Singură
În pofida iubirii, sunt singură,
Dincolo de tot ce am luat și dat
Dincolo de toată tandrețea ta
Uneori de viață m-aș fi lepădat.
Sunt singură, mă simt ca și cum aș zăbovi
Pe piscul cel mai înalt al lumii, sub un trudit astru,
În jurul meu, doar viscole și doar zăpadă,
Deasupra, cerul larg, din albastru mai albastru;
Cu țărâna potrivnică și cu raiul interzis,
Cu sufletul meu cel mândru, de neocolit,
Încerc să fug de pacea celor care
Nu mai sunt singuri fiindcă au murit.
poezie de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.