De câte ori am stat după o ascensiune grea, așezat pe o culme, în sacul umed, obosit și flămând, dar fericit! Acest sentiment, mereu același, ne cheamă pe noi alpiniștii să pătrundem în regiunile fără viață ale marilor înălțimi, să luăm asupra-ne marile oboseli.
citat din Hermann Buhl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De câte ori am stat dup o ascensiune grea, așezat pe o culme, în sacul umed, obosit și flămând, dar fericit! Acest sentiment, mereu același, ne cheamă pe noi alpiniștii să pătrundem în regiunile fără viață ale marilor înălțimi, să luăm asupra-ne marile oboseli.
citat din Hermann Buhl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpiniștii orgolioși disprețuiesc traseele ușoare; alpiniștii veritabili găsesc bucurie în orice ascensiune.
citat din Emilian Cristea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpiniștii
Pe munți, ei fac ascensiune;
E noua, marea pasiune,
Că din "Carpați", ozon curat
Îl iau cu "filtru", strecurat!
epigramă de Naum Smarandache din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile înălțimi nu sunt fără viață. Ele pulsează și respiră prin vânt și zăpadă, prin soare și întunericul nopții. Ele sclipesc în lumină sau trosnesc de ger. Acolo sus există o viață intensă, dar secretă și eu o simt cu toată ființa mea.
citat din Gaston Rebuffat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regreți?!
Poate că totuși poți întoarce viața,
Clipa trăită-netrăită,
Hai... știu că poți, e încă primăvară
Neîncepută, ești încă 'n viață!
Ai obosit de prea mult ce te-am iubit,
Ai îmbătrânit în timp ce ți-am lipsit,
Un singur sentiment nu,, îmbătrânește"
Niciodată, iubirea și culoarea ochilor!
Privirea ta 'i la fel și acum, ochii...
La fel de primăvăratici, îi simt...
Privirea ta 'i de argint, la fel de vie
Ca la prima întâlnire-rătăcire!
Sufletul, iubirea e aceeași pentru viață,
Pentru mine, pentru tine sunt același
Visător-profet... poet, același ascultător
De tine, de vers, de viața aceasta...
Același îndrăgostit de timp, de vis,
De ce am iubit, cât te-am iubit, parcă...
Doare, parcă... sigur dorul naște Muze,
Iubiri confuze... iubiri adevărate... Mari...
Mari iubiri nemuritoare, iubirea mea...
Te-am așezat peste ce 'nseamnă timp,
Peste ce 'nseamnă viața, peste
Mormântul meu de viu, iubita mea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un flămând îți cere o bucată de pâine se cheamă cerșetorie. Când un individ flămând de putere cerșește voturi se cheamă exercițiu democratic.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2004)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Am obosit...
Am obosit si vreau să rătăcesc în uitare,
să nu mai știu nimic:
de ziua de mâine,
de lacrima ce s-a oprit undeva, pe sufletul meu,
de bucurie,
de tine viață chiar.
Am obosit și-mi pare
că sunt cu veacuri mai bătrână decât sunt,
povara anilor îmi pare grea
și-aș vrea să rătăcesc în nemurire undeva
C-am obosit
poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghirlanda vocii în jurul marii ei splendori
Mai obosit decât credeam după această privire după acest refuz
Mai obosit decât seducătorul de fantome
Decât cuțitul care îți taie pulpa în patru
Decât nisipurile aurifere
Mai obosit decât lupusul privit în oglinzi
Decât sfâșietorul semnal de adio
Pe care navele îl trimit întotdeauna când prova se ridică în aer
Mai obosit după această privire
Decât curenții marini închiși în vasele de cleștar
poezie clasică de Virgil Teodorescu (1937)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alpinism (1928)
Pe piscuri goale, fără viață,
Unde nici vulturi nu s-avântă
Eu mi-am târât povara sfântă
A trupului flămând de viață.
Cu patimă m-am strâns pe stâncă
Strângând spasmodic piatra tare...
Și-i drept că gura-mi, nu arare
Cerșea un sprijin de la stâncă.
Prăpăstii mi-au surâs sarcastic,
Guri de-abia înfiorătoare,
Dar prins de culme cu ardoare,
Am râs și eu la fel sarcastic...
poezie clasică de Ion Pena din SO4H2 (15 aprilie 1932)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascensiune
În ignoranța unei turme
Prostia - țară exemplară,
Devine-ajunsă sus pe culme,
Parlamentară.
epigramă de Nicolae Brelea din ziarul "Viața Buzăului" (8 decembrie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un stat care venerează niște monștrii nu e stat.
Hermann Broch în Moartea lui Virgiliu (19 iunie 1945)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samsara
Sunt fericit când rup în
palma ei,
trecând prin parc, timizii
cârlegei.
Și palma ei, la fel ca-n
prima zi,
tresare și acum a tresări.
Sunt fericit pe strada veche. Ea
e ca și-atunci, demult, în
preajma mea.
Am străbătut, de nu știu câte ori,
aleile cu arbori și cu
flori,
pe care primăvara a-nceput
același zumzet arhicunoscut,
cu-aromă de stupină și de stup.
Doar ea mă mai reține-n acest trup.
poezie de Eugen Dorcescu din Elegii (2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Ascensiune"
O viață și-a dorit, candid,
Să fie mare, el cel mic;
S-a-nscris, apoi, într-un partid
Și-a devenit un mic... nimic.
epigramă de Toma Gross-Rocneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere
Ma-ntorn acasă încărcat
Ca o albină,
De soare mult ce-am adunat
Pe dealuri de lumină.
În ochi port pulbere de soare
Și-n gene,
Am strâns polen mărunt de zare
Ca-n lungi antene.
Și ca un zbor privirea mea
Pluti pe zare;
Gândirea nu-mi mai pare grea,
Nu mă mai doare.
Mă-ntorn acuma obosit
Pe-aleie de tei.
Port tot pământul nesfârșit
În ochii mei.
Am stat pe culme ca un trunchi
Cu frunze moarte;
Pădurile ca un mănunchi
Se adunau, departe...
Aduc în târgul de devale
O lume-nviorată,
Aduc pe haina mea petale
Din iarba scuturată.
poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
poporul meu a tot fost dus
cu oile cu caprele
cu marile cornute
la întoarcere era mereu mai mic
mai obosit mai asemănător
ființelor păstorite
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt obosit
Sunt obosit de vinul care l-am băut,
Sunt obosit de gerul care m-a supt,
Sunt obosit de-un dedesubt
De tine doar, de tine doar știut.
Sunt obosit de Viața ce-am trăit,
Sunt obosit de Moartea ce mă cheamă,
Sunt obosit ca n-am luat în seamă
Că eu de tine, că tu de mine, ne-am rătăcit.
Sunt obosit de anii douăzeci,
De-un vis de-a pururi neîmplinit....
Dar, uite, ososeala a luat sfârșit,
Nu oboseala, iubirea e pe veci.
Când nimeni nu ar fi mai crezut
Că din Neant ai apărut.
poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am Obosit De Vin, De Stele
Am obosit de vin, de stele
Am obosit de gândurile mele,
Am obosit de ochii care ma rasfrâng
Neculegându-mi chipul din adânc.
Am obosit râzând, am obosit de-atâta poezie
Cântând doar cele câte vor veni
Sau cele câte vrem sa vie.
Visez sa uit odata
Cuvinte, rânjet, gând
Si sa privesc în ochii de agata
Ca fiecare om de rând,
Chipul rasfrânt sa nu-mi mai vad,
Cu spaima mea si hohotul meu rece
Lânga un foc sa ma cuprinda somnul
Sub zarile cu margini de pamânt.
În sângele fecioarei purificat si dus
Prin trupu-i alb cu fragezimi de nea
Eu as simti cum cerul coboara lin de sus
Ciorchini de cântece deasupra mea
Stiu: acest vis pamântul mi-l nutreste
Smulgându-mi dorul meu de infinit
Dar visul creste-n mine ca madulare grele
Am obosit...
...
Mi-a murit iubirea cu rânjet si stele
Înca din fesele inimii mele
Mi-a murit si-i strigoi si-n rastimpuri revine
Si tarus nu-i pot bate-ntre coaste la mine.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Regăsesc cu același sentiment de "altă epocă" holul întunecat care abundă de mobilă inutilă. Un salon régence cu scauneleîmbrăcate în huse și pe care nimeni nu s-a așezat de cel puțin două decenii, un piedestal mult prea fragil ca să poată suporta măcar un vas de flori, causeusa unde doi inși nu pot discuta fără să facă scurtă la gât
Rodica Ojog-Brașoveanu în Nopti albe pentru Minerva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Telefonul din bikini" de Rodica Ojog-Brașoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Același sentiment de neapartenență, de joc inutil, oriunde aș merge: mă prefac că mă interesez de ceva de care nu-mi pasă deloc, mă agit din automatism sau milă, fără să particip vreodată, fără să fiu vreodată prezență undeva. Ceea ce mă atrage se găsește altundeva, și acest altundeva nu știu ce înseamnă.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Lorena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Cartea "Caiete 1957-1972" de Emil Cioran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Fii fericit
Bea vin roșu, acesta înseamnă viață eternă.
Bucură-te de toate aceste daruri făcute nouă
In anotimpul pentru vin, trandafiri și prieteni beți.
Fii fericit în acest moment.
Acest moment este viața ta.
poezie de Autor anonim-SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!