Regreți?!
Poate că totuși poți întoarce viața,
Clipa trăită-netrăită,
Hai... știu că poți, e încă primăvară
Neîncepută, ești încă 'n viață!
Ai obosit de prea mult ce te-am iubit,
Ai îmbătrânit în timp ce ți-am lipsit,
Un singur sentiment nu,, îmbătrânește"
Niciodată, iubirea și culoarea ochilor!
Privirea ta 'i la fel și acum, ochii...
La fel de primăvăratici, îi simt...
Privirea ta 'i de argint, la fel de vie
Ca la prima întâlnire-rătăcire!
Sufletul, iubirea e aceeași pentru viață,
Pentru mine, pentru tine sunt același
Visător-profet... poet, același ascultător
De tine, de vers, de viața aceasta...
Același îndrăgostit de timp, de vis,
De ce am iubit, cât te-am iubit, parcă...
Doare, parcă... sigur dorul naște Muze,
Iubiri confuze... iubiri adevărate... Mari...
Mari iubiri nemuritoare, iubirea mea...
Te-am așezat peste ce 'nseamnă timp,
Peste ce 'nseamnă viața, peste
Mormântul meu de viu, iubita mea...
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Marica. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.