Sete de iubire
toți anii aceștia petrecuți în mine
mi-au agravat rănile
nu am știut dinainte
că trebuia să încapi și tu
aș fi cerut o inima mai mare
o vioară în plus și ceva balsam
poezia ta mi-o pusesem pe oase
șoaptele îmi curgeau prin sânge
din mângâierile plantate în carne
creșteau finici
la umbra cărora ascultam slujba de sabat a rabinului.
când vom intra în umbra neștiinței
cicatricele timpului
pe trupurile copiilor noștri
vor fi izvoarele din care divinitatea
își va sătura setea de iubire.
poezie de Felicia Stamatin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Felicia Stamatin. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.