii despre dinți
- poezii despre degete

Sărbătorile oamenilor singuri
Sunt singură, Mamă, trecut-a Crăciunul,
Prietenii, toți, de mine-au uitat,
N-a dorit să mă cheme la masă niciunul,
Doar ochii în lacrimi inutil s-au scăldat.
Sunt singură, Tată, iar anul se duse
N-am avut cui să-i spun să-l aibă mai bun,
A plecat răvășit de dorințe răpuse
Și am plâns înc-o dată, cum am plâns de Crăciun.
Sunt singură, Mamă, un mac sângeriu,
Tristețea m-a nins în ajun de An Nou,
Am urlat de durere ca un lup în pustiu,
Îngropând sfâșiat al Iubirii ecou.
Sunt singură, Tată, repetată durere,
Ca un corb solitar, tânjind spre Înalt,
Luminau artificii tresăriri austere,
Fantezii închideam în cutii de bazalt.
Sunt singură, Mamă, o văpaie nestinsă,
Foc arzând inutil, izbăviri implorând
De la Anul cel Nou, niciodată convinsă
De Speranța ce-mi face cu mâna râzând.
Sunt singură, Tată, dar soarta nu-mi plânge!
Mi-aș dori ca mâhnirea s-o prefac în gunoi
Când frenetic mă strigă zeci de gânduri nătânge...
Dar sunt singură, Mamă, pe Pământ, fără voi.
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre dorințe, poezii despre tristețe, poezii despre plâns, poezii despre Crăciun, poezii despre timp, poezii despre tată, poezii despre sărbători sau poezii despre singurătate

Nu sunt a ta
Nu sunt a ta, nu sunt pierdută-n tine,
Nu sunt pierdută, deși aș vrea să fiu
Pierdută ca o candelă aprinsă-n
Amiezi sau ca un fulg căzut în mare.
Mă iubești, iar eu și astăzi te mai cred
Un spirit fin și o ființă fină
Și, cu toate acestea, vreau să mă pierd
Cum lumina se pierde în lumină.
O, afundă-mă în dragoste adânc,
Dincolo de simțuri, de privire, de cuvânt
Răvășită în furtuna iubirii,
O lumânare-n rafalele de vânt.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, citate de Sara Teasdale despre iubire, poezii despre vânt, citate de Sara Teasdale despre vânt, poezii despre simțuri, poezii despre prezent, poezii despre miezul zilei sau poezii despre cuvinte

Mă simt bine și confortabil când sunt singură, dar nu pentru că sunt frumoasă. Știu o mulțime de oameni frumoși a căror viață este îngrozitoare. Ei nu se simt bine când stau singuri. Confortul interior nu depinde de aspectul tău exterior, ci de pacea ta interioară.
citat din Monica Bellucci
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frumusețe, citate despre viață sau citate despre pace

Cerul din albastru
Ziua cu lumnină
Viață trecătoare
Noaptea e senină
Viață fermecatoare
Suspină ea marea
Valul sărută malul
Un răsărit de soare
Pe tera este raiul
Mâna ce ne-a dăruit
Un infinit din astru
Iubirea pe pământ
Cerul din albastru
Păsări care zboară
Clipe dintr-un ceas
Omu-îi o frântură
Secundă de popas
Rămase vii amintiri
Din iubirile lumești
Din zbor de cocori
Sufletu-îl moștenești
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre păsări
Studiu despre Viață, TImp, Moarte
Vorba pe jumătate adevărată vine odată cu Somnul
Ai scris atâtea, ai șters și mai multe
Acum aduni doar cioburi
Dar ce cioburi
Vitraliu de catedrală
Dar dincolo de sticla pictată
O, da,
Vorba pe trei sferturi adevărată vine odată cu Visul
Nu mai scrii nimic
Faci planton și privești dincolo de vitralii
Orbit de propria Viață
Atâța de sigură
Că e nu privită de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise
Și tot atâta de singură
Acea singurătate-n doi, știți voi...
O, cât de singură mă simt iubitule
Chiar dacă ești alături de mine
Sunt ca un blonav într-un pat de spital
Îmi faci vizite, îmi aduci de mâncare, de citit
Și da, chiar ador să citesc Petronius
Deși cu fiecare rând încep să-mi pun întrebări
Va veni timpul
Ca Timpul însuși să se privească-n oglindă
Cine sunt eu?
Parcă-l aud
Vorbindu-și cu vocea ta
Dimineața în fața oglinzii
Răspunsul și-n porții să-l capăt
M-aș pune bine cu moartea!
Dar pare că nici măcar Moartea nu mă mai vrea
La început cel puțin nu existam
Dar acum
Trebuie să umblu, trebuie să fiu eu...
Să fii să nu fii
Dar ce e de fapt Moartea
Face și ea planton
Și privește prin vitralii afară
Atâta de sigură
Că nu e văzută de nimeni
Încât umblă goală cu ferestrele larg deschise?
Și tot atâta de singură
știți voi
Acea singurătate în doi
poezie de Clement Octavian din personal
Adăugat de Petronius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre voce, poezii despre visare, poezii despre somn sau poezii despre pictură
Sunt singură
Sunt
o femeie
singură
și ador
singurătatea
doar atunci
când sunt...
singură.
poezie de Georgeta Dârjan
Adăugat de Girel Barbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei
Sunt doar un om
dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
să nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
să-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine să n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi să fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumii mă mai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre sunet, poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre nisip, poezii despre naștere sau poezii despre gânduri
Invitație, la viață...
Cuibul berzelor ne așteaptă...
Stânci golașe, în jur natură,
Cu voințe pătimașe
Toate sunt la îndemână,
Viață vie sau furtună...
Sub cerul capricilor,
Cu ispite fără număr,
Căci viața nu e glumă,
Tinde doar spre înălțimi,
Doar e Marea aventură.
Vântul sorții ne soptește
Răspândind în jur ispite,
Că iubirea-i lucru mare,
Aripile ei vioaie
Poartă fără de tăgadă
Doar povești nemuritoare,
Fiindcă sunt în mare vogă.
Timpul curge pe cărări
Țesând amintirile...
Dor cu dor se împletește
Luminând spiritele,
Sus pe deal, jos pe cărare...
Noi capricioșii lumii
Ne trăim momentele,
Un torent de viață vie,
Stăvilit fără de vrere
Doar de-o singură chemare.
poezie de Valeria Mahok (29 septembrie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre stânci, poezii despre numere, poezii despre natură sau poezii despre aripi

Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru
Invidioși, aezii citesc pe-ascuns ce scriu
Și și-ar dori să-mi sune cuvântul în pustiu,
Dar nici nu știu confrații c-acesta-i visul meu,
Să fiu botezătorul de verb prin Dumnezeu
Ce spune, ca Ioan, că-s doar trimis în lume
S-anunț că nu sunt eu, ci este un alt nume
Poetu-n care însuși chiar Domnul e-ntrupat
Și care-n Poezie va fi crucificat,
Spre a-nvia apoi, a treia zi din moarte,
Ca geniu nemurit de lume într-o carte...
Deci, har nu am prieteni și nici nu sunt ales
De Cer să fiu un geniu, sau spus de un eres,
Astfel încât din Cer nu vin ca geniu care
Vă poate eclipsa printr-o crucificare,
Doar voi veți străluci pe-al Poeziei astru,
Eu sunt doar trubadur al Cerului albastru!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crucificare, poezii despre verb, poezii despre prietenie, poezii despre lectură, poezii despre invidie sau poezii despre genialitate

Un fel de autoportret
Eu sunt cum trebuie să fiu.
Sunt așa, și sunt pe dincolo;
Sau sunt pe dincolo și nu sunt așa.
Dar, nici nu vreau să fiu
Cum trebuie acolo,
Ori sunt cum trebuie
Să fiu dincoace.
Dar cine știe cum trebuie să fiu?
Și cine vrea să fiu cum trebuie ;
Și cine așa și pe dincolo,
Pe dinăuntru, pe dinafară,
Peste tot ce e, ce sunt,
Ce mă-nconjoară,
Ce mișcă, ce moare,
Ce-i bun, ce-i rău și ce doare;
Ce naște, ce duce
Pe dincolo și dincoace de noi,
Din noi, și pe dincolo și pe dincoace,
În lumi stelare, milenare,
Ce sunt sau nu sunt?
Eu sunt cum sunt,
Că sunt sau nu sunt:
Pe dincoace, așa și pe dincolo!
poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele sau poezii despre autoportrete
Steag
Stau în înalt, bătut, spânzurat de-o roșie cravată... pionier,
Nu dogme, simt mătasea roșie de sânge, al meu, ai mei
Și vreau să stau așa, ca un pilon, un obelisc, să sprijin bleu de cer,
Iar palme-ntind să ar brazde galbene, la grâu, la păsări mei.
Mă zbat în vânt, nu știu nimic de ger, sunt un torid,
Căci port pe piept din galbenul exploziei de soare,
Mă înmuind doar lacrima adunată de la neam, albastru avid
Să fiu, de reavăn, să mă torn medalii când erou în roșu sânge-mi moare.
Sunt pânza în fir de aur, ce-au țesut-o ochi cu ochi femeile-mi, în milenii,
Cu ochii plânși pentru bunici, copii, tați... roșii îndreptați spre astru
Din bolta albastră, oglindind pământ, ce l-au iubit, țărâna de vedenii,
Ce-o acoperă, sfințită în curcubeu, de vise în roșu, galben și albastru.
Și, mort singur de-oi fi, din os rămas o să-mi port sus pe boltă steagul, în sihastru...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre galben, poezii despre drapel sau poezii despre albastru
Singură în sala întunecată
Singură în sala întunecată
Marele spectacol e doar pentru mine
Pe scenă sunt toate stelele lumii
Dar lumina lor nu mai vine.
A fost oprită de nu știu cine
Și nu știu de ce și nu știu până când
Și în sala pustie în care stau
Se aud stelele plângând.
Nu țipa, mi s-a spus, să nu faci panică
Lucrurile trebuie luate așa cum sunt
Și eu nu țip si nu încerc să fug
Eu intru liniștită în pământ.
poezie de Ileana Mălăncioiu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ileana Mălăncioiu despre lumină sau poezii despre panică

Albastru
De-aș fi iarnă, ce-aș mai ninge peste trupul tău sedus!
Dar, nu sunt și ninge cerul vinovat, de jos în sus.
De-aș fi mare,-n brațe-albastre, te-aș purta spre mine-n larg,
Dar, în brațe, port doar vise, umbre ce de țărm se sparg.
Și de-aș fi suspin de vară-n asfințit de flori de maci,
Ți-aș fi lacrima-povară, dar nu sunt și-n ierni mă-mbraci.
De sub neaua vieții mele, te adulmec și te chem
Să îmi fii colind albastru, dezlegare de blestem.
De-aș fi toamnă-n strai de frunze ruginii și de gutui,
Ne-am sorbi la prânz și cină și-amândoi am fi sătui;
Eu, licoare aromată, căpșunică-n bob răscopt,
Tu, șampanie aleasă, așteptând să te adopt.
De-aș fi primăvara verde, și tu frunză-nmugurind,
Fir de iarbă ce-ncolțește pe-al iubirii tainic grind,
Aș mai cere înc-o viață, să am timp să te iubesc;
Dar nu sunt nimic din toate și-n nimic nu mă găsesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre șampanie, poezii despre vinovăție, poezii despre verde sau poezii despre seducție
Adancul necurmat al iubirii
Am incercat mereu sa aflu pacea,
Am cautat-o inlauntrul meu,
Am rascolit prin amintiri si vise
Si am gasit doar cerul meu, mereu...
Doar cerul meu. Albastru infinit,
Si dincolo de-albastru, Dumnezeu.
De-acolo pan-aici, intr-o secunda
Nici o distanta;numai cer si eu...
Pe aripa de suflet ma inalt,
Iubind ce-mi este dat, fara oprire,
Iubindu-L mai intai pe Dumnezeu
Ce m-a vegheat mereu de la sosire...
A fost cu mine cand eram copil,
Cand, tanara, iubire-am intalnit,
Cand greu mi-a fost pe cale deseori,
EL niciodata nu m-a parasit.
poezie de Iulia Comaniciu (27 iunie 2011)
Adăugat de Iulia Comaniciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit sau poezii despre copilărie
Dincolo de mare [Beyond the sea]
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Și pe-aceeași cale vor fugi în zare
Gânduri și dorințe, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veșnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aș zbura ca tine dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, fețe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.
poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre zâmbet, poezii despre rândunele, poezii despre plimbare sau poezii despre frumusețe
Culori
Albastrul mă ucide,
și verdele,
și albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
și verde,
și albastru,
e tot ce simt,
și verde,
și albastru,
e tot ce sunt...
Unde ești, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viața e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar nașterea are ceva
din chipul albastru
al sincerității.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
și-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieți,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care ești culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care ești albastru,
și verde,
și alb,
și ucis...
poezie de Ion Țoanță din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre sinceritate sau poezii despre mâini

Gânduri șoptite
Căutam să-ți prind privirea într-o plasă de albastru,
Să-i simt zbaterea în brațe de alinturi ce scânteie
Într-o odă-a bucuriei ridicată dintr-un castru
Care,-n pieptul meu, pulsează pentru-o singură femeie.
Încercam să-mi pun opreliști la îndemnurile care
Îmi cereau să-ți prind o mână, s-o sărut, s-o țin închisă
În căușul mâinii mele, în dorita ei strânsoare,
Să fac liniile vieții una în cealaltă scrisă.
Aș fi vrut, cu tine-n brațe, dincolo de lumea toată,
Să mă pierd ca noaptea-n ziuă, să dispar ca ziua-n noapte,
Să-ți fiu Soare ce răsare, să-mi fii Luna ce se-arată
Îmbătată de lumină și lumina mea în fapte.
Aș fi vrut, dar cum poți, oare, să ajungi ca, de prin visuri,
Să culegi și să-ți rămână florile de-acolo-n viață?
Sunt doar gânduri care-ncearcă să pătrundă-n paradisuri
Și se pierd în umbra nopții. Tu-mi zâmbești. E dimineață.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte
Sunt nopți
Sunt nopți în care văd poeți
Cu stridența gândirii lor piezișe
Și simt vântul vesel
Înălțându-și coama... vuind ...
Sunt nopți în care îi simt atingerea
În palmă, iar sufletul lui vibrează
Sub arcușul lui Enescu, ca o aripă
Sub care, eu, mă adăpostesc.
Sunt nopți în care simt parfumul
Cerului încărcat de roze
Și aud suspine sparte
De suflet în metamorfoze.
Sunt nopți în care simt cum florile
De afară, cu grijă absorb
Viața celor morți și aud bătând lent
Inimile celor meniți
...doar să viseze.
poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre roz

Jurnal în jurul inimii
Albastru de Voroneț
albastru de Română
singur printre poeți
cu cerul pe mână
Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede
Albastru de verde
singur printre poeți
și Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneț
Albastru de Română
un clopot pe strună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu, poezii despre Voroneț, poezii despre România sau poezii despre Ceahlău