În suflet cu propria baladă

Un greieraş ţârâitor din fire
S-a strecurat frumos într-o vioară
Peste care-arcuşul, ca o pară,
Îmbrăţişează sunetul subţire.

Util gândea să fie greieraşul
În clipa ce-o să-i fie o favoare,
Ar vrea să cânte cu a lui ardoare,
Când va dori să cânte copilaşul.

Luată-n mâini vioara şi arcuşul
Scârţie în încercări vioaie,
Nu-l lasă pe copil să se îndoaie
De talentul lui. Iată, urcuşul!

Acum de mare ajutor voi fi,
Îşi spuse greieraşul negricios,
Porni în unduiri glasu-i frumos,
În ritmul ce copilu-l nimeri.

Trecut-au ani de muncă încununată,
Pe scena lumii ambii au ajuns,
Aplauze şi bisuri i-au pătruns
În suflet chiar cu propria baladă.

Într-o zi arcuşul pe vioară
A început să plângă-mbătrânirea,
Greieraşul după cum îi firea
Cântă plângând ultima oară.

Violonistul dureros se-nclină
Mulţumindu-i greierului frate,
Cântând sub lună mai departe
Frumos, dumnezeiesc, se-nchină!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul fermecat (poezie pentru copii)

Greieraşul fermecat
Iute chitara şi-a luat:
Cri, cri, cri, să se avânte
Şi furnicilor să cânte.

Furnicile silitoare
Au prins aripi ca să zboare:
Ca să zboare la oraş
Cu iubitul greieraş.

La oraş, pentru cântare
Greieraş primea mâncare:
Furnicuţele cărau
Şi hrană depozitau.

Greieraşul fermecat
Toată vara a cântat,
Furnicile au muncit
Şi în casă l-au primit.

Acum, dorm şi chefuiesc
Greieraşul şi-l iubesc,
Greieraş mic, fermecat:
De iarnă că le-a scăpat.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul III (26 ianuarie 2011)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul şi bara

De la bară, din păcate,
Greieraşul, tot mai rar,
Se luptă pentru dreptate,
Mai des... pentru onorar.
Dar, aşa a fost să fie,
Să vină o amnistie,
O graţiere şi, pe urmă,
Aşteptata clientelă,
Realmente infidelă,
Anormală de penală,
S-a-ntâmplat de a cugetat
Pe la bară n-a mai dat.
Greieraşul, ce supliciu,
Şi-ar dori şi un "oficiu",
Ca s-arate, cum că poate
Chiar muri... pentru dreptate.

poezie clasică de Gheorghe Culicovschi din Desene altoite pe catrene avocăţeşti (aprilie 2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu

Sufletul ca o vioară
Ce se tânguie în noapte;
Căci artistul ce odată
Blând o mângaia cu arcuşul,
A uitat-o in cutie,
Tristă şi dezacordată.
Vrea vioara azi să cânte,
Să vibreze, să răsune,
Patimă să pună-n cântec
Dor de dragoste, de jale
Armonie şi visare.
Nu-şi găseşte azi artistul
Timp să-i cânte azi în strune.
Şi atunci vioara veche,
Stă uitată, necântată,

Plâns de pasăre ciudată.

Totu-i pustiit în mine,
Cânt de jale fără tine.

poezie de Angelina Nădejde (27 august 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul rece

Dă-mi mâna, sufletul meu
Alerg nisipul umed, rece
Fără ajutor nu-l pot trece,
Trec fiori, pasul este greu

Atinge gândul cu un sărut
Izvor, apă sărată cântând...
Apa macină nisipul urlând,
Vioara cântă, glasu-i pierdut

Pe mal, iubire, primul sărut
Marea iubeşte valul mereu,
Suflet bun, eşti gândul meu,
Nisipul ţărmul nu l-a pierdut

Pluteşte gândul tău pe val,
Unduie melodia unui cobzar
Spirituală melodie de vioară,
Dans, val după val, marele bal

Înaintez, nisipul umed, rece
El zboară ca notele-n vioară,
Dansez acum ca prima oară
Nisipul rece începe să sece...

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greieraşul

Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Greieraşul iar veni
La furnică să cerşească
Şi mâncare să-i gătească.
Cri, Cri, Cri, furnică Cri,
Vara mâine o veni.
N-am sa mai cerşesc la tine,
Am să cânt de azi pe mâine.
S-asculţi cântecelul meu
Furnicuţă nu-ţi e greu:
Cri, Cri, Cri, furnică Cri!
Ţi-oi cânta pân-oi muri.

poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sisif pe orizontală

Să nu mă nasc a doua oară
să-mi placă ziua-n care m-am născut
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
iubirea cu arcuşul ei să-mi dea sărut

Să-mi placă locu-n care m-am născut
ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să am Carpaţii-n braţe şi pe scut
când merg spre fericire vai pe jos

Ca satul meu nimic nu-i mai frumos
să-mi fie pieptul Doamne o vioară
să-ntorc şi fericirea chiar pe dos
să nu mă nasc a doua oară

Îmi place neamu-n care m-am născut
şi dacă e nevoie o iau de la-nceput

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (18 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade arcuşul luminii pe sat

Cade arcuşul luminii pe sat,
Inima mea-i vioară cu sânge,
În colbul iubirii mă zbat,
În umbra totală m-oi stânge.

Lumea s-avântă în dans hotărât,
Cu jar îmi hrănesc armăsarul,
Scot stele din vechiul mormânt,
Uitarea o aprind cu amnarul.

În depărtări de aripi caut orizontul,
Ambianţa speranţei mă-ntoarce-n rubine,
Cade arcuşul luminii, cu botul
Armăsarul îl nalţă spre tine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de vioară

Cântă ciocârlie cântă
Rapsodie zării sfântă
Ciocârliei-n colivie
Cu vioară ce-mi ştie...

Să-mblânzească şi vântul
Să-nflorească omătul
Să-mpietrescă demonul
Răsarind curcubeul..

Cu arcuşul de magmă
În fuiorul de ciocârlie..
Enescu, struna feerie!
Poezie de vioară, sublimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru trupul femeii, parfumul este ceea ce este arcuşul pentru vioară: o face să cânte.

aforism de George Budoi din Parfumul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un copac

fantastic ciopleşte o vioară
pentru pacificare cu vecinul
taie în marş cu toporul
cireşul care-i aducea un venit
frumos
lustruieşte corzile cu arcuşul
timpul se opreşte puţin
ascultă şi el îngândurat
tace dalta şi suflă aşchiile
cât să treacă notele către suflet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara Stradivarius

A venit o comisie de expertiză,
M-a măsurat din cap până-n picioare:
"Din lemnul acesta vor ieşi trei ţimbale
Luaţi-i aşchiile la analiză."

Apoi au venit tăietorii de lemne,
Topoarele lor mă izbeau în genunchi,
Sângele cald îmi şiroia pe trunchi,
Duceau lipsă de ţimbale – pesemne.

Meşterii tăcuţi mă strângeau la rindea,
Mă lucrau cu grijă ca pe o comoară
Dar lemnul din mine nu îi asculta
Şi s-a prefăcut în vioară.

Mai marii lor s-au întors într-o seară,
Dintre coperţi prăfuite de carte,
Au condamnat toţi meşterii la moarte
Că lemnul rebel a ajuns vioară.

"Daţi foc acestui incest vegetal,
Aduceţi un alt copac de pe munte."
Nopţile erau luminate de focul barbar...
Şi de-abia atunci, vioara a început să cânte.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum de vară

Ce frumos miroase iarba
Într-o zi caldă de vară.
Când e cosită de un fecior voinic...
Om simplu de la ţară.

Ce frumos miroase pâinea
într-o zi caldă de vară.
Când este coaptă de o mândră fată,
Ţărăncuţă de la ţară.

Ce frumos miroase ploaia
Când spală pământul.
Într-o zi caldă de vară,
Ce liniştit mai bate vântul.

Ce frumos miroase floarea
Cea de tei şi de salcâm.
Ce frumos mai cântă cucu
Cocoţat pe un stog de fân.

Ce frumoşi mai sunt copiii
Cu cireşe la urechi.
Jucându-se cu veselie,
Alergând perechi, perechi.

Iată aşa trece vara
Cu zile calde şi senine.
Cu miros de pâine coaptă
Şi cu inimi de bucurie pline.

poezie de Vladimir Potlog (13 iunie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

O vioară şi nota nouă (fabulă)

O vioară,
Care cântase cândva,
Ca o cioară
Şi care după studii prelungi
Şi-ndelungi,
Ajunsese suavă, pufoasă şi fină,
Amintind într-un fel de albină,
Fu acuzată,
În cuvântul introductiv,
De-acolo de sus,
De pe portativ,
De-o notă de nouă!
- Noi diferim amândouă!...
Eu stau sus, căţărată, în solo,
La fel ca slăvitul::: Apollo...
Iar tu, te învârţi,
Într-un spaţiu frumos
Şi iei. când şi când,
Nota de jos...
- Oricum;
Te grăbeşti surioară;
... Sunt totuşi vioară!
- Vioară!
Cu note din vremea lui Darius,
Dar eşti departe;
... De Stradivarius!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcuşul

tropăiau zorii sălbatici
în pântecul luminii
înnodam gânduri în galopul primar
ardeau amurguri între plete despletite
eu tăceam între ape
doar vioara cânta
pe cioturi de gând lângă mare
pe umeri spijineam orizontul
scriam pe colţuri de cer
arcuşul scârţia tăind alte tonuri
în zborul năpraznic spre zări
luneca alene firul clepsidrei
trecea câte un an pe tâmplele sorţi
arcuşul cânta în ceruri înalte
rezemate de nori albi, trecători
mai venea câte un veac, la întâmplare
eram cântăreţul ascuns într-o scoică
pe ţărmuri de mare, într-o zare

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu o privighetoare pe pălărie

O aud cântând în zori
Răsărind soarele-n zări.
In schimb oare ce-o vrea...
Să le adune privighetorea?
Pe toate din lumea asta
Să se ducă în nor dimineaţa!
Când o deschide mândra
Pleoapa şi fereastra
Să-i cânte de s-o auzi în cer!
Să-i coboare câte un înger
Cu aripa să-i fie pălărie
Căldura de o să vie
Cu o privighetoare pe ea
Să-i cânte iubirea mea

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul frumos în toamna ce apare

Te-am văzut când tu nu mă vedeai
În dialogul clipelor senine,
Mă ascundeam de tine în suspine
Când veselie lumii împărţeai.

Îmi răspundeai ca pasărea în zbor
Cu infinitul strâns sub o aripă,
Te vedeam supusă într-o clipă
Săgeţii argintii a Zeului Amor.

Nu credeam să împărţim voios
Fructul iubirii dulci, înălţătoare,
În cuibul vieţii aspru, luminos.

Acum eşti marea mea încununare,
Eşti inima, eşti visul meu frumos,
În toamna lumii ce apare-n zare!

sonet de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei furnici cu pălării

Roua toată risipind
În tufiş de levănţică
Pisicuţa noastră mică,
Are blană de argint.

Vai ce straie lucitoare,
De l-ar ţine-ntreaga zi
Să se joace cu copii,
Motănelul meu de soare.

Trei furnici cu pălării
Umblă-n sus şi umblă-n jos
Cu un bob aproape ros
În palat de păpădii.

Haide, trage, surioară,
Zise sora cea mezină,
Vine ceasul pentru cină
Şi ne facem de ocară.

Greieraşul cu vioară,
Cântă câtorva gângănii
Care trag la două sănii
Încărcate cu povară.

poezie de Camelia Opriţa (6 iunie 2020)
Adăugat de Ioan Maria Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vioara-mi cântă

Vioara-mi cântă... numai de iubire,
De dorul tău şi inimă albastră,
Arcuşul are rupte vreo trei fire
Şi ploaia-mi face semne pe fereastră.

Vioara-mi cântă... inima mă doare
Şi lăcrimeaz-aducerile-aminte,
Stropii grăbiţi... sunt ca o alinare
Şi rugăciunea mea în cinci cuvinte.

Mă rog la îngerul cu trup de fată
Şi-o dezgolesc mereu cu şoapte dulci,
O simt pe buze... pentru-ntâia dată,
Când depărtările... sunt mai adânci.

Şi strunele şi visele mă poartă,
De dimineaţă pâna-n asfintit,
Iubirile punând hotar de soartă,
Luceferii prin lume-au risipit.

Vioara, iată, nu se mai opreşte,
Doar spaimele de doruri se golesc,
Privirea ta şi astăzi... mă stârneşte,
Chemându-mă să vin... să te iubesc.

Şi te-am iubit... pe strune de vioară
Şi te-am iubit... puţin câte puţin,
Chiar dacă plouă şi se face seară,
În faţa dragostei mereu mă-nchin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biet lăutar

Venea dinspre sat miros de tămâie
în straie de cântec plecat din altar,
trecea peste râu, la mal să se suie
pe scripca purtată d-un vechi lăutar.
Arcuşul trezit din beţia străbună
se-ntinse de-a latul pe strunele reci,
o, biet lăutar, cu arcuşul în mână,
putea-vei prin râul năvalnic să treci?

Ştia lăutarul un vad,... mai la vale,
cu apele calme săltând în prundiş,
un singur şuvoi se rotea în ovale
sub creasta îngustă a unui suiş.
Căzu lăutarul, iar scripca-i scăpată
sălta peste valuri cu strunele-n jos.
O, biet lăutar,... ce aspră răsplată
venit-a călcând pe suişul stâncos!

Răsplată adusă de crunta-ţi ursită
venită din hăuri în lanul de grâu,
sedusă spre seară de-o hâdă ispită
să-asculte vioara pe malul de râu.
Departe, în vale, plângea o vioară,
rănită de prundul cu pietre de jad,
arcuşul, în vrie, striga de afară:
o, biet lăutar,... aruncă-mă-n vad!

poezie de Corneliu Neagu din revista Confluenţe Literare, ediţia din 10.02.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă pentru vioară şi pianină

văd o adolescentă cu o vioară
la un şevalet.
înmoaie arcuşul în note şi desenele se succed-
o plajă tropicală, apoi un munte,
o lacrimă, un băiat, o floare,
un câine lăţos...
cu un glissando schiţează un măr pe o pianină.
ia mărul şi muşcă din el proptind obosită vioara
de şevalet. din pianină începe o ploaie
ce bate pe un geam prin care mă uit
la o adolescentă muşcând dintr-un măr.

poezie de Simion Cozmescu din Poememailungidecâtnumeletău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!