Iertare...
Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovnicește,
nu mai e timp de-mpăcare, viața ni se rătăcește!
Lasă ura și mânia, că-n noi totul se răcește,
la ce e bună mândria dacă inima-ți golește?
E bine să-ți ceri iertare, uneori se mai greșește,
mâine de rușine moare cel ce astăzi se mândrește.
Răbdător, cum se cuvine, judecă și socotește,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodește.
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.