Depăşind dificultăţile

Ne ridicăm deasupra problemelor spinoase
Mereu având conecţii cu Cerul în splendori
Când înspre noi se-ndreaptă priviri mai duşmănoase
Dăm zâmbete duioase şi proaspete culori.

Ne înălţăm mai sus de dure opoziţii
Sfidând păreri nefaste din cercuri ce propun
S-abandonăm noi crezul în sfinte investiţii
Şi s-adoptăm tradiţii şi-un ritual străbun.

Că-nvingem arsenalul oştirii infernale
Se datorează Celui ce n-are vreun rival
Simţim împrospătări când ducem osanale
Şi-I dăm recunoştinţă prin vorbă şi chimval.

Vom depăşi necazuri ce vin să ne doboare
Urcând la un nivel – spiritual vorbind
Unde găsim izvor de har şi-nseninare
Şi-unde puteri cereşti în inimă descind.

Spre zone nefertile din lumea frământării
Nu ne lăsăm atraşi; urcăm cu-avânt spre ţel
Chiar zilnic de-ar veni vreo undă a-ncercării
Stăpânul nu ne lasă căzuţi în vreun tunel.

Ne ridicăm mai sus de-adânca suferinţă
Luând cu noi mesajul transmis prin Duhul Sfânt
C-aşa îndeplinim cucernica cerinţă
Şi zilnic îmbrăcăm dumnezeiesc veşmânt.

Urmând itinerarul trasat de Trinitate
Privim spre biruinţă şi nu spre colbul dens
Şi nu ne-oprim în spaţii ce nasc nedemnitate
Că ştim că spre Cetate e un urcuş imens.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (11 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

'Nălţăm steagul biruinţei...

Păşim-nainte spre răsplată
Deşi e drumu-ngust, spinos
Noi ştim că-n Slavă ne aşteaptă
Stăpânul cel mai credincios.

În carul Lui de biruinţă
‘Nălţăm un steag de-nvingători
Ştiind că e de trebuinţă
Să fim, de El, ascultători.

Atâtea piedici din cărare
Ne-ajută să le-ndepărtăm
Să depăşim orice-ncercare,
Spre culmi de glorii să urcăm.

Privind ‘nainte, doar ‘nainte
În suflet energii se nasc
Să trecem chiar prin val fierbinte,
Să-nlăturăm rugini şi vreasc.

În focul luptelor acerbe
Puteri sosesc la orice pas
Deşi-n duşmani o ură fierbe
Ieşim cu bine din impas.

Încredinţările primite
Şi prin lucrări şi prin Cuvânt
Ne-arată zonele-nverzite,
Ne-atrag spre adieri de vânt.

Stindardul bătăliei sfinte
Spre slava Lui îl ridicăm
Domol să trecem de morminte
În faţa Tronului să stăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (8 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pitici sau uriaşi în credinţă?

În credinţă nu pitici,
ci-uriaşi oricând să fim
Doar aşa învingem valul
chiar atunci când suferim
Doar aşa mutăm un munte
de probleme mici sau mari
Dovedind întregii lumi
că suntem ai Lui stegari.
Nu e umbră de-ndoială
El, Stăpânul absolut
A plantat în noi convingeri
nu spre pleavă sau spre lut
Ci, spre zonele stelare
şi-astronomice splendori
Să ne-ncânte nu reclama
ci divinele comori.
Îndoiala când pătrunde
n-o lăsăm să-şi facă loc
Nici n-aprindem lumânarea
s-o ascundem sub obroc.
Uneori credinţa-i mică
dar ne-ajută Duhul Sfânt
S-o-ntărim, să n-o răstoarne
vreo năpastă, sau vreun vânt
De-L lăsăm să modeleze
orice gând născut în noi
Confrunta-vom opoziţii
cu un spirit de eroi.
În credinţă, nu pitici,
ci titani, mereu, să fim
Doar aşa cu-ncredinţare
către Infinit suim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilnic...

Zilnic, primim îndrumare
Cum să păşim spre Eden
S-avem, Acolo, intrare
În cel mai mirific teren.

Zilnic, simţim ocrotirea
Stăpânului nostru iubit
În El vedem împlinirea
La tot ce-am spus şi-am muncit.

Zilnic, prezenţa Luminii
În noi creează elan
Să dăm la o parte toţi spinii
În drumul spre-al nostru Liman.

Zilnic, Cuvântul ne spune
Ce-nseamnă trăirea prin har
Să nu ne legăm de-un tăciune
Ci doar de-al Cerului Dar.

Zilnic, cu EL pe cărare
Privim spre veşnicul Mal
Ştiind că-ndelunga răbdare
Ne-ajută să-nvingem un val.

Zilnic, puterea divină
Respinge duşmanii ce vin
S-avem o pace deplină
Şi când ne-apasă vreun chin.

Nu-i la sfârşit îndurarea
Părinte slăvit Te-adorăm
Netezeşti, zilnic, cărarea
Pe care, voioşi, Te urmăm.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcurgem calea spre Eden

Călăuziţi de-aceeaşi Carte
Parcurgem calea spre Eden
Dar focul viselor deşarte
L-am transferat în alt teren.

Trimitem gânduri spre Cetate
Că-n alte zone e pârjol
Ne-am ancorat în Trinitate
Căci a umplut al vieţii gol.

În fiecare zi prezenţa
Fără de care am pieri
Ne fericeşte existenţa
Chiar dacă sunt intemperii.

În timpul zilelor toride
Prea multe umbre nu găsim
Şi totuşi noi putem decide
Doar către glorii să păşim.

Prin densa pâclă de probleme
Ne-am pierde dacă n-am vedea
Pe Cel ce vrut-a să ne cheme
Ca multe daruri să ne dea.

Da, slăbiciunea-i trecătoare
Şi iarăşi pasul e vioi
Să biruim în încercare,
Să nu ne frângă vreun puhoi.

Spre farul care nu se stinge
Privim, mereu, încredinţaţi
Că nimeni nu poate învinge
Un crez la care-am fost chemaţi.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu-ncredere de neclintit

Cu-ncredere de neclintit
Străbatem calea spre Cetate
În ce-i ceresc am investit
De când pe Fiu L-am întâlnit
Şi ne-a-nzestrat cu demnitate.

Deschişi fiind pentru Cuvânt
Nu ne-ndoim nici o secundă
În Duhul noi găsim avânt
Respingem tot ce e nesfânt
Vrem haru-ntreg să ne pătrundă.

Un crez testat în lupta grea
E far pe drum şi e tezaur
Lumini cereşti putem vedea
Şi ştim că-n Slavă vom umbla
Pe străzi cu plăcile din aur.

Sunt certitudini ce-ntăresc
Speranţele pentru cunună
Iar fiinţele sărbătoresc
Miracolul dumnezeiesc,
Comori din Biblie adună.

De la al vieţii ideal
Au încercat să ne abată
Acei din ceata lui Nabal
Să fim purtaţi de-al lumii val
Spre o cetate dezbinată...

Dar, iată-ne, păşind cu zel
(În stare n-or fi să ne-nvingă)
Mergem spre veşnicul Betel
'Nălţând al luptelor drapel
Căci nu pot crezul să ni-l stingă.

Cu-ncredere de neclintit
Ne deplasăm spre veşnicie
Ştiind că Tatăl ne-a unit
Cu un popor neprihănit
Câştigător de vrednicie.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mare-i Dumnezeu

Mai mare-i Dumnezeu decât îngrijorarea
De ce ne-ngrijorăm? Se pune întrebarea
Când intervine El fug diavolii-n pustie
S-avem în suflet pace, să bem din Apa Vie.

Mai mare-i Dumnezeu decât probleme grele
De-aceea, El, necazuri e-n stare să le spele
El face să răsară Lumină-n fiinţa noastră
Spre a putea vedea splendoare într-o glastră.

Privim la uriaşi cu gând că ne-or învinge?
De stăm lângă Păstor tăria nu se stinge
Sublima Lui veghere încredere formează
Să ştim că la Stăpân găsim deplină pază.

Fiind de partea noastră Stăpânul îndurării
Nicicând nu vom uita mesajele chemării
Şi-n grele suferinţe privi-vom spre răsplată
Şi optimişti vom trece prin starea complicată.

Motive să ne temem un mâine ce aduce?
Cu El pot paşii noştri spre Paradis să urce
Necazuri care vin să tulbure umblarea
Se schimbă în ocazii ce nasc înseninarea.

Nimic nu depăşeşte o forţă creatoare
Ea poate vindeca o rană care doare
Mai mare-i Dumnezeu decât dureri acute
Ne-ajută să sfârşim lucrările-ncepute.

Când dă năvală oastea cu sediu-n adâncime
S-aducă nimicire în paşnica mulţime
Ce pare imposibil devine biruinţă
El poate să dărâme chiar munţi de neputinţă.

Călătorim senini prin lumea frământării
Necontenit purtaţi pe braţele Salvării
Nimic nu depăşeşte divina lor putere
Veniţi să Îl urmăm oricând, orice ne-ar cere!

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (6 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pelerini

Pelerini suntem spre Plaiul unde-i, veşnic, primăvară
Nicicicând nu ne afectează vorba plină de ocară
Simţuri sfinte, constructive inima o penetrează
Tot parcursul spre Cetate Raza sfântă-l luminează.

Ţinta noastră este clară, nu e nicio îndoială
Ne-am desprins şi de tradiţii şi de humă şi de fală
Nu mai vrem filozofie care naşte-n noi păreri
Cum că roade nu produc stări venite din dureri.

Labirinturi sunt destule, dar avem un Ghid vestit
Doar pe El Îl ascultăm, doar în El am investit
Ştim precis ce ne aşteaptă pe-nsoritele meleaguri:
Stări mai dulci şi mai gustoase decât picurii din faguri.

Străbătut-am pân-aici calea-ngustă şi pietroasă
Şi cu Fiul am cântat şi am stat, cu drag, la masă
Tot aşa suntem decişi să urcăm spre zări albastre,
Să-I turnăm şi-n viitor mirul ce-i în alabastre.

Slăbiciunile ce-apar toate, toate-s vindecate
Ne bazăm în pribegie doar pe Sfânta Trinitate
Şi-astfel sfânta bucurie ne-nsoţeşte-ntotdeauna
Să n-abandonăm chemarea de-a primi, în Cer, cununa.

Întâlnim şi alţi drumeţi animaţi de doruri sfinte
Şi ne-oprim să ne-nchinăm preacinstitului Părinte
Şi-mpreun-apoi cântăm cântecul descătuşării
Şi-l trimitem ca ofrandă, fericiţi, în largul zării.

Călători fiind pe drumul care duce-n Nemurire
Înălţăm stindardul luptei, pretutindeni dăm de ştire
Ce-am primit când a venit Fiul să ne lumineze
Şi cum vrea ca milioane să-L iubească, să-L urmeze.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (22 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încredere deplină

Încercat-au să răstoarne
Crezul nostru-n Nemurire
Mulţi duşmani şi mulţi argaţi
Ai regatului infam
Dar tăria câştigată
Din Scriptură şi slujire
Ne-a purtat spre biruinţe,
Ne-a păstrat în sfântul neam.

Nu am şovăit pe cale
Domnul vieţii-a fost cu noi
El a nivelat terenul
Spre viaţa de apoi
Când furtuni au apărut
Să producă devastare
El la timpul oportun
Ne-a adus eliberare.

Am trecut prin labirinturi
Cu necazuri şi-ncercări
Şi-am ieşit fortificaţi
Să înfăptuim lucrări
Nicio clipă pe traseu
N-am trădat Răscumpărarea
Zilnic suntem acuzaţi
Dar nu părăsim cântarea.

Când ne-au prezentat minciuni
Îmbrăcate-n strălucire
Le-am vorbit despre-un Stăpân
De-unde vine fericire
Cu convingere deplină
Proclamăm identitatea
Ne ghidează spre Liman
Harul şi divinitatea.

Pilde vii ne sunt profeţii
Care-au stat la datorie
Vrem în urmă să lăsăm
Pentru mulţi o mărturie
Nu dorim o alianţă
Cu puterile terestre
Numai spre Împărăţie
Vom deschide noi ferestre.

Prin încredere deplină
Dobândim răsplată-n Slavă
Ne-am desprins de un sistem
Care strânge scrum şi pleavă
Pe o mare-nvolburată
Navigăm spre veşnicie
Aducând recunoştinţă
Celui plin cu dărnicie.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (26 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la ultima suflare

Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Şi-atunci când e înseninare
Şi când se-aşterne înnoptare
Peste vizibilul decor.

Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Şcoală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.

Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălţăm
Acele gânduri luminate
De revelaţii revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.

Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.

Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârşit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.

Acesta-i crezu-n pribegie
Aşa ne-nvaţă Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa noastră-n pribegie

Viaţa noastră-n pribegie
Primeşte daruri şi minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.

Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiţi
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiţi.

Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Şi ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.

Viaţa noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.

Mesajul gloriei deşarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci ştim că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.

Trăind să împlinim cerinţa
Transmisă nouă prin profeţi
Supunem gândul şi dorinţa
Unei cucernice vieţi.

Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug şi frământări
C-aşa învingem încercarea
Şi alte nedorite stări.

Viaţa noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Şi ne-ndreptăm spre infinit.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În drumul spre Slavă

Suntem în drumul spre Slavă
(Nu spre himere sau lut)
Separăm grâul de pleavă
Avem în Fiul un scut.

Suntem drumeţi spre odihna
Neconturbată de-un val
Ne place s-atingem Lumina
Spre-a şti ce-i un sfânt ideal.

Imbold de-a învige-ncercarea
Primim din cerescul Izvor
Vrem să-ntreţinem umblarea
Dorind un edenic decor.

Nu vrem răsplată umană
Nici valori fără iz divin
Ştim că ne-aşteaptă coroană
Şi Cel ce ne-a dat un destin.

Crezul format lângă Dânsul
(Păstorul supremei iubiri)
Pătrunde, cu farmec, întinsul
Celor mai sfinte simţiri.

A Lui bunătate se-arată
Oricând, oriunde am fi
Păşim spre-o Cetate bogată
Unde-ai Lui, toţi, vor sosi.

Avea-va final pribegia
Când glasu-I duios va rosti:
"N-aţi părăsit părtăşia,
În veci cu Mine veţi fi."

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea dintâi

Iubirea dintâi era mai duioasă
Mult nu stătea, la cafea, pe terasă
Mergea la acei cu probleme spinoase
Chiar prin dogori sau nopţi friguroase.

Azi ne şopteşte la toţi cu ardoare:
"Mă-mpingeţi spre margini şi asta mă doare
Vreţi altă iubire îmbrăcată-n rutină,
Vreţi alt sentiment şi altă regină."

La toţi ne-aminteşte de timpul apus
Când mult mai intens iubeam pe Isus,
Când nu amânam lucrări importante
De dragul unor structuri captivante.

Tandreţea e-n ea, nicicând n-a forţat
Cu noi la necaz, oricând, ea a stat
Ce-am câştigat că i-am spus să se ducă?:
Simţim că în noi ceva se usucă.

Iubirea dintâi fiind răbdătoare
Mergea prin ninsori cu multă ardoare
Purta cu ea solia primită din Slavă
La cei ce stăteau, amăgiţi, în epavă.

De când n-am chemat-o să vină-n Cetate?
De când ne-au pătruns păreri încurcate,
De când am păşit în alte incinte
Unde-am primit doar blidul de linte.

Curaj dovedind în orice-ncercare
Depăşea furtuna şi-adânca-nnoptare
Pe cei căzuţi îi ‘nălţa din noroaie,
Nu tremura când veneau grele puhoaie.

Ea bate şi azi; la uşă iar bate
Dar vai! Nepăsarea din nou o combate
Credinţa modernă aşa o tratează
Pe cea mai tăcută şi sfântă Vitează.

Ar trece prin foc de-ar fi să o cheme
Acei inundaţi de puhoi de dileme
La sacrificiul suprem ea se duce
Pe cel încurcat în hăţiş să-l descurce.

De-o vrem printre noi, de-o vrem iar la masă
Vedea-vom, din nou, că-i cea mai frumoasă
Doar o privire spre ea de se-ndreaptă
Aleargă spre noi din treaptă în treaptă.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (7 martie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ceasul tainicei chemări

Din ceasul tainicei chemări
Când părăsit-am calea largă
Ne-au cucerit încredinţări
Şi-ai noştrii paşi spre Cer aleargă.

Mergeam în grabă spre neant
Când auzit-am vocea lină:
"Mesajul Meu e important
E uns cu pace şi Lumină."

Am ascultat şi L-am urmat
Pe-al jertfei Fiu şi-al nostru Rege
De-atunci cu sufletul predat
Putem comori cereşti culege.

Privirea Lui ne-a-nsufleţit
Să nu mai vrem, nicicând, himere
Şi-atât de mult L-am preţuit
Când ne-a vorbit de Înviere.

Din clipa când L-am cunoscut
(Atunci, în ziua cercetării)
Lucrări precare n-am mai vrut
Şi nicio stare-a nepăsării...

Ci implicare şi progres,
Conecţii cu dumnezeirea
Pe-acestea, zilnic, le-am ales
Să nu ne pierdem moştenirea.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Legea Ta...

În Legea Ta găsim plăcere
Ne poartă gândul nostru-n Rai
Din ea cunoaştem ce se cere
Să Îţi predăm terestrul trai...

Din ea cunoaştem cum Mesia
S-a coborât s-aducă har
Să se-mplinească profeţia
Pân' la edenicul hotar.

În Legea Ta găsim odihnă
Căci lumea nu o poate da
Ne-ndrumă, zilnic, spre Lumină,
Ne-ajută jugul a-l purta.

Din Legea Ta răsar poveţe,
Repere în pelerinaj
Să nu vrem lut, ci frumuseţe,
Realitate, nu miraj.

Că Legea Ta-i dumnezeiască
E-un adevăr atât de clar
E-n stare să ne-nveselească
Atunci când traiul e amar.

Neacceptând o alianţă
Cu stări sterile, pământeşti
Deschide căi spre cutezanţă,
Spre bucurii duhovniceşti.

Au îndrăgit-o şi profeţii
Şi toţi acei ce s-au predat
Şi-au fost puternici când nămeţii
Spre spaţiul lor s-au îndreptat.

În Legea Ta găsim soluţii
La orice-n viaţă s-ar ivi
Să stăm în sferele virtuţii
Spre Tine să putem privi.

O, dătător al Legii sfinte
Vrem să păstrăm ce ne-ai adus
Eşti cel mai minunat părinte
A Ta prezenţă n-are-apus.

poezie de George Cornici (12 octombrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem o datorie

Avem o datorie: oriunde să vestim
Că-i numai un traseu spre fericiri divine,
C-apar fortificări când spre Liman păşim,
Că doar prin lupte credinţa se menţine.

Că înţelegem scopul trăirii-n pribegie
E-un adevăr ce naşte în noi încredinţări
C-aşa putem implementa o strategie
La noi acasă şi-n alte multe ţări.

Se-ndreaptă milioane spre grotele pierzării
O, cine să-i oprească din gestul lor dement?
Avem o misiune mergând spre largul zării
Să spunem că Scriptura e-un sfânt medicament.

Nimic nu poate stinge în noi însufleţirea
Ce-am dobândit-o când răspuns-am la Apel
Atunci noi am decis să-ndeplinim menirea,
Să acceptăm Lumina şi să slujim cu zel.

Iar azi când creştinismul e atacat de ceata
Acelor ce din zgură un templu construiesc
Privind spre veşnicie răspundem: suntem gata
În oameni să plantăm un dor nepământesc.

Străbate-vom, din nou, acele văi aride
Şi iar vom întâlni obstacole, nevoi
Şi-acestea când vor fi, desigur, vom decide
Să nu lăsăm să piară din turma noastră oi.

Avem o datorie ce dă imbold vieţii
De ea ne-am ataşat, prin ea vrem să trăim
Ştim ce ne-aşteaptă în Ţara Frumuseţii
De-aceea sfântul crez, nicicând, nu-l părăsim.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţăm de mii de ani un Turn Babel spiritual. Urcăm spre orizontul dumnezeiesc zidind, nu pietre, ci ştiinţa noastră, din zi în zi mai mare.

aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbracă-ţi sufletul

Îmbracă-ţi sufletul cu flori şi cu dantele
Să poată să privească, duios, spre multe stele
Învăluie-l în taine, arome şi splendori
Să poată să reziste dogorii multor sori
Ai adunat în el sublime sentimente
Ca să răspundă bine în stările urgente.
Îmbracă-l în lumini ce nu pot să dispară
Spre a simţi din plin un iz de primăvară
Dă-i hrană consistentă; nimicuri să nu-i dai
Din el se nasc scântei ce pot sufla un scai
Din el curg râuri pline de-acea seninătate
Ce îşi întinde braţul spre sfânta Trinitate
O, pune straie scumpe pe sufletu-ţi senin
Fereşte-l de ispită, de ură, de venin
Păzeşte-l de himera ce dă arsuri grozave
Şi de atacul crunt al slovelor bolnave.
Te reprezintă-n lume oriunde te-ai afla,
Îţi dă noi energii spre culmi a te-nălţa
De poţi să înţelegi ce giuvaer e-n tine
Doar străluciri cereşti în sediul lui vei ţine.

poezie de George Cornici (27 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu reverenţă ne-nchinăm

Ne închinăm cu reverenţă
Eşti vrednic să Îţi dăm onor
Ne-ndrumi spre Mal cu competenţă
S-avem progres, eficienţă,
Să ştim ce-i dincolo de nor.

Eşti vrednic, Tată, de-nchinare
Îţi mulţumim că nu ne laşi
Să disperăm în încercare
Ne scoţi din stări de-nvolburare,
Din valul unde-am fost atraşi.

Din fiinţa Ta luăm tărie
Cu uriaşii să luptăm
Am strâns comori în visterie
Şi, credincioşi, precum Ilie
Spre-altarul rugii alergăm.

‘Naintea tronului de slavă
Din nou rostim:"Eşti generos"
Când sănătatea e firavă
E leac Lumina Ta suavă
Chiar când sezonul e ploios.

Spre Tine suie adorarea
(Vrem să ajungă chiar acum)
Reduci, total, îndepărtarea
Îndepărtezi îngrijorarea,
Adaugi poze la album.

Şi prin vorbire şi prin faptă
Ţi-aducem glorii necurmat
Cu-avânt păşim din treaptă-n treaptă
Răspunde-vom la orice şoaptă
Să nu uităm că ne-ai salvat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (14 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am ataşat de Tine

Ne-am ataşat de Tine înţelegând Cuvântul
Când ne-am desprins de lumea eternelor pierzări
Am aruncat "cadouri" ce ni le-a dat pământul
Şi am pornit pe drumul spre necuprinse zări.

Primindu-ne în ceata ce merge spre Cetate
Ne-ai explicat lucrarea ce n-o înţelegeam
Şi ne-am putut convinge că doar prin puritate
Acces avem, deplin, în neamul lui Avraam

Am vrut să Te cunoaştem mai bine... şi mai bine
Şi-ai împlinit dorinţa ce-n suflet s-a născut
Şi-am mers unde te-ai dus: prin văi şi pe coline
Şi-atâtea vise, împreună, am ţesut.

Regrete nu au fost şi nu vor fi vreodată
Că Ţi-am urmat povaţa, c-am fost ascultători
Ne-ai scos, cu duioşie, din starea complicată
C-ai vrut, întotdeauna, să fim învingători.

Ne-am ataşat de Tine înţelegând chemarea
La slujba aprobată de Duhul vieţii noi
C-aşa e sigură, în Paradis, intrarea
Alături de acei ce-au devenit eroi.

Cu Tine vom parcurge cărarea-ntortocheată
Să evităm capcane plasate de vrăjmaşi
Ca să privim spre Slavă, spre veşnica răsplată
Ca vrednici credincioşi şi devotaţi urmaşi.

Ne este dragă ora sublimei alianţe
Când ne-ai scăpat fiinţa din mersul spre nimic
Şi-n inimi facem loc divinelor speranţe
Ca mult să se-nmulţească recolta ce-i în spic

În vale împreună, în ceruri împreună
Acesta este traiul cu har înmiresmat
C-aşa doar împliniri, în fiinţe, se adună
Semn c-am spus "DA" la tot ce Tu ne-ai dat.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 iunie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşim cu Tine-n Noul An

Păşim cu Tine-n Noul An
Căci ştii cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi şi pe coline.

Păşim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieţii noastre
C-aşa vom fi învingători
Şi-n lupte şi-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Şi crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"

Prezenţa Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Şi vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără aşternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povaţa-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Şi lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiţi de pâini
Şi n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost şi fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au şi-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Fiinţa s-o hrănească
De-o fi uşor, sau de-o fi greu
Credinţa o să crească.

Păşim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Eşti dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!