Fără rănile mele, cine aș fi fost? Cicatricele erau fața mea, trecutul era viața mea. Nu că n-aș fi știut până unde se putea ajunge cu aceste amintiri, cu toată setea aceea de frumusețe și de cruzime, și de dezamăgire necontenită.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
N-aș fi știut...
De n-ai fi fost în viața mea, iubite,
N-aș fi știut ce-i zborul spre înalt,
N-aș fi știut ce-s marile ispite
Și nici noian de fluturi în asalt...
N-aș fi știut că-n ochi adânci ca marea
Se-aprind scântei pe iriși de azur,
Că ai furat din cer senin culoarea
Când m-ai cuprins cu brațul împrejur
N-aș fi știut cât foc aveai pe buze
De n-ai fi pus, pe-a" mele, flori de mac
Ce semăna cu freamătul de frunze
Când vântul viscolește prin copac
N-aș fi știut nici dorul ce înseamnă
De nu m-ar duce pașii în pustiu
Când vocea dinăuntru mă îndeamnă
Să te găsesc... Dar unde ești... nu știu...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezi că poți să mă vezi, mamă? Atunci spune-mi: cine sunt? Nu știi. Nu sunt deloc ca tine. Nasul meu e altfel, plat ca un pod, nu ascuțit ca o hârtie de orez împăturită. Ochii mei nu sunt albaștri de gheață, nuanțați cu amestecul tău special de frumusețe și cruzime. Sunt întunecați ca vânătăile din interiorul brațului și nu zâmbesc niciodată. Îmi interzici să plâng? Nu mai sunt la comanda ta. Obișnuiai să spui că n-am imaginație. Dacă prin asta voiai să spui că pot să resimt rușine și remușcare, aveai dreptate. Nu pot să refac lumea doar vrând asta. Nu știu să-mi cred propriile minciuni. E nevoie de un anumit tip de talent...
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Văzusem deja lumea, cu frumusețea și suferința și minunile ei mai bine mai bine decât sperau sau se temeau ei că o vor percepe. Dar mai știam ceva. Că toți cei care nu recunoșteau cine erau sau unde fuseseră se aflau în cel mai mare pericol. Erau niște somnambuli orbi pe frânghie, care tăiau cu degetele aerul subțire. Așa că i-am lăsat să plece, m-am ridicat și m-am îndepărtat, știind că renunțasem la ceva ce nu aveam să mai capăt vreodată (...), la o iluzie pe care mi-o făcusem, că puteam să fiu salvată și să o iau de la capăt.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu puteam să înțeleg cum era cu putință să nu mai fie. Ce avea să rămână din felul în care deschidea ea un borcan, ca un percuționist dintr-o orchestră atunci când atinge un trianglu, cu o singură mișcare precisă? Din scântăierile roșiatice ale părului ei în timpul verii. Din mătușa care servise la Ypres. Eu eram cea care avea toate astea acum, ca pe un braț de fluturi. Cine altcineva mai știa că pusese oglinzi pe acoperiș, că filmele ei preferate erau Doctor Jivago și Breakfast at Tiffany's, că dintre culori prefera albastrul-indigo? Numărul ei norocos era 2. Alimentele pe care nu putea să le mănânce erau nuca de cocos și marțipanul.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine a zis? Cine a făcut? Cine a uitat? Cine a strigat? Cine a râs? Cine a plâns? Cine a fost ca tine? Cine a fost ca mine? Câți vor fi ca noi? Cine va putea răspunde la aceste întrebări cu zâmbetul pe buze?... Poate doar timpul fără sentimente, care a uitat că i-am fost tovarăși...
citat din Paul Butnariu (4 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Olivia însemna in și șampanie, și teracotă, și reviste despre flori și... Șapte pași până în Rai.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine sunt, mamă? Nu sunt ca tine. De asta îți dorești să fi fost moartă. Nu mă mai poți modela. Sunt elementul imprevizibil, gestul întâmplător, sunt mișcarea înainte în timp.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu că toți cei cu care ai avut contact în copilărie trebuie puși în locuri speciale din inima ta, de unde să te poți hrăni cu amintiri și cu emoții frumoase. În același timp, ce știu sigur ca și psiholog, este că vei purta cu tine așteptările, rănile și psihologia lor, demonii lor, toată viața ta, până când te eliberezi de fiecare dintre ei. Nu vei putea fi o personalitate până când nu ți-ai luat cu adevărat la revedere de la fiecare, până nu ai iertat și acceptat pe fiecare dintre membrii familiei tale, cu adevărat.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe vremile acelea, mai toate țările erau bântuite de războaie grozave, drumurile pe ape și pe uscat erau puțin cunoscute și foarte încurcate și de aceea nu se putea călători așa de ușor și fără primejdii ca în ziua de astăzi. Și cine apuca a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus rămânea până la moarte.
Ion Creangă în Povestea lui Harap-Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea lui Harap-Alb" de Ion Creangă este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Din adâncul inimii mele zdorbite
"Să nu privim în urmă", am spus;
Cum puteam ști
Că o să-mi fie atât de dor?
Singurătatea acum o simt,
Mă golește pe dinăuntru.
Ce să fac,
Unde să merg?
Și tu, care nu mi-ai auzit
Toată tristețea din lacrimi,
Toate suspinele din speranțe;
Ai știut măcar
Că încă îți simt lipsa într-un fel?
Din adâncul inimii mele zdrobite,
Sunt doar două sau trei lucruri
Pe care aș vrea să le știi,
Ai fost prima mea iubire, adevărata mea dragoste,
De la primele săruturi până la ultimul trandafir;
În ciuda timpului,
Care mi-ar putea găsi pe altcineva nou,
Tu ai fost adevărata mea iubire,
Până atunci nu am cunoscut iubirea,
Până nu ai existat tu...
poezie de Alexandra Irimie
Adăugat de Alexandra Irimie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eram copilul bătrân, trecutul care trebuia ars din temelie, pentru ca mama, pasărea Phoenix, să poată renaște încă o dată, o pasăre de aur ridicându-se din cenușă. Am încercat s-o văd pe mama prin ochii lor. Frumosul suflet poetic întemnițat, geniul în suferință. Suferise oare mama? M-am forțat să-mi imaginez. Cu siguranță suferise când Barry o dăduse afară din casă în ziua aceea, după ce se culcase cu ea. Dar când l-a omorât suferința a fost, într-un fel, compensată. Suferea acum? Chiar nu puteam spune.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeți în închisoare, paradoxul pur...
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i frumos să-ți arăți rănile în fața nimănui, ci să ți le oblojesti când ești singur și chiar cicatricele să le ascunzi de ochii lumii.
Ileana Vulpescu în Arta conversației
Adăugat de Rodica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Viata viata legata cu ata" de Ileana Vulpescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sete de iubire
toți anii aceștia petrecuți în mine
mi-au agravat rănile
nu am știut dinainte
că trebuia să încapi și tu
aș fi cerut o inima mai mare
o vioară în plus și ceva balsam
poezia ta mi-o pusesem pe oase
șoaptele îmi curgeau prin sânge
din mângâierile plantate în carne
creșteau finici
la umbra cărora ascultam slujba de sabat a rabinului.
când vom intra în umbra neștiinței
cicatricele timpului
pe trupurile copiilor noștri
vor fi izvoarele din care divinitatea
își va sătura setea de iubire.
poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum puteam să-i explic cine-mi făcuse asta? Ar fi trebuit să încep cu ziua în care mă născusem.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce știam era că muream de foame și că trebuia să plec de acolo. Mă simțeam îngrozitor că voiam să mă salvez doar pe mine, nu și pe ele. N-aș fi vrut să gândesc una ca asta despre mine. Dar, la urma urmei, știam că și ele ar fi făcut la fel. Nimănui nu i-ar fi păsat de mine dacă ar fi avut șansa să plece. Eu aș fi simțit doar curentul iscat de ușa trântită în urma lor.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Accident fatal. Gândul acesta era aproape de nesuportat, dar posibil. Poate nu intenționase să facă asta. Claire n-ar fi planificat lucrurile așa. Nici măcar nu se spălase pe cap. S-ar fi pregătit, totul ar fi fost perfect. Ar fi scris un bilet, explicând totul în două sau în cinci moduri. Poate nu voise decât să doarmă... Am râs. Am râs amar ca mătrăguna. Poate că nu fusese decât un accident. Ce nu era un accident. Cine nu era?
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corzile inimii
le-am întins până nu le mai simt
acum le visez
de aceea scriu liber
de propriile mele coșmaruri
după ce am scăpat de confuziile
care mă țineau prizonier
erau hidre evoluate
modificate de gândurile mele
erau cuplate la sistemul nervos
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu ți-am pus aripile sufletului în palme
Poezia este forma exprimării iubirii duse la extrem
Nu fi gelos pe modul de a crea,
Poezia este muzica sufletelor pereche
Eu nu te-am forțat să simți, să scrii
Eu ți-am pus aripile sufletului în palme,
Eu am știut că poți simți mai mult decât poți arată
Și pentru asta nu ești tu vinovat, ci mama, viața...
Știi, numai prin poezia ta m-am simțit mângâiată, binecuvântată,
Dezmierdată, cucerită în setea mea de cunoaștere,
Numai așa viața mea a luat un curs normal
Căci relațiile cu cei din jur
Nu mai erau propice setei mele dea deconspira sentimente.
Erau chiar mai puțin prospere decât ar trebui să fie.
Astăzi când am primit de la Dumnezeu darurile mult dorite
Știu să pot alege locul unde trebuie să stau,
Locul unde copiii pot crește armonios,
Viața pe care o pot avea, cu aripi puternic ancorate în mister.
Tu ești temelia energiei ce m-a ridicat de la sol.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu mă întrebi
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri și zile mii.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.
Ești liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Și-n nopțile în care-s trează și nu ești
Pe cine strângi la piept te las doar tu să știi.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!