Într-o bună zi, vom fi căsătoriţi şi vom locui într-o superbă casă victoriană, în Westport Connecticut, împreună cu golden retrevier-ul Rolly şi cu cei 4 copii ai noştri, Andrew jr., Henry, Stella şi Beatrice, iar eu voi fi celebră-indiferent în ce domeniu- şi, intervievată fiind de revista Vogue, voi arăta fabulos în Chanel din cap până în picioare, în timp ce cu un zâmbet larg îi ofer reporterului o cană de cafea franţuzească perfectă, pe terasa din spatele casei, decorată în întregime cu bambus şi bumbac indian imprimat.

Meg Cabot în Regina gafelor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea mea perfectă

Într-o lume perfectă,
Noi doi am fi aproape,
Paşii noştri şi-ar dansa mersul
În acelaşi metru pătrat.
Într-o lume perfectă
Aş adormi în fiecare noapte
Îmbrăţişându-ţi căldura,
Ca două linguriţe simetrice,
Aşezate perfect, în acelaşi sertar.

Într-o lume perfectă
N-am cunoaşte neliniştea ori uitarea,
N-am căuta fericirea în locuri îndepărtate,
Cu orice preţ pe insule exotice.
Într-o lume perfectă, am şti că Paradisul
Este acolo unde simţi Iubirea.

Într-o lume perfectă,
Lumea ta şi lumea mea,
Ar fi lumea noastră.

În existenţa atât de imperfectă
Cu prea mult dor şi aşteptare,
Inima-mi spune că Tu
Eşti lumea mea perfectă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fapt, aceasta pare a fi aproape mereu nevoia de bază a inimii oamenilor atunci când se regăsesc într-o criză importantă: o cană fierbinte şi bună de cafea.

citat din Alexander King
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au fost odată, într-o margine de sat, un om, pe nume Stan, şi muierea lui. Ea era tristă mereu şi degeaba încerca soţul ei să afle de ce, că ea nu voia să-i spună, căci, zicea ea, avea să fie şi el trist dacă află. Dar Stan nu se lăsă şi până la urmă ea îi spuse că e suparată că nu au copii şi, într-adevăr, omul se întristă şi el. Într-o bună zi, sosiră la ei în casă Domnul Iisus Cristos şi Sfântul Petru.

începutul de la Stan Bolovan de Ioan Slavici
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind una cu viaţa, eşti timp. Trăindu-l, mori împreună cu el, fără îndoieli şi fără chin. Sănătatea perfectă se realizează în asimilarea temporală, pe când starea de boală este o disociere echivalentă. Cu cât percepi mai bine timpul, cu atât eşti mai înaintat într-o dizarmonie organică.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clopoţelul, au sosit scrisori... Dintr-o veche obişnuinţă aştept ceva din afară: vine o persoană plăcută, vreo veste bună într-o scrisoare. Aştept şi în acelaşi timp ştiu prea bine că din afară n-are cum să-mi vină nimic bun. Nu pot nici măcar să mă gândesc cine din afară, ce om şi ce veste mi-ar putea aduce o adevărată bucurie. Ce poate să mă bucure? Ce pot să-mi doresc? Numai un singur lucru, pe care pot să mi-l ofer singur: o apropiere tot mai mare de Dumnezeu, contopirea cu El. Nu sunt într-o stare bună de spirit; ce bucurie pot să-mi ofer? Pot să-mi ofer şi acum o bucurie, şi încă mare: să înving această dispoziţie, să mă folosesc de ea pentru a învăţa chiar şi în timpul ei să nu întrerup comunicarea cu Dumnezeu.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţi în doi

Privim răsăritul ce se iveşte
În această superbă dimineaţă
Şi natura parcă ne şopteşte
Că vom fi împreună o viaţă.

Cu ceaşca de cafea plină,
Dulce, aroma-i îmbietoare,
Savurată de noi în grădină
Printre sărutări ucigătoare.

Dimineţile-s mereu presărate
Cu şoapte spuse din iubire.
Iar îmbrăţişările delicate
Momente unice de fericire.

Dimineaţa-i mai frumoasă
Când eşti tu în preajma mea
Şi-n minunata noastră casă
Predomină mirosul de cafea!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (16 iulie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

într-o lume perfectă nu ţi s-ar tăia
respiraţia niciodată
n-ai putea rămâne mut
n-ai simţi cum te eviscerează elegant
mărunţişuri inexistente
până să le naşti dintr-o
importanţă pe care n-o mai cunoşti.

într-o lume perfectă nu s-ar vorbi
pentru că n-ar fi nevoie.

poezie de Violeta Anciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum picăturile nenumărate ale oceanului fără margini stau una lângă alta în pace, la fel şi oamenii într-o bună zi vor trăi în deplină înţelegere într-o lume perfectă a unităţii.

citat clasic din Sri Chinmoy
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am

În camera plină de mobilă, goală de noi,
stăm - doi străini într-un pat goi,
am prins liniştea de un picior şi am tras-o între noi,
într-o pulbere nevrotică de-un alb gunoi.
Nu ne mai leagă nimic, doar un cearşaf înfăşurat de picioare
şi un iz de dragoste într-o nepăsătoare duhoare,
ne-am pierdut pe noi şi minţile într-un morbid alai,
într-o zi frumoasă de mai.
De ce dracu' zâmbeşti, ce mai vrei să îmi iei?
Nu am nicio inimă vraişte, nici ceai de tei,
nici veşnica ceaşcă de cafea şi-o tigară în mână
şi nici forţa să-ţi spun "noapte bună!".

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec final

aş putea să-ncap într-o gutuie,
auriu să ningă dinspre sfinţi
şi gustându-i coaja amăruie
îngerii să strângă ceru-n dinţi.

ochii mei căprui într-o castană
aş putea să îi închid cu dor,
cântecul să-l dau de bună seamă
marelui, bătrânului condor.

într-un măr să îi ofer seminţei
alt lăcaş - memoria părtaşă
rugilor, iertării, biruinţei...
inima s-o-nchid într-o măceaşă.

peste timp, când nu voi mai putea
în al vieţii rost să mă divid,
o să trec prin Univers nu stea,
nu un punct, nu o idee... Vid!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Botticelli ar trăi astăzi, ar lucra pentru revista "Vogue".

citat clasic din Peter Ustinov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Controversat echilibru

Pentru o dimineaţă încântător de limpede, se începe cu o cafea neagră
şi se aleargă într-o zbatere epuizantă
pentru a ajunge odihniţi, relaxaţi, la lucru, treabă,
unde până şi rezultatele-s deosebite
de ce era intenţia,
ori pretenţia...
în schimb, pentru restul zilei, partea etonantă
este că se depun mari eforturi din a fiecărui parte, menite
pentru a complica celorlalţi existenţa,
din care face în fond parte,
rămânând familia, la orice întoarcere prezenţa...
un fel de linişte aparte,
acasă, unde pe dos, într-o descărcare în lene
a furiei, până la absenţă,
fiecare se aşteptă pe celălalt, pentru a fi împreună...
într-un soi de ambienţă,
ce se rezolvă, printr-o disjungere la televizor,
calculator,
bucătărie,
după un "Bună!",
cu dialog tot mai sărac în orişice vocabular,
până într-un somn cu vise urâte, singura feerie,
numai bine, pentru o altă "Bună... dimineaţa" ce se anunţă...
şi, într-o frază scurtă se pronunţă;
"Ah, ce împliniţi suntem!"...

... atât de diferit de tot ce-am vrut, ce vrem...
Vai de ceilalţi, ce n-au măcar nici pe atât,
un trai atât de plin... diversul gol, umplut.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

50 mm

Într-o zi de noiembrie
Ţi-am schimbat tuburile de sticlă
Cu un obiectiv fix de 50 mm
Să vezi cum văd eu lumea
O hârtie mototolită în mâinile unei fetiţe
Prietenele tale au slăbit - s-au aşezat în poala de lut
Din faţa casei aşteptându-l
Domnul Iepure a salivat - râul a devenit un vas limfatic
Totuşi iubirea a rămas îngropată în spatele casei
Şi nu a călcat nimeni pe acolo
Când plouă pământul e lacom aşa cum erau mâinile tale
Totul – molatic - mă acoperă precum o placentă obositoare
Nu cred în nimic decât în pământul uşor de convins din spatele casei.

poezie de Ionuţ Nicuşor Manea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai spre casă

Tăunul acesta a venit ţintă
spre mine...
Avea un zar
dintr-o boltă cerească
şi m-a întrebat
Zi sau noapte?
Iar eu am zis la repezeală...
zi!
Atunci e stângul!
Şi a intrat în ochiul meu stâng
mai repede decât noaptea
atras de floarea cenuşie
din spatele ochiului meu.
Tăunul acesta
se lovea de tâmple
împrăştiind lumina minţii.
Cu aripa lui stângă
prin nara mea dreaptă
cu aripa lui dreaptă
prin talpa mea stângă
zbura
în defileul inimii
aruncând din burta lui largă
larve
de zbor!
Eu cu trenul în spate
cu trenul în faţă
cu Dunărea în braţe
şi cu şinele stelei marfar
la picioare
mă prefăceam
în larvă
de tăun
pe dealul din spatele casei
printre crengile de prun
într-o prună de cătun...

poezie de Alin Gheorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o bună zi voi îmbătrâni, într-o bună zi voi muri, într-o bună zi voi fi dată uitării.

Simone de Beauvoir în Toţi oamenii sunt muritori
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vom înţelege

Blestemaţi să ne iubim
Cât serile pe cer sunt stele,
Împreună să păşim
Clipe bune, clipe grele...

Pe drumul sorţii destinat
Ne-am rătăcit într-o vecie,
Şi nopţi întregi te-am căutat,
Dar în zadar a fost să fie.

Tu mergi astăzi drum străin –
Sper a fi cu fericire.
Pentru dor, pentru suspin...
Îţi ofer în schimb iubire.

Ajunşi însă la sfârşit,
Pe cer fiind aceeaşi lună,
Vom înţelege c-am greşit,
Că n-am mers drumul împreună.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă eu aş fi un producător de căni, aş fi interesat să fac cea mai bună cană cu putinţă. Efortul meu este orientat pe cană, nu pe ce cred oamenii despre cană.

citat din Denzel Washington
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată un guru indian. Îl ţineam deasupra prăpastiei pe o stâncă şi i-am spus: începe să-mi obosească mâna. Ai şapte secunde să îmi spui secretele tale. Ei bine, mi le-a spus imediat, şi încă într-o engleză perfectă!

citat din Richard Bandler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kali

Timpul îmi şopteşte, la capătul pământului,
Îmbătat de o ultimă ceaşcă de cafea
Că tristeţea mă face mai frumoasă...
Şi am ales să rămân aşa, statică
Eliberând printre gratiile sufletului
Ultimele urme ale unui zâmbet...
Am rupt orologiul în patru păcate
Am împărtit totul în doisprezece secunde uitate
Poate...
Niciodată slabiciunile nu m-au dezamăgit
Mi-au umplut speranţe deşarte
M-au descompus până la minus infinit...
Mi-e dor de mine... Kali
Femeia care nu părea mai femeie
Doar pentru că putea să poarte o rochie cu mândrie
Azi... se scurge şi toamna din mine
În timp ce îmi îndrept paşii spre deşertăciune
Ce mai aştept şi până când?
Până când... a iubi şi a fi iubită o să valoreze
Cât toate comorile maharajahului
Până când îmi voi trage puterile de la umbra lunii...
Într-o bună zi o să aud cântecul spiritelor
Şi atunci o să ştiu că am moştenit anumite daruri.

poezie de Florinow Maria Luca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu ochi frumoşi

când eram copii
era acolo o casă ciudată
cu jaluzelele
întotdeauna
trase
şi nu se auzeau voci
niciodată
şi grădina era plină de
bambuşi
şi nouă ne plăcea să ne jucăm printre
bambuşi
pretinzând că eram
Tarzan
(cu toate că Jane
lipsea).
mai era şi
un lac cu peşte
unul mare
plin cu
cei mai rotofei peştişori aurii
pe care i-ai fi putut vedea vreodată
şi erau domesticiţi.
veneau la suprafaţa apei
şi luau bucăţele
de pâine
din mâinile noastre.

părinţii
ne spuseseră:
"nu vă apropiaţi niciodată de acea
casă."
aşa că, desigur, exact asta
am făcut.
ne întrebam dacă locuieşte
cineva acolo.
au trecut multe săptămâni iar noi
n-am văzut niciodată
pe cineva.

apoi într-o zi
am auzit
o voce
din casă
"EŞTI O CURVĂ
AFURISITĂ!"

era vocea unui
bărbat.

apoi
uşa
casei s-a
deschis larg
şi bărbatul
a ieşit
afară.

ţinea în mâna
dreptă o sticlă
de jumătate de litru cu whiskey.
era cam de
30 de ani.
avea o ţigară-n
gură şi
era nebărbierit.
părul
nepieptănat
îi stătea vâlvoi
şi era
desculţ
în tricou
şi-n pantaloni.
dar ochii lui
erau
strălucitori.
scânteiau
în
lumină
şi-a spus,
"hei, micuţi
domni,
vă distraţi,
sper,
de minune, aşa-i?"

apoi a scos un
chicotit
şi a intrat
înapoi în casă.

am plecat,
ne-am întors
în curtea noastră
şi-am căzut
pe gânduri.

părinţii noştri,
am concluzionat,
voiau ca noi
să stăm departe
de acel loc
pentru că
nu doreau
să vedem un
astfel
de om,
un om natural
puternic şi
cu ochi
frumoşi.

părinţilor noştri
le era ruşine
că ei nu erau
ca
acel om,
de-aia
doreau ca noi
să stăm departe.

dar
ne-am întors
la acea casă
şi la bambuşi
şi la peştişorii aurii
domesticiţi.
ne-am întors
de multe ori
multe săptămâni
dar nu l-am mai văzut
şi nici nu l-am mai auzit
vreodată
iarăşi.

jaluzelele stăteau
trase
ca întotdeauna
şi era linişte.

apoi într-o zi
când veneam de la
şcoală
am văzut
casa.

era arsă
toată,
nu mai rămăsese
nimic,
doar fundaţia
contorsionată şi neagră
fumegând
şi ne-am dus la
lacul cu peşti
dar nu mai era
apă
în el
şi peştişorii
rotofei şi-aurii
zăceau morţi
acolo
uscându-se.

ne-am întors
în curtea noastră
şi-am vorbit despre
asta
şi-am decis că
părinţii noştri
le-au ars
casa
i-au ucis
au ucis şi
peştişorii aurii
pentru că totul
era prea
frumos,
până şi păduricea
de bambus a fost
arsă.

lor le fusese
teamă de
de omul cu
ochi
frumoşi.

şi
nouă ne-a fost teamă
atunci
că
de-a lungul vieţilor noastre
asemenea lucruri
se vor mai
întâmpla,
că nimeni
nu dorea
ca cineva
să fie
atât de
puternic şi de
frumos,
că toţi
ceilalţi niciodată
n-ar permite aşa ceva
şi că
mulţi oameni
vor mai trebui să
moară.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!