Tot ce ştiam era că muream de foame şi că trebuia să plec de acolo. Mă simţeam îngrozitor că voiam să mă salvez doar pe mine, nu şi pe ele. N-aş fi vrut să gândesc una ca asta despre mine. Dar, la urma urmei, ştiam că şi ele ar fi făcut la fel. Nimănui nu i-ar fi păsat de mine dacă ar fi avut şansa să plece. Eu aş fi simţit doar curentul iscat de uşa trântită în urma lor.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiam ce să spun. Ucisese un om. Era mama mea. Nu ştiam dacă eram ca ea sau nu. În principiu, nu voiam să vorbesc despre ea.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am luat parfumul din mână şi m-am stropit cu el deasupra capului, astfel încât aburul să cadă ca o ploaie uşoară. Să-mi spele păcatele. Să facă din mine o fată care nu văzuse niciodată focurile din septembrie, nu fusese împuşcată... O fată ca în poezioarele de grădiniţă, în rochie albastră, ţinând în braţe un miel în grădina unei case de ţară. Asta eram eu, la urma urmei.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar în timp ce stăteam aşezată pe pat, ascultând zgomotul şi râsetele şi trosnetele din sufragerie, ştiam că până şi tu trebuia să-i plăteşti cuiva acum, pentru mâncare şi pentru cerneală şi pentru o marcă bună de tampoane, aţă dentară şi vitamina C. Dar tu ai găsi un motiv convingător, o teorie, o filosofie. Ai face din asta ceva nobil, eroic. Ai scrie o poezie despre asta. Rochia roşie. Eu nu puteam să fac aşa ceva.

citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Am auzit că mi-ai simţit deja lipsa, frumosule!
Lucian: Da, doctore...
Stela: Te-ai grăbit însă cu mesajul ăla; veneam eu şi fără să trimiţi după mine.
Lucian: De unde să fi ştiut?
Stela: Trebuia să-ţi închipui că medicul îţi va face o vizită de "curtoazie", doar nu credeai că ai scăpat de mine?!
Lucian: Nici nu-mi doream asta.
Stela: Da, desigur... Hai, lasă vrăjeala şi spune-mi care-i poanta? De ce doreai să mă vezi, frumosule?
Lucian: Pentru că am o rugăminte, sau o problemă, pe care mi-o poţi rezolva.
Stela: Serios?! Încă nu ştiam cât de pricepută pot fi la mate, dacă îţi pot rezolva o problemă. Deci, despre ce e vorba?
Lucian: Nu despre mate, evident.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsuceau în vârtejuri clipe eterne

nu ştiam cum să-i spun,
cum s-o alint, cum să-i zic
nu ştiam dacă mi-o doream lângă mine,
ştiam doar că, ceea ce simţeam,
era luminos şi eram îndrăgostit şi uituc
şi nu mai urla ca odinioară
haita de lupi din artere
doar de foamea de trup,
ci de arşiţa dragostei, o iubeam
eram îndrăgostit cum nu fusesem niciodată
îndrăgostit de vreo femeie din viaţa mea,
eram sincer şi bine întenţionat.
mă supuneam ei, eram beat
de-atâta pulbere şi stele,
se răsuceau în vîrtejuri clipe eterne.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam...

Dacă ştiam că ai atâta nevoie de mine,
Nu plecam niciodată în nicăieri.
Rămâneam lângă tine
Să te apăr de mâine, de azi
şi de ieri.

Dacă ştiam că prin natala nalbă,
Deghizată în floare şi salbă,
Se plimbă pisica de mare
Cea ucigătoare, ce cu nepăsare,
Pieptul lui Steve Irvin a străpuns,
Erai cel mai apărat în crudul disjuns.

Dacă ştiam...

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-ai spus mai demult
că şi roboţii pot construi oameni
nu te-am luat în seamă atunci
mi-am văzut conştiincios
de spălatul rufelor

(am văzut într-un tutorial
că dacă le pui într-un borcan
se usucă mai repede)

prostul de mine

voiam să te impresionez
cu ceea ce ştiu să fac

aveam mâncarea pe foc
ştiam să şi gătesc
aveam setările din fabrică
îmi făceam update-uri des
(îţi plăcea asta la mine
nu doar faptul că aveam
instrucţiunile în română)

lucram şi la un film împreună
mă învăţai totul despre otrăvuri

ştiai că şi toastul
poate fi o cascadorie

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andie: M-am culcat cu un alt băiat acum şase luni! Ştiam că nu era bine când am făcut asta. Tot încerc să-ţi spun asta şi să te fac să înţelegi. De câte ori trebuie să-ţi spun asta?
Pacey: Andie, dacă ai vrut să te culci cu el, dacă doar pentru o secundă ai vrut asta, atunci poate că nu a fost o greşeală.
Andie: A fost...
Pacey: Poate. Poate că a fost doar modul prin care inima ta îţi spunea că eu nu sunt persoana potrivită pentru tine. Pentru că asta îmi spune inima mea acum... că nu eşti persoana potrivită pentru mine.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit

M-am gândit într-o zi
la ce aş fi eu fără zâmbetul tău,
eu fără mângâierea ta.
Nemăsuraţi, paşii vorbei m-au
dus uneori către tine şi ţi-am spus ce nu era.
Din vorbe
îmi făcusem regat şi eu,
pierdută prin el, nu mai ştiam
să spun ce era cu mine.
Gândurile mele vechi mă cuprindeau şi mă făceau noapte.
Fără să văd lumea,
fără să-mi pese ce era cu ea şi cu mine,
credeam că trăiesc.
Şi s-a făcut toamnă peste aleile
pe care fugeam. Şi nu mai ştiam dacă era
toamnă afară sau doar în mine.
Nu vedeam, nu simţeam penele
vântului zburând peste nori...

M-am gândit că eu
am venit la tine în suflet
ca într-o casă dărâmată
din temelii de cuvânt.
Până în zori
am să mă nasc

din nou rază
şi cuvântul meu poate
o să ajungă la tine
ca un pescăruş străin
ce ne împarte de azi
cerul în bucăţi
egale cu noi.

M-am gândit la o zi în care
vorbele nu ar mai fi, în care
paşii ar bate doar pe loc,
urmele ar păşi înainte şi
umbrele ar merge alături de
oameni pe stradă,
la braţ cu zâmbetul lor.

M-am gândit că
asta ar fi
de n-am fi.
Dar tu, tu te-ai gândit
ca într-o zi
să dai de pomană cerneală
pentru sufletul meu?

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mickey: Acum o lună cam, am avut o zi în care simţeam că am ajuns la capătul puterilor. Nu mai voiam să trăiesc într-o lume fără Dumnezeu. Am puşca asta, care, mă crezi sau nu, am încărcat-o şi am dus-o la tâmplă. Şi-mi amintesc că mă gândeam că gata, o să mă sinucid. Dar dup-aia mi-am zis... şi dacă mă înşel? Dacă Dumnezeu există? În cele din urmă, nimeni nu ştie asta. Apoi m-am gândit că nu, nu e suficient, vreau certitudini. Şi-mi aduc aminte foarte clar că ceasul ticăia, iar eu stăteam acolo nemişcat, cu arma la tâmplă, întrebându-mă dacă să trag sau nu. (Arma se descarcă.) Dintr-odată, arma s-a descărcat. Fusesem atât de încordat încât degetul meu a apăsat pe trăgaci fără voia mea. Dar transpirasem suficient de mult ca arma să alunece de pe tâmpla mea şi să nu mă nimerească. Brusc s-au adunat vecinii la uşă şi... mă rog, scena a fost de iad. M-am dus la uşă, nu ştiam ce să spun, eram jenat şi confuz şi în mintea mea totul se derula cu o sută de kilometri pe oră. Şi mi-am dat seama că trebuie să ies din casă, să simt aerul curat şi să-mi limpezesc gândurile. Îmi aduc aminte că m-am plimbat pe străzi atât de mult că nu mai ştiam ce e cu mine, totul părea atât de violent şi ireal. Am hoinărit o vreme, trebuie să fi fost ore. Mă dureau picioarele, îmi simţeam capul greu, trebuia să mă aşez jos, aşa că m-am dus la un cinematograf. Nu ştiam ce film rulează, doar aveam nevoie de un moment de linişte ca să-mi adun gândurile, să găsesc o logică pentru a reseta lumea pe o perspectivă raţională. M-am dus sus, la balcon, şi m-am aşezat pe scaun. Mai văzusem filmul de atâtea ori când eram copil, dar întotdeauna mi-a plăcut. Şi cum mă uitam la actori, prins în acţiune, mă întrebam cum să te gândeşti să te sinucizi? E atât de stupid. Uite-i pe oamenii aştia din film, sunt atât de amuzanţi... ce importanţă mai are că adevărul e întotdeauna dureros? Şi ce dacă Dumnezeu nu există şi trăim o singură dată şi asta e tot? Şi totuşi, de ce să nu vrei să trăieşti? Doar nu e toată viaţa asta un obstacol. Şi mă gândesc că ar trebui să încetez să îmi mai distrug viaţa căutând răspunsuri pe care nu le voi găsi niciodată şi să mă bucur de atâta cât e. Şi poate, cine ştie, mai e ceva şi după. Şansele sunt mici, dar... e tot ce ştim.

replică din filmul artistic Hannah şi surorile ei, scenariu de Woody Allen (7 februarie 1986)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiam că nu mă iubeai când m-am însurat cu tine. Dar smintit cum eram, credeam ca te pot face să ţii la mine. Poţi să râzi, dacă vrei, dar mă gândeam să am grijă de tine, să te răsfăţ, să-ţi dau tot ce voiai. Voiam să mă căsătoresc cu tine şi să te ocrotesc, să te las să faci tot ce pofteşti ca să fii fericită. Trecuseşi prin atâtea. Nimeni nu ştia mai bine ca mine prin câte ai trecut, şi voiam să lupt eu în locul tău. Voiam să te joci ca un copil, un copil curajos, încăpăţânat şi neînţelegător.

citat clasic din romanul Pe aripile vântului de Margaret Mitchell
Adăugat de CRISTEA GEORGIANA
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

pe vremuri
mi-era teamă
să spun
ce-mi doresc

nu ştiam că
imitaţia dragostei
urma
să mă sălăşluiască

nici nu am învăţat
în cărţile despre tragedii
că lacrimile
pot sufoca mai mult
decât persoanele
care te sugrumă
cu ochii închişi

ce bine
era dacă
nu supravieţuiam curcubeului

negrul
ar fi fost dispensabil

îţi pare rău oare
că nu mai am miere pe faţă
ci doar înţepături?

îmi vei mai spune
povestea craniului
ascuns-ntr-un albatros
sau vei elibera primăvara
din mine?

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite

În seara aceea păreai oarecum altul, aveai chipul tăcut, ochii mai trişti ca altă dată. Îti simţeam sufletul greu şi nu ştiam cum să-ţi spun "sunt aici!"
Simţeam că mă priveşti, dar ştiam că nu mă vezi cu adevărat.
Aş fi vrut să mă cuibăresc în sufletul tău, sau mai bine să fi făcut schimb de suflete, să ne cunoaştem pe de rost.
Nu mai vreau să mă îmbrăţişezi fără să mă iubeşti.

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânări stinse

tot ce ţine de moarte există
în mine şi în lucruri
doar numele
poate face diferenţa
întâmplările sunt aproape aceleaşi
şi nimic nu mă leagă de ziua
care sfârşeşte în mine

oamenii au uitat să mai salute
ba chiar şi mersul pe jos
copiii habar nu au să joace şotron
în locul cheii de la gât atârnă oboseala

e o zi ca oricare alta în care
nu se mai întâmplă nimic...

azi a murit mătuşa din partea lui tata
de la o vreme vorbea în somn
ultima dată am văzut-o în curtea
spitalului municipal
nu m-a recunoscut
era atentă la fluturii albi care
zburau înspre cer...
din când în când râdea ironic
şi îmi spunea să plec
atunci îmi era teamă simţeam
în ceafă un fel de fierbinţeală
îmi distribuiam privirea în stânga şi
în dreapta şi mă gândeam cum să ajung acasă

stau cu tata în mijlocul camerei şi
mă gândesc la toţi oamenii care mor
sufăr
am prea multe morţi în mine

şi totuşi

mătuşa nu a mai venit acasă
nu îmi fac griji
dincolo e mult mai bine
aşa s-a întâmplat şi cu bunicul
l-am visat într-o noapte
era îmbrăcat în halatul alb de casă
şi vorbea stâlcit
jucam un joc pe care îl ştiam doar noi
simţeam nevoia să mă bucur să strig...

nu nu îmi fac griji
îmi înmoi obrajii între palme şi aştept

în seara asta o să mă culc mai devreme

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva şi tata a iubit

dragostea e doar un gest prin care
trece liniştea înspre libertatea
de a iubi şi a fi iubit

cândva şi tata a iubit
ştiu bine asta

îmi plăcea să mă prefac că dorm şi
liniştea cobora peste patul meu
ca o umbrelă
era cald în acea oră târzie
consumam vise
(simţeam fiecare parte din mine)
îmi lipeam obrazul de lumina lămpii
şi-l vedeam pe tata tolănit pe fericire
între mine şi el doar o tăcere şi
câteva respiraţii dizolvau
întunericul proptit de geam

curiozitatea mi se plimba prin vene
ca un marfar greu şi cu jumătate de ochi
încercam să ţin timpul în loc

la urma urmei orice suferinţă
e o clipă dintr-un infinit ori
o iluzie în care oamenii
se retrag ca într-un templu

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul pe care îl iubeam a murit acum trei luni. Înainte, iubeam, de bine de rău, viaţa care ne era elementul comun. Înainte, iubeam viaţa, cu toate că ştiam tot ceea ce ştiam, căci, din imensitatea vidului, răzbătea până la mine zâmbetul lui. Azi, îndrăgesc o fantomă, o amintire. Mă gândesc încontinuu la el, în fiecare zi, în fiecare minut, în fiecare secundă... absurdă statornicie. Degeaba trăiesc, dacă asta se cheamă că trăiesc... mă gândesc încontinuu la el.

Lolita Pille în Hell (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitch: Am plâns ca un copil în noaptea în care te-ai născut.
Dawson: Pe bune? Nu ştiam asta.
Mitch: Cred că am plâns 24 de ore neîncetat. Ţinându-te în braţe, erai atât de mic, mi-am dat seama că nu ştiam că pot iubi pe cineva atât de mult, atât de repede. Din tot sufletul meu. O parte din mine era îngrozită. Să creşti un fiu depinde de destin mai mult decât ar crede multe persoane.
Dawson: Aşa e şi să fii unul.
Mitch: Ai dreptate. Cred că am realizat ceva astăzi.
Dawson: Ce?
Mitch: Că datoria mea ca tată nu este să îţi ofer totul despre viaţă, pentru că adevărul este că nu ştiu nici eu tot. Datoria mea este să încerc să te ajut. Şi din când în când să potrivesc piesele unui puzzle.
Dawson: M-ai ajutat, tată.
Mitch: Sper. Dar viitorul tău, speranţele tale.. îţi aparţin. Nu lăsa pe nimeni să-ţi stea în cale. Nici măcar pe mine.
Dawson: Întotdeauna m-ai împins să fiu eu însumi. Să gândesc singur. Am făcut doar ce m-ai învăţat.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica orgii

Urma să mă nasc!
Fără mamă sau tată
urma să mă nasc singur
din voia născocirii mele
fiindcă născută te ştiam
şi te ştiam şi nu eram
şi nu erai ştiută
şi te iubeam cu toţii
dispărută
şi te priveam
de nimeni cu nimeni
nevăzută.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poţi...

Cum poţi să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morţi la Tine
Şi-o viaţa mi-ai adus ca dar.
Tu ştii ca rătăceam întruna
Şi ştii că nu ştiam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.

Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...

Şi dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poţi să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...

poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă pentru duhul meu

Aşchii din vântul de gheaţă
Într-o pădure îngheţată în foc,
Simţeam cum se frânge o viaţă,
Într-un alt trup din veşnicul loc.

Şi m-a cuprins pe neştiute,
Acea otravă, morbid...
Atât de multe vieţi pierdute,
Pentru-a ieşi din negrul cel vid!

Şi i-am simţit pe toţi murind
Şi i-am purtat pe toţi în mine...
Mi-au fost trimişi numai fiind
Vechi păzitori cetăţii divine.

M-am zvârcolit până la lună,
Ştiam că mori şi tu-n locul meu...
A te salva din inima bună,
A fost tot ce-am vrut, dar mult prea greu...

Braţe de plumb, picioare zidite,
Cu trupul în lanţuri, tot te simţeam!
Şi m-aş fi dat morţii grăbite,
Să te salvez, căci... te iubeam!

Tot ce-ai simţit atunci când mureai
În locul meu... sacrificiu suprem...
Şi eu simţeam, având ce aveai!
Păzitor sfânt al duhului meu...

Lacrimi pierdut-am demult pe obraz,
Chiar de în suflet, mai picură ele...
Destinul mi-a fost ultimul caz,
Ultima treaptă, începând de la stele...

Toţi împreună ce-au fost pentru mine
Şi au luptat ca eu să fiu...
În zile ce n-au fost senine,
Mă vor vedea până să viu.

M-arunc la picioarele Tale,
Atât m-ai iubit, de n-am ştiut!...
Că trimiţind fiinţele Tale,
Le vei jertfi... atât Tu m-ai vrut!

Din întuneric răzbate o mână,
Mă ţine strâns, mă vrea tot mai sus...
Cele din jur strigă: stăpână!
Şi zâmbesc Vieţii fără apus...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!