Poemografie

Ieşeam din propriul meu contur, aceasta este încercarea poetului?
Este o încercare. Respiri scriind, tăcerea te sufocă.
Nu lipsa aplauzelor, premiilor ucide un poet.
El nu poate fi ucis. Are şi el nevoie acolo de un Horatio,
Ca Hamlet, de un Sancho ca don Quijote,
Aceştia nu sunt laudacii de serviciu,
Sunt călăuze, aţi văzut un tablou ieşind din ramă
Şi umblând pe sălile muzeului? Asta este arta.
Cândva am plecat cu Harap Alb în lume,
Eu am revenit, el a plecat în lumea largă,
Alţii pleacă să-l caute pe Moby Dick, fie norocoşi,
Eu mă scufund ca Edgar Poe în iadul meu intim,
Acolo or fi comori sau numai morminte?
Mi-am căutat cuvintele precum Gulliver
În Laputa, Balnibarbi, Luggnagg, în Ţara Cailor.
Credeţi că am găsit ce-mi trebuia?
Dar pot să fiu martir ca Gregor Samsa?
Nu ştiu, nu pot, nu vreau.
Trăiesc cu o speranţă pe care nimeni nu o mărturiseşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublima agonie

Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deştepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis şi nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis şi Panza,
s-a ras în cap şi a plecat în Franţa,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mişel,
Are o piele, şapte degeţele,
Şarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este un om

Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu ştie exact ce va urma, el scrie şi nu ştie
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înţelege, îi iartă prostiile,
Cum şi noi iertăm greşiţilor noştri,
Poetul iubeşte aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boşorog, cum îl numeşte
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ţii zece ani la pârnaie,
Iubiţi poeţii şi vă veţi iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreţi, îl iertaţi,
Mai face şi măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om şi de înger.
Aşa cred.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zero

Aceasta este iubirea noastră, care-şi
modifică sensul continuu. Nu ştiu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
invers. Vrei să fii tu însuţi? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul, poate e raiul. Poate că e
amândouă la un loc. Poate că are nevoie de
un zero absolut. Tot ce ştiu este că ea trebuia
să ardă în interior. Dar nu poate să ardă, pentru
că iubirea noastră este un paradis nebun.
E ceva ce trebuia să ştii înainte de a mă atinge.
Trebuia să ştii că dragostea nu poate fi decât divină.

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lewis Prothero: Ţi-a plăcut asta? Statele Unite... Ulcered Sphincter of Ass-erica, adică ce altceva poţi spune? Aici era o ţară care avea de toate, absolut totul. Şi acum, douăzeci de ani mai târziu, ce este? Cea mai mare colonie de leproşi din lume. De ce? Fără niciun Dumnezeu. Lasă-mă să mai spun o dată. Fără niciun Dumnezeu. Nu a fost războiul ceea ce au început ei. Nu a fost ciuma ceea ce au inventat ei. A fost Judecata. Nimeni nu poate fugi de propriul trecut. Nimeni nu poate scăpa de Judecată. Nu crezi că El este acolo sus? Crezi că nu veghează aceasta ţară? Atunci, cum altfel poţi sa îţi explici asta? Ne-a testat, dar am izbăvit. Am făcut ceea ce trebuia să facem. Islington. Enfield. Am fost acolo, am văzut tot. Emigranţi, musulmani, homosexuali, terorişti. Degeneraţi asupriţi de boală. A trebuit ca ei să se ducă. Forţa vine din unitate. Unitatea prin credinţă. Sunt un englez cu frică de Dumnezeu şi, la naiba, sunt mândru de asta!

replică din filmul artistic V de la Vendetta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cavalerul are dreptate, dispreţuieşte cultura,
de la Moise la Michelangelo, nimeni nu-i spune nimic,
un trandafir, acolo, un trubadur ucis,
imaginea trezirii aminteşte de Lazăr sculat din morţi.
Priveam adeseori întunericul, el mormăia ca ursul,
dar punctele de aur nu dispar, ele sunt fericirea.
Fost boschetar, am ajuns cardinal, apoi scarabeu,
acum simplu poet, inventez ce vreau eu,
prietenii se cam feresc de mine,
poezia nu ajută la nimic, ea însăşi este pe moarte,
femeia c-un ulcior pe umăr nu mai există.
Iar viaţa seamănă cu iarba, gândeşte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu doreşti să te înalţi întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruşi manieraţi
care nu rag toţi trăiesc ca nişte fraţi
blocurile poate au pereţii groşi
sunt mulţumiţi şi cei sensibili simandicoşi

acolo poate că sunt uşile deschise
plutesc toţi ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt şi respectate
nimeni nu-ţi înfige colţii în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toţi măgăruşii sunt binevoitori

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oblije

Un poker jucăm, acelaşi poker,
Viaţa nu este un oblije,
ţesuturile noastre sunt tot mai rare,
retardere, retardere, zvâc în pom,
Pomul Cunoaşterii nu este şi Pomul Iubirii,
şase băieţandri vorbeau despre viaţă,
unul a murit în accident, altul a plecat în Paraguay,
restul eu nu ştiu, uit şi ziua şi datele necesare identificării,
de mult am murit într-o încercare reuşită de sinucidere,
am dat peste un câmp de abur, doi îndrăgostiţi se fardau cu bulion,
e sânge zise ea, ei şi, zise el, filmul continua cu un măcel.
Pleoape albastre, cum tremură ele, avem care de aşi,
Dar cum, amândoi? Bunicul –incendiu ne-a mistuit cu drag.
Asta este numai o stare, în realitate eram la concert.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăsnăi fulger

Eu cred că acolo
Se-ntâmplă ceva!
Acolo, sus...
În mintea mea.
S-a scurtcircuitat,
Ori, chiar mai rău,
O fi fugit,
O fi plecat,
O fi şi ea de măritat!
Acolo... sigur e ceva,
Scriind ce-am scris,
A şi tunat
Sau, numai,
Sunt... cam fulgerat?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţie cu nea Caisă

Eu, nea Caisă, nu sunt trist,
De-o viaţă scriu, trăiesc un vis,
Sunt muritor, eşti muritor,
Sunt scriitor, eşti muncitor,
Eu parcă mă distrez scriind,
Deşi în mine mai mult plâng,
De aş veni cu Eliot,
Ar spune lumea că-s idiot,
Cu Rene Char de aş veni,
m-aţi huidui şi m-aţi goni,
chiar pe Naum dacă-l aduc,
veţi zice că eu sunt năuc,
versuri se-adună, bucuros
poet rămân, bătrân frumos,
cu lauda nu mă mai înşel,
nici ignorare, nici măcel,
cum căutătorii de comori
adună aurul din nori.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O lume obosită este o lume care nu se odihneşte - iar o lume care nu se odihneşte este o lume zgomotoasă, condusă de tendinţa de mişcare a sunetului. Liniştea nu este niciodată absentă, pentru că Ea nu se întrerupe şi nu se fragmentează. Liniştea care precede sunetul, rămâne în spatele sunetului - chiar dacă sunetul nu ştie asta. Liniştea a fost acolo, când sunetul s-a născut, Liniştea rămâne în spatele sunetului şi Liniştea va fi acolo şi când sunetul se va întoarce acolo de unde a plecat: din Linişte. Aşadar, nicicând Liniştea nu poate fi absentă din existenţă - este singura prezenţă care nu are formă şi care nu poate fi caracterizată sau explicată. Nu poţi vorbi Liniştea, pentru că orice ai spune despre Ea, nu este complet adevărat, deoarece cuvintele sunt sunete, iar o formă relativă nu poate cuprinde o Prezenţă Absolută. Însă, deşi nu poţi vorbi Liniştea, poţi arăta către Linişte, chiar şi prin intermediul cuvintelor. Şi nici măcar asta nu e complet adevărat, pentru că Liniştea nu este acolo, într-o direcţie, ci este chiar Aici, Acum, precedând orice formă, orice faptă, orice cuvânt şi orice gând.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten este şi cel care îţi înţelegea tăcerea. Tăcerea şi vorbirea sunt fapte în virtual.

Boris Marian Mehr în propriu, nu a fost publicat
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni şi flori

Oamenii sunt precum florile....
E plină lumea de flori,
De oameni şi... OAMENI.
La fel ca florile, trăiesc şi mor
Atât cât le este dat să trăiască..

Cunosc oameni ca florile perene;
Aceştia sunt prietenii mei.
Trec ierni vin primăveri,
Iar ei sunt lângă mine.
Nu au nevoie decât să-i ţin aproape
Aşa cum florile trebuiesc udate,
Din când in când să nu se usuce.

Alţii sunt ca nişte buruieni inflorite...
Trăiesc doar pentru ei,
Işi trag puterea din seva pământului
Şi mor fără regretul celor din jur.

Unii sunt precum bujorii infloriţi
Îi simţi arzînd mereu pentru alţii.
Dăruiesc dragoste, pace şi linişte;
Aceştia sunt adevăraţii OAMENI.

poezie de Angelina Nădejde (20 mai 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cosmos comic

Mă uit la Lună, râd, e ridicol de tristă,
De fapt se preface, ca tine, uneori, iubi,
Tu, care ai ucis o pasăre cântătoare,
Nu ţi-am cerut nimic, nu puteai să-mi oferi nimic,
Dar se născuse o stea, te iubeam de la mii de ani-lumină,
Vorbeşti de armonie cerească, te-nşeli, nu ştii ce catastrofe
Se petrec în acest cosmos tragic-comic, în sufletul tău
Am găsit un jandarm, ce păzeşte el? Ce nevoie ai de el,
Când Domnul le ştie pe toate? Eu te găsesc în lucrurile toate,
Tu parcă ai plecat în alte spaţii, ce bucurii găseşti?
Fără nădejde mă înclin, mă-nvinuiesc, dar nu găsesc nicicum pricina,
Ce reci sunt stelele, pământul iar mă cheamă,
Auzi tăcerea dintre noi, auzi tu moartea păsării
Ce nu s-a mai născut? Tu ai ucis, iar cosmosul
Devine comic, râd şi eu de mine, de ce nu?

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Acolo unde-s ʼnalţi stejari
Şi cât stejarii ʼnalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

poezie de Ioan Neniţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Provocare

Eu nu sunt Don Quijote,
Tu nu eşti Dulcineea,
Eu sunt mereu bărbatul,
Tu, uneori, femeia,
Femeia-prim-ministru,
Regină peste regi,
Eu sunt mereu poetul,
încearcă să renegi
iubirea ce e-n toate,
dar tu o uiţi mereu,
eu nu sunt Don Quijote,
nici nu sunt Dumnezeu.
Femeia-Don Quijote
Există undeva,
Sunt Bergerac, probabil,
Trezind iubirea ta.

poezie de Boris Marian Mehr (11 octombrie 2011)
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată şi inima mea...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să încep

Am să încep cu un popă
Care avea un câine,
El pe câine l-a iubit,
ş. a. m. d., prost este că iubitul câine
a murit, copitele cailor bat nemulţumite,
vântul răspândeşte acest zvon trist,
ochii trecătorilor nu spun nimic.
Or fi şi ei cai?
Erau blocuri în centru pentru cai.
Câinele a rămas un animal de provincie.
Aţi văzut câine în parlament?
Dar ce-mi pasă, ce tineri mai eram,
Ce-nfioraţi, acele biete vorbe, fericire, etc.,
Acum domnim între o zi şi-o noapte,
Nu te-am zărit în ţara vieţii, erai?
Tu plângi? De ce? Visările – Coloane moarte.
Fereşte-te de vorbe. De s-ar lăsa tăcerea.
Nu am fost niciodată suficient de singur.
Paznic al depărtărilor, asta voi fi.
Mormântul unei fete tinere,
Un idiot cântă alături, în surdină.
Eu cred că numai orbii au şansa să zboare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care stăruie să găsească un vânat acolo unde acesta nu există, poate să caute veşnic şi nu va găsi nimic. Ceea ce nu este căutat în mod corect şi la locul potrivit, nu poate fi găsit niciodată.

în I Ching
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă strecor dintr-un univers într-altul

nu ştiu dacă iadul e pâlnia
îmi este din ce în ce mai strâmt în raiul acesta
parcă nu-mi mai ajunge doar o moarte
pentru câte durere este pe acest colţ de lume
şi tu ştii doamne cum te sufocai aici
câte nevoie de spaţiu ai avut
să mai respiri un cer pentru inima mea de poet
la urma urmei mă voi întoarce în liniştea ta
după ce-mi voi străbate întunericul
.................................
spaţiile asigură limitele dintre două creaţii
şi sunt mai totdeauna cel puţin infinite
trebuie să mă credeţi pe cuvânt
oricum nimeni nu va avea destul timp să le măsoare
.................................
dintr-un univers într-altul prin găuri negre mă strecor
ca să vă scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
să nu simtă durerea trecerii prin clipă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!