Am privit-o îndelung, încercând să-i țin minte umerii, mersul picioarelor lungi. Așa plecau fetele. Își făceau valiza și plecau pe pantofi cu toc. Se prefăceau că nu plâng, că nu e cea mai rea zi din viața lor. Că nu ar fi vrut ca mamele lor să alerge după ele, cerându-și iertare, că nu ar fi căzut în genunchi mulțumindu-i lui Dumnezeu dacă ar fi putut rămâne.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Nu las pe nimeni să mă atingă. De ce nu? Pentru că eram sătulă de bărbați. De bărbați care zăboveau în pragul ușii, care stăteau prea aproape, de mirosul lor de bere sau de whisky vechi de 15 ani. Bărbați care nu veneau la urgență cu tine, bărbați care plecau în Ajunul Crăciunului. Bărbați care trânteau ușile de securitate, care te făceau să-i iubești și apoi se răzgândeau. Păduri de băieți, ale căror tufe zdrențuite erau pline de ochi care te urmăreau, prinzându-te de sâni, fluturându-și banii, cu o privire dominatoare, luând ce li se părea că le aparține.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pergament
Am rămas într-o lacrimă verde
pe când eram cu Dumnezeu
în brațe.
Ea mă lăsase demult
la marginea unei livezi
fără de fructe din care oamenii plecau în stoluri mari
și se prefăceau în curcubeu
până unde ne vedeau ochii
și ne treceau crestele
ca dinții fierăstrăului Timp
ori ca și cum nici n-am fi fost decât
într-o lume a noastră fără de sine
mare cât Soarele și Luna și tot ce-ar fi putut să existe
de la Facere și care acum
se strângea încet într-un punct
cât o lacrimă verde,
cât Pământul cel mic,
Iartă-mă, Doamne!
poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum puteam să-i explic cine-mi făcuse asta? Ar fi trebuit să încep cu ziua în care mă născusem.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu n-a vrut să stăm toată viața în genunchi. Altfel, ne-ar fi zămislit cu picioare mai scurte și, poate, cu ținere de minte mai lungă.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Poeți în închisoare, paradoxul pur...
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu știam ce să spun. Ucisese un om. Era mama mea. Nu știam dacă eram ca ea sau nu. În principiu, nu voiam să vorbesc despre ea.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi sau trei îngeri
Doi sau trei îngeri
S-au apropiat de pământ.
Au văzut o biserică obeză.
Mici șuvoaie negre de oameni
Veneau și plecau încontinuu.
Și îngerii nu înțelegeau
De ce acei oamenii făceau așa ceva,
Și nici de ce stăteau atât de mult înăuntru.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce știam era că muream de foame și că trebuia să plec de acolo. Mă simțeam îngrozitor că voiam să mă salvez doar pe mine, nu și pe ele. N-aș fi vrut să gândesc una ca asta despre mine. Dar, la urma urmei, știam că și ele ar fi făcut la fel. Nimănui nu i-ar fi păsat de mine dacă ar fi avut șansa să plece. Eu aș fi simțit doar curentul iscat de ușa trântită în urma lor.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu, mamele nu plâng...
Cere-ți iertare azi, acum, cât se mai poate,
Cât lacrima-i din ochi mai pică pentru tine,
Cât sufletu-i cărunt mai vrea să-ți fie bine
Și zilele-i rămase... ți le-ar da ție toate.
Cere-ți iertare azi, acum, cât mai există...
Acum, când bătrânețea și viața o doboară
N-ai dreptul sâ te plângi câ mama ți-e povarâ,
N-ai dreptul, clipa asta, s-o faci sâ-i fie tristâ.
Nu, mamele nu plâng, nu aștepta să-ți ceară
O clipă de iubire... o merită oricum...
In resemnarea ei... își va vedea de drum
Prin plânsu-i fără lacrimi... ieșit pe dinafară.
Ea te-a purtat în pântec, te-a legănat în seară
Dureri și lacrimi multe... de tine a ascuns
Și ți-a zâmbit ș-atunci când sufletul i-a plâns,
Dar n-ar fi zis în veci că tu i-ai fost povară.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

La început
la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor
salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine știe cui făceau în ciudă
dimineața bătătura era udă
și după ce am văzut care e șpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul e prețios. Stă agățat de clipele lungi ca o amintire veche, tăinuită intr-un regret tardiv. Umbra gândurilor pustii străbate amurgul într-o îmbrățișare firavă a trecutului. Încă mai caut un zâmbet în oglinda inimilor straine. Oamenii sunt reci, flămânzi de iubire și măcinați de neputința măreției lor. Plecau și rămânem adesea doar cu gustul dezamăgirii. Totuși, cum aș putea fi de folos Lui Dumnezeu în lipsa lor?
Andreea Palasescu (16 februarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără rănile mele, cine aș fi fost? Cicatricele erau fața mea, trecutul era viața mea. Nu că n-aș fi știut până unde se putea ajunge cu aceste amintiri, cu toată setea aceea de frumusețe și de cruzime, și de dezamăgire necontenită.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Olivia însemna in și șampanie, și teracotă, și reviste despre flori și... Șapte pași până în Rai.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe când făceau fetele armată
La o instrucție m-am dus
Și am fost plăcut impresionat
Când prompt, la ordinul "Culcat!",
S-au auncat... cu fața-n sus!
epigramă de Ioan Zaharia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și bărbații știu să plângă
Când plâng cu lacrimi de femeie,
Devin cumva și mai bărbat,
Aprind în suflet o scânteie
Cu care iert orice păcat
Deschid spre ceruri porți, speranță,
În val de lacrimi mă scufund
Și mă botez cu toleranță,
Devin mai blând și mai profund
Ademenesc gânduri iertare,
În mângâiere mă transform,
Accept că viața mă mai doare,
N-am ce să fac... sunt doar un om
Și plâng... șiroaie curg în versuri,
În matca lor mă scald tăcut,
Găsind printre cuvinte sensuri,
Ce-n zâmbete nu am putut...
Nu prea admit că sunt sensibil,
Gândesc că poate mi-e rușine,
Bărbat să plângi... pare penibil,
Dar plânsul este o minune
Mă limpezește sufletește
Și vindecă tot ce-a durut,
Când plâng, un înger mă iubește,
Chiar dacă poate nu am vrut...
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensiile speciale ale aleșilor au crescut de trei ori
Le mărim, c-amenințau
Cu-o grevă parlamentară,
Iar dacă se-nverșunau...
Plecau dracului din țară!
epigramă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Șoapta, glasul si surâsul,
viața, plânsul, necuprinsul
taina, vântul și cuvântul
toate-n mine locuiau.
Cântecul, iubirea, scrisul,
viața, râsul, necuprinsul,
teama, setea și abisul
de la mine nu plecau.
poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Commodus: Dacă ești cuminte, mâine seara îți spun povestea împăratului Claudius care a fost trădat de cei apropiați lui, de rudele de sânge. Șușoteau prin colțuri întunecate, plecau noaptea târziu și conspirau, dar împăratul Claudius știa că pun ceva la cale. Știa că sunt ca niște albinuțe harnice. Iar într-o noapte s-a dus la una din albinuțe, a privit-o și i-a spus: "Spune-mi ce ai făcut, albinuță harnică, de nu îi voi doborî pe toți cei dragi ție. Vei privi cum mă îmbăiez în sângele lor." Iar împăratul avea inima frântă. Albinuța îl rănise cum nimeni altcineva nu o mai făcuse. Și ce crezi că s-a întâmplat atunci, Lucius?
Lucius Verus: Nu știu, unchiule.
Commodus: Albinuță a mărturisit tot.
replici din filmul artistic Gladiatorul
Adăugat de Andreea Tanase

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fetele de azi vor fi mamele de mâine, dacă nu-s atente.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!