Bârna

Trup delicat de fecioară
Pe-o grindă de lemn modelând,
Cu graţie şi siguranţă,
Figuri unduioase, ritmând.
Desen în peniţă subţire,
Arome de vis, poezie,
Suave sculpturi în mişcare,
În aerul devenit melodie.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desen în peniţă

şi tuş făcut la tinereţe
burta ieşită din maioul
de tractorist ne
practicant
neiniţiat în mânuirea creionu
lui nu-i pasă de haşurări
uite, ai avut un dar
trup puhav de la ultima
pandemie
de vorbe nu duci lipsă
aplici o haşurare încrucişată
peniţa lasă forme ferme
muşchii sunt tapaţi cu grăsime
la vedere, totul e la vedere
un desen cu peniţa de bronz

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solul

O floare în floare,
Acorduri colorate,
Salturi melodice,
Alergări ritmate,
Figuri ademenitoare,
Şoapte de poezie,
Vrăjită desfătare –
Intrare-n feerie.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda – poem diamant

Albă
ca neaua
pluteşte pe apă
cu o graţie desăvârşită
parcă ar fi din basme
dansând pe oglinda lacului
pe-o melodie auzită
doar de
ea.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O recunosc mai subţire

Ruptă din coastele fragile
o recunosc mai subţire,
mai verde decât copacul furtunii
cu rădăcinile în aerul
pământului gras,

ea îşi pune amprenta
pe inima pietrelor de mustesc,

privirea-i se înalţă
cu tandreţe subtilă.

Se furişează în lucruri,
vorbeşte cu ele
de mă subjugă cu dragostea
ruptă din trup.

Tot ce pot să mai zic, nu zic.

Surâsul ei luminos
şi aura-i celestă
mă cuprind.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia, modelând plăcerile ca să fie drepte, le dă siguranţă şi le purifică.

aforism clasic de Michel de Montaigne
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creaturile sunt puse îm mişcare de către Iubire, Iubirea de către Eternitatea cea fără de-nceput; după cum vântul dansează graţie sferelor cereşti, iar copacii graţie vântului.

Rumi în Meditaţii şi parabole
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lemn de jugastru

voi împărţi cu tine lumina ca pe o pâine
scoasă dimineaţa din cuptorul soarelui
cu palmele întoarse spre faţa lunii

în lemn de jugastru voi tăia semne
frunzele mă vor acoperi cu adieri
risipiri de arome şi armonii suave

şi-n sufletul pietrii se va simţi fiorul
sunetelor lovite cu arcuri întinse
ca o rugă de boltile cerului
de unde curge curcubeul în ape

îmi înverzeşte-n memorie cuvântul
şi sedimentează uitarea lângă maluri
ca o noapte pretinsă de moarte
cu origini atât de necunoscute

de lacrimi în cenuşă se vor pierde
atunci când omul este învins
ulciorul cu vin răcoros aşteptă
în ungherul unde sufletul mi-l bei
şi nu faci nicio cruce

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna

Stătea pe scaun nemişcată
Părea din marmură sculptată
Un zâmbet vag acoperea
Tot ce in mintea ei gândea

Un trup subţire delicat
In alb mătasă-nfăşurat
Doi ochi ce nu clipeau deloc
Şopteau că timpul stă pe loc

Părea o zână ce-a venit
Iar eu rămân incremenit
Nu pot să cred azi in poveşti
-Frumoaso... spune cine eşti

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul cu un pneu spart

Se lăsa la vale
odinioară
din nişte munţi bleu-aurii
un prinţ tânăr şi chipeş
care călărea
un cal de culoarea zorilor
numit Lordsburg.

Te iubesc
Eşti castelul meu însufleţit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârşit

În acea vale
trăia o fecioară nemaivăzut de frumoasă
de care prinţul
s-a îndrăgostit
ca Apple Thunder de
paturile lungi de sticlă.

Te iubesc
Eşti castelul meu însufleţit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârşit

Prinţul şi fecioara
fermecată de prinţ
s-au îndepărtat călare
către munţii bleu-aurii.
pe un cal de culoarea zorilor
numit Lordsburg

Te iubesc
Eşti castelul meu însufleţit
Delicat nespus de delicat
Vom trăi la nesfârşit

Ei ar fi putut trăi
fericiţi întru veşnicie
dacă armăsarului nu i s-ar fi
spart un pneu chiar în poarta casei
unde locuia
zmeul.

poezie de Richard Brautigan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fiecare zi

În fiecare zi o melodie, o povestioară sau o poezie moare
pentru că existenţa ei nu-şi mai găseşte justificare-n zilele noastre.
Şi lucruri care odată erau considerate nemuritoare au devenit
iarăşi muritoare, nimeni nu-şi mai aminteşte de ele.
Chiar dacă ele merită să supravieţuiască.

poezie de Elfriede Jelink din Profesorul de pian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către tine

Tu eşti:
ziua,
soarele,
lumina.
În zori de zi
picăturile de rouă care au udat florile,
aerul parfumat,
culoarea verde a dealurilor împădurite,
vara iubită,
marea mea.
Îngerul meu,
poezie,
cea mai frumoasă melodie.
Liniştea.
Inspiraţia mea,
şi sensibilitatea.
Cu drag,
dorinţa,
pasiunea,
fericirea şi iluzilie,
melancolia şi iubirea.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suave arome ale reginei-nopţii.
Inima palpită lângă luminişul
unde ne-am adăpostit de fulgere.
Lângă izvorul limpede
îţi simt setea tulburătoare.

gogyohka de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fecioară

O, tu fecioară cu corp de nimfă
Care te-ai arătat în visul meu...
Eşti ca o zeiţă care la harpă cântă
O melodie despre un dor greu.

Eşti ca un înger, ca un demon...
Ca soarele ce pe cer răsare,
Ca un bătrăn trecut prin vremuri,
Un val spumos de mare.

O, tu, duh nepământesc,
Vreau să-mi apari noapte de noapte.
Să-ţi spun cât de mult te iubesc,
Să fii fecioara mea fără păcate!

poezie de Vladimir Potlog (28 iulie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de toamnă

Las toamna-n palme... Iată, tremur zorii!
Înfometate vânturi mă gonesc...
Eu rătăcesc prin parcul cu magnolii
Şi cânt cu toamna... -n ea mă regăsesc!

Trag ivărul luminii... Mi-este teamă!
Întunecarea vreau să mă cuprindă!
În suflet clopot fraged de frunze de aramă,
Las să-mi pătrundă... Voi cresta în grindă

Această toamnă. Câmp de crizanteme
Cu dulci arome, fie-mi aşternut!
Mustească-n mine toamnă de poeme
În neastâmpăr blând de început!

Ca o aromă de gutui şi mere,
De taină şi de vin cu scorţişoară,
Să rătăcesc în podul palmei tele,
Eu, must uitat de lacrimă amară.

Iar tu, fecioară de poem tomnatic,
Rămâi la geamul meu să mă priveşti,
Dulce iubire cu un iz romantic,
O filă dintr-o carte cu poveşti...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăgătoarea de elită

Ochii cu care ocheşte
Sunt cei mai frumoşi ochi,
E calmă şi cu sânge rece,
De parcă i s-a oprit răsuflarea,
Totul se concentrează
Asupra unui singur punct,
Pentru lovitura mortală –
Până şi aerul îi aşteaptă
Împuşcătura.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuiul din lemn

Veneau cu geamantane din lemn
cu haine din lemn
cu paşii de lemn,
vorbind într-o limbă de lemn
despre uriaşa balama care scârţâia cerul...
În gară trenul îşi schimba la garderobă fierul...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subtil melanj de arome

vara asta produce subtil melanj de-arome
fericită fac iarăşi o cură cu cirese
roadele dau energie în tonuri policrome
în zorii dimineţii beau ceaiul de măceşe.

oraşul s-a învăluit în parfum de tei
arome de salcâmi s-au transferat în miere
trandafirii dragostei decorează alei
între splendori suave nu sunt bariere.

gladiole, tuberoze înmiresmează zarea
şi crini zâmbesc la cer cu eleganţă
intensifică miasme când vine înserarea
regina nopţii are o nobilă prestanţă.

struguri caise piersici alungă întristarea
dau vieţii savoare cu sacră substanţă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caietul de desen al mamei

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule –
câte una la fiecare deget, subţiri şi mai întotdeauna murdare de culori,
şi nici nu vă închipuiţi ce frumoase culori...
Mama picta. Deschidea palma
şi din palma ei izbucneau zboruri de fluturi. Mama
îşi apropia mâna făcută căuş de chipul meu, când îmi venea să strănut.
„Strănută în palmă”, mă îndemna zâmbind.
Strănutam albastrul pe cer, galbenul în lanurile de floarea-soarelui,
câteodată strănutam ploaia şi mă ascundeam râzând şi cu pletele ude,
şi mama îmi cânta despre fericirea care trăieşte într-o căsuţă cu trei pitici,
mama picta
pe căsuţă un horn,
pe masa piticilor – o bucată mare de ciocolată,
pe sufletul meu, linişte, linişte...

Mama picta. Tata ridica ziduri.
Cărămidă peste cărămidă, grindă peste grindă, altă grindă, alte cărămizi...

Eu mă ţineam de zid să învăţ mersul în două picioare,
mama, la câţiva paşi înainte, îmi desena drumul pe lespede,
mama picta...

poezie de Alina Dora Toma
Adăugat de Rodica Muntea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări măiastre

Mâinile dau contur trupului tău,
pieptul vibrează din interior
tandreţe în unghiuri de lumină,

răscolesc bucuria ascunsă-n inimă.

Se năpusteşte printre nori
ploaia care împrospătează aerul,
culorile se îmbrăţişază-n arome
încărcându-se cu semnificaţia lor.

Trăirea capătă puterea aurei
ce-i purifică gândurile
şi le lasă libere,

să se viseze păsări măiastre.

De semne vor da la margini
unde se rup barierele întunericului
şi nimeni nu le opreşte,
să se exileze-n cosmos
când trup nu mai au.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe toate le învinge timpul şi până la urmă le distruge: imperii şi regate, oraşe şi cetăţi, temple şi altare, sculpturi în piatră şi în lemn, viaţa omului etc. Singurul lucru care învinge timpul este cuvântul scris, care trece din generaţie în generaţie.

aforism de George Budoi din Scrisul şi scriitorii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 octombrie 2021)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!