În lemn de jugastru
voi împărți cu tine lumina ca pe o pâine
scoasă dimineața din cuptorul soarelui
cu palmele întoarse spre fața lunii
în lemn de jugastru voi tăia semne
frunzele mă vor acoperi cu adieri
risipiri de arome și armonii suave
și-n sufletul pietrii se va simți fiorul
sunetelor lovite cu arcuri întinse
ca o rugă de boltile cerului
de unde curge curcubeul în ape
îmi înverzește-n memorie cuvântul
și sedimentează uitarea lângă maluri
ca o noapte pretinsă de moarte
cu origini atât de necunoscute
de lacrimi în cenușă se vor pierde
atunci când omul este învins
ulciorul cu vin răcoros așteptă
în ungherul unde sufletul mi-l bei
și nu faci nicio cruce
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre suflet
- poezii despre pâine
- poezii despre noapte
- poezii despre lemn
- poezii despre frunze
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.