Regăsesc cu acelaşi sentiment de "altă epocă" holul întunecat care abundă de mobilă inutilă. Un salon régence cu scauneleîmbrăcate în huse şi pe care nimeni nu s-a aşezat de cel puţin două decenii, un piedestal mult prea fragil ca să poată suporta măcar un vas de flori, causeusa unde doi inşi nu pot discuta fără să facă scurtă la gât

Rodica Ojog-Braşoveanu în Nopti albe pentru Minerva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt atât de prostuţi... Din nefericire, s-au născut prea puţine femei care ştiu acest lucru.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Bună seara, Melania
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că aveam treisprezece sau paisprezece ani, în orice caz nu mai mult de cincisprezece, când am început să simt că legăturile mele cu trecutul sunt de esenţă specială. Fire puternice, a căror explicaţie cu aromă lama sau druidă nu mă satisface nici azi, mă ancorează într-o anume epocă precisă, situată între pitorescul fin de siècle şi începutul celui de-al II-lea război mondial.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Coşmar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salon literar

- Pentru salon vreau mobilă mai rară.
- Vreţi "Renaissance"? Un rococo subtil?
- De-i un salon de artă literară
- Atunci orice, că ăsta n-are... stil.

epigramă de Blenstock şi Curnonsky din Râsul lumii la români (2010), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârsta ne schimbă atât de mult, uneori uiţi că ai fost copil, ai impresia că te-ai născut aşa, bătrân, şi totuşi sunt unele fleacuri care-ţi rămân adânc înrădăcinate. Clişee unde adultul dă mâna cu puştiul care trăgea la fit şi tocea peste vară la teorema lui Pitagora. De când mă ştiu, prima ninsoare m-a scos din minţi... Îmi venea să urlu de bucurie... Ca şi mirosul ăla special din martie. Un miros de verde, de pământ...

Rodica Ojog-Braşoveanu în Cianură pentru un surâs
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ploaia te surprinde de mână cu o fată seamănă cu o aventură.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi închipuie că se mai poate întoarce pe uliţele tinereţii e nebun.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Bărbaţii sunt nişte porci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine-şi închipuie că vânătoarea de pisici e o chestie simplă, nu are simţul realităţii.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricum ar fi însă, mi se pare mai interesant să fac tablouri proaste decât un pandişpan reuşit.

citat din Rodica Ojog-Braşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştii că: viaţa asta e prea scurtă pentru a te îngrijora, e prea scurtă să fi suparat, e prea scurtă să te gândesti la lucruri pe care nu le vei avea niciodata, prea scurta pentru tristete, prea scurtă pentru lacrimi, nu număra zilele, nu numara ani, viata asta e mult mai mult, viata asta e un dar, nu o risipi! Trăieste-o!

Ioana Creţu în Şoapte (9 octombrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei prea mult şi trei prea puţin vatămă pe om: prea mult să vorbească şi puţin să ştie, prea mult să cheltuiască şi puţin să aibă, prea mult preţ să ceară şi puţin să facă.

citat clasic din Anton Pann
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul existenţei fiecărui individ este plăcerea şi cine o contestă ori e ipocrit, ori imbecil.

Rodica Ojog-Braşoveanu în O toaletă a la Liz Taylor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A rata presupune o încercare, un start în cele din urmă neizbutit. Nu poţi pierde ceva ce nu ai.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Omul de la capătul firului
Adăugat de Cociş Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nimeni nu vrea să cunoască pe nimeni"... acesta e adevărul cel teribil! Trăieşti cot la cot cu semeni de-ai tăi, pe care n-ai curiozitatea să-i cunoşti nici cât ai avea-o pentru o vietate din altă planetă, ori din altă epocă geologică...

Cezar Petrescu în Întunecare
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madam Kluger, pufoasă, apretată şi cu genele atât de albe încât par pudrate cu zahăr, îmi face un cornet artistic...

citat din Rodica Ojog-Braşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu lăsa pe nimeni să te facă să simţi că eşti prea puţin şi prea jos, pentru că nimeni nu are dreptul să facă asta.

citat din Shubhanshu Tiwari
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cifre

unu…doi…
prea mult;
cuvinte fără rost,
gânduri amestecate
amalgam
aiurea …

doi…unu…
prea puţin,
fără cuvinte
fără gânduri
descompunere
aiurea…

şi unu… şi doi…
şi doi… şi unu
mult… puţin
întind o mână
o prinde mâna ta
două mâini
ridic cealaltă mână
o-atinge măna ta
nu mai ştiu număra

mult… puţin
la fel…la fel…la fel…

poezie de Elena Dumitrescu
Adăugat de Carmen Iosipa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrântă şi neputincioasă, ţinută prizonieră între neamuri, victima primea aici o verighetă şi felicitările cu aromă de condoleanţe ale ofiţerului de stare civilă.

Rodica Ojog-Braşoveanu în 320 de pisici negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei vezi? Ascultă-mă pe mine, deşi sfaturile sunt totdeauna inutile. Vorba aia, fiecare ştie să greşească şi singur. Când întâlneşti un bărbat ca Don Juanul tău, imposibil, scandalos de seducător din ce înţeleg eu, amuză-te cât poţi, dar ai grijă să-ţi încui inima într-un safe suprablindat. Dacă eşti însă slabă de înger, coteşte-o urgent pe altă uliţă.

Rodica Ojog-Braşoveanu în O toaletă à la Liz Taylor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În oraşul cel mare, în care sunt atâţia oameni şi atâtea case şi n-au toţi loc unde să-şi facă o grădină şi de aceea cei mai mulţi trebuie să se mulţumească cu flori în glastre, erau şi doi copii sărmani, care aveau o grădină puţin mai mare decât un vas cu flori. Nu erau frate şi soră, dar se iubeau între ei ca şi cum ar fi fost. Părinţii lor locuiau în două mansarde din cele două case alăturate şi care erau aşa de apropiate una de alta încât streşinile mai că se atingeau şi cum ferestrele erau faţă în faţă puteai să treci de la o locuinţă la cealaltă.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sâmbăta patimilor, la ceasul când se nasc spaimele, noaptea îşi dezlegase misterul peste târgul Bucureştilor, fluturând miresme de liliac şi salcie tânără.

Rodica Ojog-Braşoveanu în Agentul secret al lui Altîn-Bey
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!