Perfecțiunea
Perfecțiunea mă-ntristează,
Nu de moarte mă tem,
Ci de perfecțiunea ei,
Bach. Bach. Bach. Adesea mă gândesc cu jale.
Asasinul iubirii este perfecțiunea.
Mai este și fratele său normalul.
Un stârc a ieșit pe baltă.
Un sfârc așteaptă.
Ochii tăi abanos, părul tău câmp cu maci.
Cuvintele se lovesc de recif.
Circumcizia este un act necesar.
Civilizația noastră se bazează pe bulan și gaze lacrimogene.
Nu pe cărți. Sunt prea grele. Poezia? Puah?
Nimeni nu a murit lovit de un vers.
Doamne, ferește-ne de extratereștri, ăștia au idei noi.
De unde începurăm? De la Bach. Tot mai bine cu rău, decât fără.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.