Priveam...

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvenţe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIVEAM...

Priveam întins la Carul Mare
Şi-nconjuram Pământul.
Cine ştie unde oare
Am fost atunci cu gândul?

Când în faţă ai prezentul
Concludent cu reveniri.
Tot mai vrei să iei trecutul
Filigranat de amintiri.

Te-a cuprins melancolia
Prezentei tale elocvenţe,
Trăind intens copilăria
Parcă fără grijile curente.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

AMINTIRI...

Ningea atunci, mi-aduc aminte bine
La braţ mergeam prin fulgii de zăpadă,
Probleme fără-nsemnătate discutam cu tine
Fraze goale sau cuvinte-n şaradă.

Străzile erau pustii. Lumea dispăruse
În seara când visând călătoream,
Priveam la tine, cu gândurile duse
Şi cine ştie la ce, la cine mă gândeam.

6 noiembrie 1964

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPUNE-MI DE CE?

Spune-mi de ce oare,
Tu, steaua mea,
Din Carul Mare,
Nu vrei să fi tot stea?

Stelele ce sunt pe cer
Vor fi în continuare
Ca şi aceea care o prefer
Va fi acolo-n Carul Mare.

Nu pot merge-n infinit
Nici n-am cum să fac
Totul are un sfârşit,
De aceea, iată, tac.

În locul meu altcineva
Va scrie poate, iar un vers
Pentru că persoana ta
Eternă fi va-n univers.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

NU POT UITA

Gândul singur te-nconjoară
Încorsetându-te în mângâieri,
Aducând în faţă ziua de vară
E mult de-atunci! Parc-a fost ieri!

Tu înaintând cu paşi uşori
Cu un zâmbet de madonă,
Pe mine m-au cuprins fiori
Privindu-te cu dragoste enormă.

M-ai ameţit cu-al tău sărut
Dăruit cu aleasă gingăşie,
Nu pot astea să le uit
Şi mă pierd în reverie.

Apoi, la prima-mbrăţişare
M-am contopit cu al tău trup,
Eram treaz, dar o visare
M-a cuprins, cum s-o întrerup?

De atunci în fiecare zi
Te caut în jurul meu,
Poate te voi regăsi?
Da, te voi căuta mereu!

Câmpia Turzii
Ianuarie 1965

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind din amintiri

Cu miros de orhidee
Şi cu ochii tăi căprui,
M-ai înnebunit femeie
Nu se poate! O să-mi spui.

Nu ştiu cine a-nceput
Să privească-n viitor?
În ochii tăi eu m-am pierdut
Şi asta nu întâmplător.

Cu o singură privire
Care nicicând nu pot s-o uit,
Mi-a trecut tot prin gândire
Şi prezent dar şi trecut.

Acum când eşti departe
Stau trăind din amintiri,
Citind scrisorile pictate
Având miros de trandafiri.

Aştept clipa revederii
Sunt încorsetat de gânduri,
La venirea primăverii
M-am înconjurat de gânduri.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2002)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine mai era odată!...

Cam aşa-i mereu în viaţă,
Nostalgiei-i dăm tributul:
Când PREZENTUL nu răsfaţă,
Lăudăm intens TRECUTUL!

epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti viaţă?

Unde eşti tu viaţă,
Prin care am trecut?
Întrebarea e isteaţă,
Iar răspunsul e ştiut.

Viaţa care a-nceput,
Tu nu ştiai ce este,
Atunci cândva demult,
Credeai că e poveste.

Acum bătrân fiind,
Când ai văzut ce-a fost
Observi că doar trăind,
Viaţa are rost.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri antice

Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiţii în descrieri superbe,
Când totul era la început.

Te mişcă teama pentru zei,
A cântăreţului elen Homer,
La Sofocle destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.

La toţi anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?

Nu exista Oxfordul, nici Sorbona,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe Antigona,
Sofocle? Unde oare a-nvăţat?

Ce studii literare stau la baza,
Acelei Poetica a lui Aristotel?
Şi unde a-i putea identifica,
Laboratorul lui Arhimede şi Demosten?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

REVERIE...

Odată cu zăpada care pleacă
Tu natură, iar o să renaşti,
Aşteptăm să vină şi să treacă
Sfinte sărbători de Paşti.

Sufletul mai plin ca niciodată
De iubire şi de ani frumoşi,
De tinereţea de mult uitată
Şi de bătrâni tăcuţi, sfioşi.

Gândurile mă poartă-n lume
Ocolind-o în fel şi chip,
Căutând nume şi nume
Sonore, simple sau vreun VIP.

Doar privirea se opreşte
Sus pe cer la Carul Mare,
O steluţă străluceşte
Oare! pentru cine oare?

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

Mare greşeală am făcut
când te-am părăsit pe tine.
De ce oare m-am grăbit
să-mi adaug ani şi zile?
Acum m-a cuprins tristeţea
c-am pierdut copilăria,
care e mult mai frumoasă
decât toată frumuseţea.
Ghiduşii, jocuri, isprăvi,
unde oare v-am lăsat?
Astăzi umblu prin dumbrăvi.
Bătrâneţii m-am predat.

poezie de Dumitru Delcă (2 aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre frunză

Oare frunza se gândeşte
când e mică şi când creşte,
ce rol are ea de-i verde
şi de unde se hrăneşte?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald şi când e rece?

Oare frunza are simţuri
şi se sperie de vânturi,
ştie frunza când e noapte
şi de ce plouă în rate?

Ştie frunza sau nu ştie
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare ştie
şi bătrână şi pustie?

Ştie frunza când e ruptă
şi când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată şi e frântă?

Sau când doare poate ştie
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
ştie frunza... cine ştie?

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uită...

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită lungi poveşti din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăşi teafăr voi ieşi.

Uită totul. Fără amintiri,
Din minte mă şterge
Timpul fără reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu reale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanţe dure?

Uită ultimul sărut,
Şi pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingaşe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ţine toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei saşii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai ştii?

Uită şi treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Şi îţi spun, doar uită!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă toţi ceilalţi acceptau minciuna pe care Partidul le-o impunea, dacă toate documentele povesteau aceeaşi gogoriţă, atunci minciuna trecea în istorie şi devenea adevăr. Cine controlează trecutul, zicea o lozincă a Partidului, controlează viitorul; cine controlează prezentul controlează trecutul. Şi totuşi, trecutul, deşi prin însăşi natura lui supus modificărilor, nu fusese niciodată modificat. Orice era adevărat în clipa de faţă era adevărat dintotdeauna până-ntotdeauna. Era foarte simplu. Nu-ţi trebuia decât o nesfârşită serie de victorii asupra propriei tale memorii rebele.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine ştie?

Cine ştie câte amintiri
Strânse ani şi ani de zile,
Au în ele trandafiri
Sau sunt triste, inutile?

Dintre multele trudiri
Printre care ai trecut,
Ţi-au adus şi trandafiri
Ce mai greu s-au vestejit.

Eu ţi-aduc doar suveniri
Care poate sunt minore,
Pozele cu trandafiri
Şi cuvintele sonore.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancheta

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudenţa,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Şi a zâmbit – măgulindu-ne inteligenţa.

"În concluzie, Onorată Instanţă", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiţei Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.

Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

poezie de W.H. Davies
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

The Inquest (Ancheta)

Va fi dreaptă-ancheta, am jurat Mântuitorului Isus,
Şi se va desfăşura fără părtinire, ură sau mânie.
Eu, procurorul, voi afla cine-a ucis pe Ada Wright,
Aşa să-mi ajute Dumnezeu, am spus.

Când am văzut trupşorul fără viaţă-al fetiţei
De doar patru luni, înfăşurat în zdrenţe de pelinci,
Am bănuit ca n-avea decât vreo patru chile,
Iar centimetri nu mai mulţi de treizeci şi cinci.

Un ochi cu pleoapa-îngălbenită era închis –
La fel guriţa care încă mai zâmbea.
Ochiul stâng, deschis, sclipea albastru –
Fetiţa părea să ştie ce s-a-întâmplat cu ea.

Eu priveam ochiul cel larg deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

Când am intrat din nou în tribunal
S-ascult mărturia mamei, cum cere jurisprudenţa,
"A fost un copil născut din dragoste", a spus,
Şi a zâmbit – măgulindu-ne inteligenţa.

"În concluzie, Onorată Instanţă", a spus medicul legist,
"Nu-i nimeni vinovat de-acest accident nefericit
Care-a cauzat moartea fetiţei Ada Wright. ".
"Vai, vai!" am exclamat noi. Femeia a zâmbit.

Iar eu priveam ochiul acelui copil, deschis,
Care parcă râdea, spunând cu-un fel de veselie:
"De unde mi s-a tras moartea, cine ştie?
Se poate chiar mama să mă fi ucis."

poezie de William H. Davies, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Capcanele timpului

Eram altfel cândva, cu toţii...
Nu ne plângeam pe atunci morţii;
Şi chiar şi noi eram mai vii...
Mă-ntreb dacă mai ştii?!

Mai ştii de unde vii, hai spune:
De ce ţii astăzi cont de lume
Şi uiţi de tot ce ţi-ai promis...
Mai ştii c-aveai un vis?

De ce pretinzi că nu mai eşti,
Astăzi, tu - cel ce-ai fost?
Împreună, am scris poveşti...
Îţi ştiu povestea pe de rost!

Nu poţi nega că ai uitat,
De vremea când îţi permiteai,
Să fii TU: cel adevărat...
De vremea când trăiam în Rai!

Mă-ntreb ce oare te-a făcut,
Astăzi, să fii absent,
S-ajungi de nerecunoscut,
Atât de neglijent?

Atât de mic în ochii mei!
Mă doare să te ştiu,
Astăzi, atâta de pustiu,
De parcă nu mai vrei,

Să simţi ce-nseamnă să trăieşti
Cu-adevărat, să faci -
Parte din acele poveşti,
Ce azi te fac să taci...

Spune-mi, încotro ai de gând,
Să te îndrepţi acum?
Oare-ai putea să fii mai blând,
Cu tine-n primul rând?

De tot ce am trăit cândva,
Observ că ai uitat!
Astăzi, aspiri spre altceva...
Cine-o fi vinovat?

Viaţa? Deşi nu sunt convins
Că ea mi te-a furat...
Mă-ntreb cine oare te-a-nvins?!
Şi de ce mi te-a luat?
....................................

Credeam că scopu-i altul;
Al tău, al meu, al nostru...
N-aş fi crezut că timpul
Este, de fapt, un monstru...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-i liniştea?

Linişte nu am de când
Eşti prezentă-n viaţa mea,
Oare te voi păstra aşa în gând
Nu te voi uita cândva.

Tu mă-nsoţeşti oriunde
Eternă, unde sunt şi eu,
Mireasmă dulce, fascinante unde
Intimitate blândă eşti mereu.

Hoinar gândul nu mai umblă
Ascuns ca altă dată, nu ştiu cui,
Inima mi-e iarăşi plină
De limpezimea ochilor căprui.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul prezent

să mă scriu, să mai scriu
o simfonie a iubirii
pe clapele unui clavecin în astă noapte
priveam tăcutele retine şi lăcrimam
în câte un vers
eu te chemam să complectez prezentul
cu verbul a iubi în taina nopţii
şi oboseam tot alergând după un adverb
tăceai şi te-nveleai cu tăcutele suspine
plecai şi te întorceai în mine
erai femeia fără chip şi nume
şi te priveam...
offf, ce priveam
cum pasul tău şăgalnic pierea prin ani
mă alintai şi iar plecai
să complectezi trecutul
cu un prezent rămas pe buza sorţii

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumerire şi pe canalul ăsta

Dar unde eşti Monşer

parcă te-a luat valul

şi te-a izbit de cer

când ai sărit iar calul

Parcă te-a luat valul

te-a hărţuit săracul

ci inima-i pumnalul

să nu dai de dracu

Te-a hărţuit săracul

ce te-a izbit de cer

impecabil fracul

unde mergi Monşer

Doar unde duce valul

n-ai schimbat canalul

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (8 februarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!