Dacă mâine...
Dacă mâine ar fi sfârșitul lumii
Tot ar mai fi timp să citești o poezie,
Să privești o pasăre ciugulind la geam,
Să mănânci o savarină și să bei
Un pahar cu apă rece, de izvor,
Să treci cu vederea impolitețea altora,
Să asculți încă odată Sonata Lunii,
Să-ți amintești de vacanțele la țară
Sau de vizita la Luvru,
Tot ar mai fi timp să privești către aștrii,
Arcturus, Vega, Albireo, Altair...
Cu puțin noroc vei putea să te bucuri
Chiar de câteva stele căzătoare,
(Care din ele o fi steaua ta?!)
Timp ar mai fi să-ți faci planuri de viitor,
Care viitor?-o să mă-ntrebi,
Ei bine, viitorul acesta,
Până mâine mai e cale lungă...
Uite, ceasul abia a bătut ora zece,
(Nu, nu zece dimineața, ci zece seara)
Și ce liniște, ce liniște se lasă deodată,
Ce nefiresc trec cârdurile de ciori
Către plopii de la marginea satului.
Ah, uite, ce-ți spuneam! O stea căzătoare,
Nu, nu-i a nimănui, toată lumea e bine,
Dar orele trec și-n curând se vor ivi zorile...
Mi-aș dori să nu plouă mâine dimineață
Și, orice-ar fi să fie,
Chiar de-ar fi sfârșitul lumii,
Tot ar mai fi timp de citit o poezie.
poezie de Mihail Mataringa (18 iulie 2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.