Iertare...

Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovniceşte,
nu mai e timp de-mpăcare, viaţa ni se rătăceşte!
Lasă ura şi mânia, că-n noi totul se răceşte,
la ce e bună mândria dacă inima-ţi goleşte?
E bine să-ţi ceri iertare, uneori se mai greşeşte,
mâine de ruşine moare cel ce astăzi se mândreşte.
Răbdător, cum se cuvine, judecă şi socoteşte,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodeşte.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovniceşte,
nu mai e timp de-mpăcare, viaţa ni se rătăceşte!
Lasă ura şi mânia că-n noi totul se răceşte,
la ce e bună mândria dacă inima-ţi goleşte?
E bine să-ţi ceri iertare, uneori se mai greşeşte,
mâine de ruşine moare cel ce astăzi se mândreşte.
Răbdător, cum se cuvine, judecă şi socoteşte,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodeşte.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păzea!

Azi sunt pus pe răfuială, fereşte-te de-a mea ură,
sunt gata de-o păruială, nu mai sunt stăpân pe gură!
Azi am mare chef de ceartă, vreau să-mi găsesc pe potrivă,
când greşeşti nimeni nu iartă, de eşti pacoste sau divă!
Când mă calci pe bătătură ori când nu te cerţi cu mine,
mă-ncarc cu venin şi ură, balamaua nu mă ţine!
Nu ţin cont de invective, nu m-agăţi cu vreo momeală,
vorbe tandre sau clemenţă, eu sunt slobod la sminteală.
Nu ştiu dacă ai motive să ai inima blajină,
te lovesc în perspective fără să îmi fie milă.
Ţi-e dor de-o cotonogeală, oasele ca să-ţi trosnească,
vrei dinţi rupţi sau o poceală care să te liniştească?
Vrei concedii medicale pe bani publici, fără număr,
sau să umbli prin spitale dacă îţi disloc un umăr?
Tu gândeşte şi socoate de vrei să te pui cu mine,
ieşi în faţă, dă din coate, spune tot ce nu-ţi convine!
Nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
dacă ai greşit, vezi bine, de ruşine nu se moare!
Judecă şi socoteşte, dar fii calm şi cu răbdare,
totu-n viaţă se plăteşte, uneori preţu-i prea mare!
Gata sunt cu răcoreala, eu mă potolesc de-acuma,
mi-a trecut şi plictiseala num-aşa şi numa numa!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

Am tot zis că o să-ţi scriu, dar mereu am amânat,
că am sufletul pustiu şi de gânduri frământat.
N-am să-ţi cer şi nici să-ţi dau, vreau numai să mă asculţi,
c-un prieten vreau să stau că duşmani îmi sunt prea mulţi,
au comportament de turme, umblă cu jalbe şi pâre,
unii-n viaţă lasă urme, alţii mâzgălesc doar dâre,
unii au noroc prea mult, alţii-au ghinion destul,
unul se crede prea cult, altul este prea fudul.
Doar Celui de Sus Îi cer ca să fie Bun şi Drept,
tu să fii plin de mister, eu să fiu mai înţelept,
tu eşti bun, neaoşă-ţi vorba, nu te-neci că ştii înotul,
dar te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul,
lasă ura şi mânia, ducă-se-n pustii de-acum,
poţi să-ţi pui în cui mândria că din foc a rămas scrum,
nu te da cocoş de munte, fii păun împărătesc,
uită de patimi mărunte ce gândul îţi iscodesc,
nu vreau să mă cert cu tine, nu mai e timp de-mpăcare,
din greşeli înveţi ce-i bine când suferinţa e mare,
respirăm ce-i poluat, cu-apă chioară ne-mbătăm,
turnăm otravă-n ficat, pe-alţii pretind să-nvăţăm,
la vecini, necunocuţi, cerşim respect cu-mprumut,
de ciulini ne-mpiedicăm, buzna dăm ca de-nceput,
ca-ntâia oară iubim, la plecare să nu plângi,
când în viaţă pătimim, la final tot lacrimi strângi.
Unde nu îţi fierbe oala nu e bine să-ţi bagi nasul
că-ntr-un colţ din Univers Stăpânul îşi drege glasul.
Fii sfiit să poţi pricepe mersul melcului şi-al broaştei,
lasă-i pe-alţii înainte şi din urmă recunoaşte-i.
De se-ntinde mult, se rupe ţiitura şi sudura
când nu mai are idei "dovleacul" se dă de-a dura.
Nu e om să nu greşească cu fapta sau vorba slută,
pe jumătate-i iertată greşeala recunoscută.
Dacă simţi că ai greşit e bine să-ţi ceri iertare,
dai mândria pe merit, de ruşine nu se moare.
Oamenii se împrumută pe-acest mioritic plai,
dar să-napoieze uită, ia să dai să vezi cum n-ai.
Am dat cu-mprumut la unul, amărât, ca vai de lume,
şi-a-ndreptat spre mine tunul, ponegrindu-mi neam şi nume.
Din răsplata ce-am primit, ca dar de recunoştinţă,
am ajuns un pricopsit cu ură şi rea credinţă.
Nu-i nebun cel care cere, ţopăie şi e vioi,
când primeşte e-o plăcere, dar uită să dea-napoi.
Sunt sătul de-atâta bârfă, parcă n-avem nimic sfânt,
insomnia e o târfă ce mă trage spre mormânt.
Cât s-ar bucura duşmanul să mă vadă putrezit,
ar sta beat şi ar da banul, dar tot n-ar fi mulţumit,
s-ar deda la invective faţă de-un apropiat,
n-ar avea alternative şi ar umbla căpiat.
Când vorbeşte-şi pune mască s-ascundă hidosu-i chip,
de-l vezi zici că-i gură-cască teleghidat de un cip.
N-are limită la ură, m-ar mânca dac-ar putea,
veninos peste măsură, slugă pentru el m-ar vrea.
Dar viaţa le aranjează, pentru toate e-o răsplată:
faci bine, eşti om de vază, de faci rău, plăteşti odată.
Când o veni cea cu coasa şi pe mătură călare,
cheltui tot, poţi să-ţi vinzi casa, nu mai ai nicio scăpare.
Cea mai mare tragedie e să pierzi lupta cu viaţa,
din morţi nimeni nu învie, îşi face de cap Paiaţa.
De vreo săptămână moartea în mine sălăsluieşte,
ultima filă din cartea unde mă zbat ca un peşte.
Ce e viaţa? Ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea ajung la fatalitate.
Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris pierdutul.
La Corabia când plouă unii cântă, alţii-njură,
primii se trezesc pe rouă, ceilalţi din băutură.
La final, tot ce contează, semn că n-am trăit degeaba,
copiii ne copiază şi ca noi vor face treaba.
Judecă şi socoteşte, dar fii calm şi răbdător,
nici ogorul nu rodeşte dacă nu-i lucrat cu spor.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinism

Totul ţi se cuvine!
Din reflex
sau pur şi simplu,
dintr-o convingere simplă,
din neatenţie
sau comiţând inechităţi
fără să-ţi dai seama
de propriu-ţi destin.
Totul ţi se cuvine!
Fără să renunţi la dreptul
de a-i nedreptăţi pe alţii,
avantajul tău
dezavantajul altora.
Puţin îţi pasă de ironii!
Îţi speli obrazul
cu lacrimile noastre.
Ţi se cuvine totul!
Cinicul şi straniul tău
sentiment al Draptăţii!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine faci, bine găseşti...

Bine faci, bine găseşti,
ăsta e îndemnul meu,
iar dacă te rătăceşti
vin să te salvez chiar eu.

Pe dealurile tinereţii
ai cutreierat destul,
iar pe cărările vieţii
ai fost mereu cam fudul.

Potoleşte-te odată,
nu mai fi năbădăios,
doru-ţi trece pe la poartă
şi te vede mânios.

Va fugi să-şi piardă urma,
tu să nu poţi să-l ajungi,
se va pierde chiar în turma
cu tentaţii mult prea lungi.

Voi veni să te salvez,
Doar la mine ai cătare,
Ca să-ţi schimb viaţa cutez
Din om mic să te fac mare.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie

Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel

Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns

Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim

Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis

Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbeşte la părinţi, zâmbeşte la nepoţi
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbeşte la copil ce ajutor îţi cere
Învaţă-l cum în lume să facă numai bine

Zâmbeşte că trăieşti şi fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poţi dărui

Zâmbeşte chiar dacă nu ştii a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristeţea te va ocoli.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respect

Toţi în jurul tău aleargă după bani
Mertzul şi gagica îţi atrag mulţi fani
Luptă să ajungi şi tu acolo, sus
Vremea hipioţilor a cam apus

E mişto să-ţi faci vacanţa în Dubai
E la modă să fii mai tot timpul high
Nu contează câtă carte-ai învăţat
Fă pe şmecherul să nu pari un ratat

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei
Respect

Toată ziua nu ştii decât să munceşti
Eşti ca un robot şi o să rugineşti
Poate într-o zi o să-nţelegi că nu
Timpul nu se-nvârte după cum vrei tu

Doar o viaţă ai şi dacă nu eşti prost
Totul are sens şi totul are rost
Ştii că numai tu o vei putea schimba
Nu-i lasă pe alţii să facă mişto de ea

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei, dacă vrei, dacă vrei respect

Dacă vrei, dacă vrei

Şi de ai vrea să mai ştii...
Nu, nu, nu-i timp pentru prostii

Mai bine stai la mal
Nu te lasă luat de val
Rămâi pe drumul drept
Dacă vrei respect

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mr. Potter: Dawson, aşteaptă. Povesteşte-mi desre ea. Povesteşte-mi despre fiica mea.
Dawson: Ce vreţi să ştiţi?
Mr. Potter: Orice, totul.
Dawson: E minunată. E inteligentă, e frumoasă, e amuzantă, e fricoasă ca o pisică bătrână. Dacă te apropii de ea pe furiş, se sperie foarte tare. E sinceră. Spune mereu ce gândeşte. Poţi fi sigur mereu că îţi spune adevărul chiar dacă adevărul doare uneori. E încăpăţânată. Ne certăm des. Poate fi atât de descurajatoare uneori. Dar este o foarte, foarte bună prietenă. O cunsoc foarte bine. Are încredere în mine. Iar eu sunt un visător, aşa că e bine să am pe cineva ca ea în viaţa mea. Dacă pleacă, nu ştiu ce mă fac. E prietena mea cea mai bună. E mai mult de atât. E totul.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa-i ultima ce moare!

Speranţa-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exişti
Când vor unii să te doboare
Tu speră şi ai să rezişti!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când simţi că totu-i în zadar
Şi-atunci când visul tău dispare
Tu speră şi visează iar!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunţa, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când viaţa ţi se pare crudă
Dar după nori, vine şi soare
Tu speră şi fă-i vieţii-n ciudă!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îţi vine
Şterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi şi bine!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ţi-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeaşi gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ţi va spune:"Mă căiesc"!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră şi alungă-l ca pe-un spin!

Speranţa-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... eşti jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră şi fii curajos!

Speranţa-i ultima ce moare,
Când ai simţit dezamăgire
Nu te simţi fără valoare
Tu speră, vei simţi şi fericire!

Speranţa-i ultima ce moare
Şi azi şi mâine şi mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac şi eu!!!!

poezie de Georgiana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi îmbrăcat cu profir, iar mâine dus la mormânt. Astăzi în multe avuţii, iar mâine în coşciug. Astăzi cu cei ce-l linguşesc, iar mâine cu viermii. Astăzi este, iar mâine nu mai este. Astăzi se mândreşte, iar peste puţin se tânguie. Nesuferit când este fericit şi nemângâiat in nenorociri. Nu se cunoaşte pe sine, dar cercetează pe cele peste puterile lui. Nu ştie cele de faţă, dar cugetă la cele viitoare. Prin fire muritor, dar cu firea lui cea semeaţă se socoate că-i veşnic. Supus la tot felul de boli, locaş lesne de străbătut de orice fel de patimă, locuinţă bine primitoare a oricărei supărări.

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilia: În deşert se tulbură tot muritorul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Satisfacţie

Pe cărările vieţii se perindă multă lume,
Fiecărui, o treabă, îi va reveni anume.
După modul cum o face el, bine sau rău,
Hotărăşte a sa viaţă şi a semenului său.

Cei care fac bine treaba şi depun interes,
Împing ferm lumea înainte, spre progres.
Conştiinţa îi mână şi sunt pildă de urmat,
Ei găsesc plăcere în muncă, neîncetat.

Se întâmplă uneori să gândeşti aşa, în tine,
Toate ce fac astăzi şi mâine, le fac bine?
Poate nu sunt reuşite toate pe care le fac,
De aş şti, m-aş corija, conştiinţa să-mi împac

Fă treaba cât poţi de bine şi în timpul acordat,
Fii convins, că astfel, nimic nu ai de regretat.
Dacă în orice acţiune, tu acest îndemn urmezi,
Te asigur că-n viaţă n-ai nimic să-ţi reproşezi.

poezie de Constantin Bălăşanu (13 ianuarie 2008)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă ucenicului (2)

Şi te crezi tu ca ştii mai bine,
Un adevăr ce nu îl vezi...
Citind din cărţi şi pe reţele
Un adevăr ce nu-ntrevezi.

Şi te crezi mare mentor... Doamne!
E plină uliţa de proşti...!
Să-mi dai tu lecţiile-n parte,
Când nici pe sine nu-l cunoşti!

Şi ai idei fixe... ''bătrâne'',
Şi teorii varză în cap...
Te-ai rătăcit chiar şi de tine
Nici penele nu-ţi mai încap!

Refuzi să te smereşti la lume...
Smerit nu eşti la Dumnezeu,
Atunci când nu creezi un bine,
Care să dăinuie mereu!

Ia mai priveşte în oglindă!
Ia vezi-te aşa cum eşti...
Ieşi din mocirla folosită,
Şi fii curat, să înfloreşti!

Mai lasă standardele acasă!
Mai vezi ce laşi în urma ta...
Doar roadele ne sunt Mireasă,
Dar tu nu ai să intri-n Ea!

Renunţă să mai crezi ce vrei!
Mândria ştie să doboare!
Iubeşte sincer şi pe lei...
Şi-n suflet îţi va răsări o floare!

Nu pot iubi mândria ta!
Eşti un cules din întuneric...
Şi nu vrei să te rupi de ea
Şi să-ţi înfrângi spirit coleric!

Şi aş mai scrie despre tine...
În tine mulţi se regăsesc...!
Problema e... le e ruşine!
Şi de ruşine împietresc!

Revino iar la ascultare!
Revino bun şi mai curat...
Şi-atunci îţi afli o chemare,
De care sigur ai uitat!!!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi niciodată dacă...

dacă greşeşti îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău
dacă eşti trist îţi prelungeşti viaţa cu o lacrimă
dacă întâlneşti un străin pe stradă
îţi prelungeşti viaţa cu un surâs
dacă îţi mai aduci aminte
de lucrurile frumoase din trecut
îţi prelungeşti viaţa cu o visare
dacă ai încredere în oameni
îţi prelungeşti viaţa renunţând la orele fixe
dacă ţii la prieteni
îţi prelungeşti viaţa cu o strângere de mână
şi o vorbă spusă din suflet
dacă ai speranţă îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate
dacă eşti conştient că totul este posibil
îţi prelungeşti viaţa cu o alegere bună
dacă eşti credincios îţi prelungeşti viaţa
cu un crez şi o rugăciune
dacă ai căzut îţi prelungeşti viaţa
ridicându-te din nou
dacă te loveşti de un zid
îţi prelungeşti viaţa imaginîndu-ţi o uşă
imaginându-ţi un zbor
dacă iubeşti îţi prelungeşti viaţa
cu o altă viaţă
dacă eşti poet îţi prelungeşti viaţa
cu fiecare cuvânt
dacă şi niciodată dacă...

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (23 decembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am

Şi chiar nu contează nici cât şi nici ce,
Ce bine că am şi ce bine că e,
Ce bine că râd, chiar de lacrimi mai curg,
Am rază de soare, am zi, am amurg

Am vise născute din ochi migdalaţi,
Ce-mi cer sărutări pe obraji sidefaţi,
Am drept să iubesc inocent şi nebun
Şi glas ce mă-ndeamnă cuvinte să-ţi spun

Nu vreau să renunţ, pot avea tot ce n-am,
Am dulci amintiri să nu uit cât iubeam,
Am urmele tale în suflet şi-n gând,
De suflet sensibil cu trupul plăpând

Am dreptul să fiu în poem mângâieri
Şi flori să-ţi ofer, chiar de poate nu ceri,
Ba chiar am mai mult decât tot ce visam,
Am dragostea ta şi pe tine te am

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu mă iartă...

tu mă iartă te rog că am fost prea timid
cu privirea mereu în podea aţintită
că deşi te visam nu puteam să decid
dacă eşti dacă nu dacă poţi fi iubită

tu mă iartă că vocea o crispam uneori
goliciunea din fire o sfidam ca pe-o taină
că mereu agăţăm de cuvinte fiori
încheindu-i din fugă toţi bumbii la haină

tu mă iartă că n-am îndrăznit să-ţi vorbesc
nici în şoapte măcar cu aluzii în ele
că nici sie-şi n-am vrut să-mi respir că iubesc
că o fată de rând că ruptură din stele

tu mă iartă că azi după lungi veşnicii
îndrăznesc să încerc să mă simt fericit
însă una e cert-am făcut-o să ştii
că deşi nu ştiam- eu cândva te-am iubit...

poezie de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare

Mă iartă între braţele tale
de toată neputinţa
de a te iubi mai mult
ca azi şi mai presus de mâine.
Mă iartă de toate păcatele
cele de voie şi cele fără de voie
săvârşite când nu ne-am fost
decât Crez şi speranţă.
Mă iartă
încă o dată
că te port
în piept
fără să-ţi fi cerut voie...
Purta-voi acest păcat
până când
voi fi una cu Cerul...

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rogu-te!

Te rog, mă iartă, dacă poţi,
Nu-ţi fă din dezacord bravadă,
În ochii lumii te socoţi
Năpăstuitul fără spadă!

Te rog, mă iartă, dacă vrei,
Necutezând să mă combaţi,
În viaţă ai prieteni trei:
Drac, Înger, Sorţi predestinaţi!

Te rog, cu mine să fii bun,
Că bunătatea e virtute,
Nu tot ce zboară e lăstun,
Nu toate vitele-s cornute!

Dar fă un lucru înţelept
Şi roagă-te să nu greşeşti,
Cu mine-ncearcă să fii drept,
Ca lumea s-o împărăţeşti!

Dovezile se fac direct,
Rigoarea-nseamnă calea dreaptă,
În dragoste să fii corect,
Supune-te smerit şi... iartă!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mâine...

Dacă mâine ar fi sfârşitul lumii
Tot ar mai fi timp să citeşti o poezie,
Să priveşti o pasăre ciugulind la geam,
Să mănânci o savarină şi să bei
Un pahar cu apă rece, de izvor,
Să treci cu vederea impoliteţea altora,
Să asculţi încă odată Sonata Lunii,
Să-ţi aminteşti de vacanţele la ţară
Sau de vizita la Luvru,
Tot ar mai fi timp să priveşti către aştrii,
Arcturus, Vega, Albireo, Altair...
Cu puţin noroc vei putea să te bucuri
Chiar de câteva stele căzătoare,
(Care din ele o fi steaua ta?!)
Timp ar mai fi să-ţi faci planuri de viitor,
Care viitor?-o să mă-ntrebi,
Ei bine, viitorul acesta,
Până mâine mai e cale lungă...
Uite, ceasul abia a bătut ora zece,
(Nu, nu zece dimineaţa, ci zece seara)
Şi ce linişte, ce linişte se lasă deodată,
Ce nefiresc trec cârdurile de ciori
Către plopii de la marginea satului.
Ah, uite, ce-ţi spuneam! O stea căzătoare,
Nu, nu-i a nimănui, toată lumea e bine,
Dar orele trec şi-n curând se vor ivi zorile...

Mi-aş dori să nu plouă mâine dimineaţă
Şi, orice-ar fi să fie,
Chiar de-ar fi sfârşitul lumii,
Tot ar mai fi timp de citit o poezie.

poezie de Mihail Mataringa (18 iulie 2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţine-mă bine!

Ţine-mă bine, în braţe de poţi,
Chiar dacă mi-e greu să respir uneori,
Să simt cum îmi bate iubirea la porţi,
Şi trupul să-l simt inundat de fiori.

Ţine-mă strâns, în buzunarul secret,
Căci ştiu că acolo e bine!
Cum care?... cel de la piept,
Ţine-mă acolo, numai pe mine.

Ţine-mă bine, la fel eu te ţin,
Chiar dacă viaţa împotrivă va fi,
Ştiu sigur, că tu eşti al meu destin,
Vom fi împreună, într-o bună zi!

poezie de Lusiana Drăguşin (13 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăguşin
Comentează! | Votează! | Copiază!