Am privit-o îndelung, încercând să-i țin minte umerii, mersul picioarelor lungi. Așa plecau fetele. Își făceau valiza și plecau pe pantofi cu toc. Se prefăce...
Am privit-o îndelung, încercând să-i țin minte umerii, mersul picioarelor lungi. Așa plecau fetele. Își făceau valiza și plecau pe pantofi cu toc. Se prefăceau că nu plâng, că nu e cea mai rea zi din viața lor. Că nu ar fi vrut ca mamele lor să alerge după ele, cerându-și iertare, că nu ar fi căzut în genunchi mulțumindu-i lui Dumnezeu dacă ar fi putut rămâne.
citat din Astrid Magnussen
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.