Oblije

Un poker jucăm, acelaşi poker,
Viaţa nu este un oblije,
ţesuturile noastre sunt tot mai rare,
retardere, retardere, zvâc în pom,
Pomul Cunoaşterii nu este şi Pomul Iubirii,
şase băieţandri vorbeau despre viaţă,
unul a murit în accident, altul a plecat în Paraguay,
restul eu nu ştiu, uit şi ziua şi datele necesare identificării,
de mult am murit într-o încercare reuşită de sinucidere,
am dat peste un câmp de abur, doi îndrăgostiţi se fardau cu bulion,
e sânge zise ea, ei şi, zise el, filmul continua cu un măcel.
Pleoape albastre, cum tremură ele, avem care de aşi,
Dar cum, amândoi? Bunicul –incendiu ne-a mistuit cu drag.
Asta este numai o stare, în realitate eram la concert.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să ating zise el

Pot să ating zise el
(o să ţip zise ea
numai o dată zise el)
e plăcut zise ea

(pot să mângâi zise el
cât timp zise ea
mult timp zise el)
de ce nu zise ea

(hai s-o facem zise el
nu prea aproape zise ea
cât de aproape zise el
unde eşti acum zise ea)

pot să mă aşez zise el
(pe care parte zise ea
pe partea asta zise el
dacă săruţi zise ea

pot să mă mişc zise el
aşa-i dragostea zise ea)
mai vrei zise el
(dar o sa mor zise ea

aşa-i viaţa zise el
dar soţia ta zise ea
acum zise el)
ah zise ea

(super zise el
nu te opri zise ea
oh nu zise el)
mai lent zise ea

(gggata? zise el
îmmm zise ea)
ai fost grozavă! zise el
(eşti al Meu zise ea)

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dispută

Zise pomul:
- Eu-s ca omul-
Un reproş, un apropou
Să îmi faci şi un ecou
Duce vorba-ţi mai departe,
Ţi-o despică, ţi-o împarte,
Printre crengi, în mii de şoapte
Răspândindu-se în noapte.
Zise vântul:
- Eu, cuvântul
Când îl şuier printre dinţi,
Îţi scot frunzele din minţi
Şi îţi pleacă-n lume toate
De zici că sunt apucate.
Zise pomul:
- Eu te port pe crengi în zbor,
Tu adie mai uşor!
Zise vântul:
- Eu o să zbor mai încet
Şi mă mut înspre brădet!
Ştiţi ce-au zis pomul şi vântul,
Dar nu-şi vor ţine cuvântul
Cât e lumea şi pământul!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poker [Viaţa e o partidă de poker]

Distribuţie: Horaţiu Mălăele, Valentin Teodosiu, Vladimir Găitan

secvenţă din Poker, regia Sergiu Nicolaescu, scenariu de Adrian Lustig (2010)
Adăugat de Sadoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ehai, Toma Alimoş, fost haiduc şi fost cocoş,
Am să-ţi spun eu o poveste despre care nu mai este,
Te-am văzut, Alexandra, treceai pe sub nor,
Aveai aripi albastre şi policolori,
Sărutam trupul tău ca pe-un dar nevăzut,
Cavalerii de fier tac mărunt,
Alexandra, eram şi spirit şi trup,
Nu de mult ai plecat, ai înn piept carborund,
Cavalerii tăcerii, cavalerii – languste,
Nu de mult am murit pe căi mai înguste,
Bieţi cavaleri cu inimi cam fruste,
Cum să dăm înapoi visul meu c-am murit?
Parcă lumea devine un globus de vid,,
Zid înalt, cazi mereu înapoi, în abis,
Alexandra, te pierd neîncetat, nu eşti vis,
Rămâne gingaş trupul tău ca de floare,
Cavalerii ce mor atinşi de ninsoare.
Iar lumina cum scade mereu mai încet,
Iar inima-ngheaţă ca o pasăre-n piept.
Cine-o să vină de-acum prin câmpuri?
Alexandra, tu nu eşti femeie, nici sâmbur,
Se dilată şi munţii, ca sigiliul domnesc,
Alexandra, mai ştiu doar că te mai doresc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a murit!

Viaţa îmi joacă tot felul de feste,
Şi-aruncă-n mine cu un zar măsluit
E clar, nici nu mai încape poveste,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Ce-mi era drag a călcat în picioare
Viaţa şi corbii-in stol nesfîrşit,
Nuqq am pe lumea asta1 nicio chemare
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Totul este trist şi totul este gol
De tata, un accident ne-a desparţit,
Iar mama zâcând fără viaţă-n formol,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Şi pe motanul meu drag, pe Buzdugan,
Frumos şi blând, scump şi prea iubit,
L-ai luat degrabă, precum un uragan,
Pentru mine, Dumnezeu a murit!

Las pe alţii ce-s în neagra genune,
Creiere spalate, emotivi-n asfintit
Ce-aveţi nevoie, de-un crez, o minune
Dar pentru mine, Dumnezeu a murit!

poezie de Alex Dospian (iulie 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Având aceeaşi soartă

Cât e tânăr, omul,
de rău nu se teme.
Este ca şi pomul
care-înfruntă vreme.
Când se-adună anii
şi amprente lasă,
Nici măcar chiar banii,
viaţa n-o salvează.
La fel e şi pomul
bântuit de vreme.
Îşi pierde tot rodul,
Nu mai este verde.
Având aceeasi soartă,
Şi omul şi pomul
sfârşesc. Unul pe vatră,
altul sus, la Domnul.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunicul

Avea bunicul o pălărie frumoasă
mi-a dăruit şi mie una la fel
mergea la muncă în gradină ori pe câmp
îşi aşeza pălăria jos să nu o murdăreasca
eram mereu împreună, îl imitam
îi plăcea să mă îmbrace la fel cu el
fapt care s-a şi întâmplat
copil cum eram, nu ştiam că-i bolnav
şi într-o zi a murit
nici asta nu am priceput dintr-o dată
aşa că îmi tot aşezam pălăria pe cap
şi întrebam unde-i bunicul?

De atunci am rămas doar cu pălăria
în ea se ascunde bunicul
astăzi ca să fim împreună
nu numai în amintire,
o port la muncă în gradină
o aşez jos lângă flori
şi sap.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 mai 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa cuvântului

"Neputinţa cuvântului pasăre
De a se ridica de la pământ",
Noi, poeţii am devalorizat cuvintele,
Iubirea ar trebui să se numească A,
Viaţa B, moartea C şi totul ar intra în normal,
Ce triumf, păcatul ar fi X, armonie Y,
Nu rostiţi Cuvântul Dumnezeu,
Restul e răzvrătire, amăgire,
Când alert, când alergen,
Când bancher, când boem,
Totul a murit în cărţi,
Ciocneşte paharul cu prietenul mort,
Fugim desculţi, fără de tălpi,
O pată de sânge spune mai mult decât orice cuvânt.
Prea mult ne-am alintat trupul cu leacuri,
Un bătrân în ceaţă pietruind ecou.
La tomografie s-a găsit un elefant sub farfurie.
A mierlit-o, zise vânzătorul,
Clasa şi viitorul, avea dreptate, că aşa e dreapta,
În stânga ţine lopata. Burjuii rumeni, cuvinte-lume.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a făcut dimineaţă, zise orbul

S-a făcut dimineaţă, zise orbul,
să zburăm, se entuziasmează ologul,
m-am împuşcat cu un bob de strugure,
mările au secat, creierul aleargă prin spaţii,
am murit de multe ori, ofer trupul meu hienelor,
simt mâna blândă a mamei, nu plânge, copile,
visez? Nu înţeleg nimic, spune matematicianul,
endoscopia se face la cap, l-ai cunoscut pe Yeti?
Eşti mare, eşti tare, lasă astrele în pace,
fii mai augmentativ, te mănâncă păduchii de junglă,
mai stăm puţin la aparate şi expirăm elegant.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este sursa nefericirii noastre, de aceea luptăm numai cu ea.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Razna

Multe pot s-o ia razna, tot ce merge bine,
Va merge prost, desăvârşitul viază fără scop,
Însingurat şi neînţeles, poetul se înfrăţeşte cu Leviathanul,
Scrie mult, băiete, până când mâna îţi va cădea uscată,
Computerul va exploda, cititorii te vor ocoli ca pe o umbră suspectă,
Mozart a depăşit orice limite, dar nu de asta a murit, a scrie puţin este o artă,
A nu scrie nimic este un Everest al anonimatului,
Că omul se află în om, zice oricare, crinul se regăseşte în crin,
Autorul lalelelor a murit de tristeţe, fiecare filosofăm în căutarea
Propriei esenţe, îţi bei propria supă, nu compara A cu B, eu cu el,
Un orb îş zăreşte mai lesne pe Dumnzeu, dar nu orice surd este Beethoven,
Legea cantităţii se referă la bani, la zilele rămase, cine îţi numără versurile?
O fi un contabil la Fondul Literar. Cantitatea este o măsură a morţii,
Nu iubesc pe cei care nu vorbesc, ca nişte tramvaie oprite în depou,
Prefer plantele, pietrele, nu aţi văzut ce mult vorbeşte un câine?
Pe tine, iubito, te voi săruta de o mie de ori pe noapte,
Starea de bine de la Dumnezeu vine, dar nu tot ce vine din ispiraţie
De la Dumnzeu vine, suntem oare otravă unul pentru celălalt?
Lupta cu Dumnzeu este zadarnică, Îngerul va învinge,
Ai plecat la mare dispreţuindu-te pe tine şi pe ceilalţi,
Ce vină avem noi că nu te poţi iubi?
Inexistenţa lui Dumnezeu dovedeşte atotputernicia Sa,
Poetul nu are o soartă, are o veşnicie, lasă-i uşa deschisă.

PS. Doamne, iartă-mă, am visat că eram Tu,
Mi s-a spus, vai, ce bătrân eşti,
Avem un loc în azil, avem şi pamperşi.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ

Nimeni nu ştie ce este al şaselea simţ,
am pierdut, sigur, simţul frumosului,
vine un urangutan zbiară la sfinţi,
sfinţii se sperie şi ne lasă,
am văzut în Brazilia o statuie dedicată gândacului,
poate că nu în Brazilia, poate aici, la noi,
pe stradă circulă bicepşi, cu multă nonşalanţă.
Bicepşii şi explozibilii conduc lumea.
În Grădina Raiului au pătruns ierbivorii,
au mâncat florile, Pomul Cunoaşterii,
Căţelul Pământului latră întruna,
nu ai ce face, vocea mea nu acoperă
vocea urâtului, rime, metafore mai există,
dar unde e Poezia? Poezia a murit
strangulată de răufăcători.
Nebunia, pruncia, bătrâneţea şi bolile sunt omeneşti,
dar cine le recunoaşte dreptul la existenţă?
Mi se spune nu te lamenta, eşti penibil,
da, sunt foarte penibil, ca Regele Lear,
ca Hamlet, Ofelia, planeta maimuţelor devine
o realitate, sexul, focul şi altele au revoluţionat
omenirea, dar noi preferăm grota strămoşilor,
iubita mă-ntreabă- ce faci- nu am ştiut să-i răspund,
de unde vin, unde mă duc?
Am cunoscut setea şi foamea iubirii, ce am făcut
cu imperiul pierdut? Ghilotina se uită la mine şi râde.
Are umor ghilotina.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiunea

Perfecţiunea mă-ntristează,
Nu de moarte mă tem,
Ci de perfecţiunea ei,
Bach. Bach. Bach. Adesea mă gândesc cu jale.
Asasinul iubirii este perfecţiunea.
Mai este şi fratele său – normalul.
Un stârc a ieşit pe baltă.
Un sfârc aşteaptă.
Ochii tăi – abanos, părul tău – câmp cu maci.
Cuvintele se lovesc de recif.
Circumcizia este un act necesar.
Civilizaţia noastră se bazează pe bulan şi gaze lacrimogene.
Nu pe cărţi. Sunt prea grele. Poezia? Puah?
Nimeni nu a murit lovit de un vers.
Doamne, fereşte-ne de extratereştri, ăştia au idei noi.
De unde începurăm? De la Bach. Tot mai bine cu rău, decât fără.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele nu ştie că emite raze.
Visez o lume fără pronume posesive.
Nimeni nu-şi pierde drumul în viaţă, doar şi-l schimbă.
Cineva m-a comparat cu Dumnezeu, altul, cu Satana, se pare că există o confuzie.
Pentru animalele din curte, sărbătoririle sunt cele mai tragice evenimente.
Urechile şi ochii tulbură mintea.
Nu-mi puneţi o piatră pe mormânt, voi ieşi în curând.
Unele idei nu le mai scoţi decât cu creier cu tot.
Minciuna rodeşte în creierele cele mai reavăne. Mincinoşii "se prind" imediat.
Ambiţia şi fragilitatea te pot duce la sinucidere.
Cea mai banală idee este premoniţia morţii.
Iubim mierea şi nu iubim albinele, numai pentru că înţeapă?
Animalele mari sunt mai puţin periculoase decât viruşii.
Pistolul prietenului nu este prietenul meu.
Gardul cimitirelor nu este pentru morţi, nici florile.
Pietrele de pe caldarâm au fost cândva mândri munţi.
BORIS MARIAN MEHR

Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu a murit Poetul

Nu a murit Poetul,
Cum nu poate muri Universul,
Arată-mi cu degetul pe cel care a murit,
Un chip gălbejit, o humă în devenire,
Ce este omul? Un pumn de ţărână.
Dar Poesia are alte legi,
n-are început, nici sfârşit,
ex nihilo nihil, poemul
se naşte din alt poem,
precum copilul din mamă,
precum sămânţa din iarbă,
precum dragostea mea
din mii de iubiri ancestrale,
cine a inventat sărutul,
fiorul, orgasmul, basmul?
Doar Dumnezeu poate şti.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram fluturi din tablă ruginită

Eram fluturi din tablă ruginită,
Se loveau aripile cu sunet de tinichea agonizând,
Piatra era copită, ziua era nicovală,
Tu spuneai, relaţiile s-au perimat, cred
Că deveniseşi idol peste noapte,
Doar eram iubiţi, brusc o palmă,
Abur eram, lipit de Copacul Vieţii,
Eram vers, eram râu în curgere lentă,
Te-am uitat, mergi liniştită, nebunul Falstaff
Este fals şi mai cum? Doar eram iubiţi.
Ce zeu nebun şi fricos te-a făcut atât de mişelnică?
Străluceşti ca o bilă, bilă adevărată, fără fisuri,
Nenorocito, tu mă ignori, eu te ignor,
Jumătăţi de cocori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între nebunie şi platitudine

Îmi plac nebunii, este unul pe strada mea,
Îmi reproşează că soţiei mele eu îi spun nevastă,
Ce multă-nţelepciune are, e nebun, dar sufletul
Este mai pur decât o rouă, în rest, ce să mai spun,
Mă mai ciocnesc de unul, altul, mormăim pardon,
Unul e academician în largi papuci, altul profesor
La catedra plictiselii, altul se crede mare actor,
Dar cine nu se crede? Trăim cu toţii din iluzii şi aluzii
La ce nu vom putea să fim nicicând,
Mai rău este când mai încerci să urci un munte
Care încet, încet se tot scufundă în adânc.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemografie

Ieşeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are şi el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceştia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, aţi văzut un tablou ieşind din ramă
Şi umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alţii pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoşi,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Ţara Cailor.
Credeţi că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu ştiu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranţă pe care nimeni nu o mărturiseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul din lucrurile importante de ştiut în poker este că oamenii buni vor sta să piardă mai mult decât vor sta să câştige. Acesta este procentul cel mai important de ştiut. Dacă unii jucători pierd, sunt dispuşi să piardă totul. În cazul în care vor câştiga, aceştia se vor mulţumi de obicei cu suficient pentru a plăti pentru cină sau consumaţie. Cei mai buni jucători ştiu asta.

citat din Puggy Pearson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate

Pe câmp au îngheţat două ciocârlii şi jumătate,
Vântul lovea ferestrele cu buhai îngheţaţi,
Inimile oamenilor aşteptau ceva, ah, Lucia,
Eram un copil pe lângă tine, Irina,
mi-era frig de dragoste, dar tu clănţăneai ca şi mine,
aur plutea în aer, aur curat, inele de logodnă topite,
jurăminţi uitate, actriţa Maya îmi făcea semne cu mâna prin viforniţă,
mai erau vitejii Gabi şi Serge, păstrătorii Graalului,
eram copii, imperiul roman se apropia de final,
curgea mult sânge, în arţar ne-am ascuns,
oamenii roşii domneau peste tot,
numai inima păstra misterul albastru.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!