Avem nevoie de-o îndrăgostire

Nu vine nimeni să ne-nveţe,
e adevărat!
cum să ne smulgem
din noi pe noi
din propria tristeţe-
cum să rămânem
aceiaşi doi nebuni frumoşi
buni de legat,
când nimeni nu mai poate iubi
in lumea devenită din ce in ce mai mică
avem nevoie de-o indrăgostire,
de-un labirint, de ceva,
prea stăm in lacrimă ca-ntr-un glob de sticlă...

Sărută-mă-ncet, atât de-ncet
incât
să-ţi rătăcesc aiurea
cu fiecare gând-
să rămânem aceiaşi, vreau
doi frumoşi nebuni
rătăciţi si de lume uitaţi
iar dac-a iubi e azi o infamie
La zidul ei să fim legaţi!

Strigă-mă pe numele tau, iubite
şi-am să-ţi răspund
vin nopţile cu stele infinite,
şi nu mai stiu cine aruncă
cu pietre-n minuni...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (9 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legământ de iubire

Odată am jurat în faţa ta
Şi m-am legat să-ţi dau iubirea mea
Să te păzesc atât cât pot de bine
Şi-n fiecare noapte să stau doar lângă tine
Să te hrănesc, să te îmbrac şi să te încălzesc
Să te cuprind, să te sărut şi să te-adăpostesc
Să te ajut, să te îndrum, să-ţi netezesc cărarea
Să te veghez şi-n ochii mei să-ţi afli alinarea
Şi grijile să nu le simţi, să te feresc de ele
Să fac din tine un curcubeu din soare pân' la stele
Să-ţi dau dreptate, chiar de n-ai, căci mare e iubirea
Să-ţi aduc flori şi să nu ştim în veci ce-i despărţirea
Şi numele să ţi-l rostesc când nimeni nu-i pe-aproape
Atât de-ncet încât doar tu să prinzi acele şoapte
Să-mi simţi iubirea chiar şi-atunci când nu mai eşti cu mine
Şi-astfel să ştii că mi-ai luat şi inima cu tine.

poezie de Vesta Sikora, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea nu-i, sau este, chiar nu stiu,
e prea devreme sau e prea târziu.
Iubirea-i pentru proşti şi pentru sluţi,
noi cei frumoşi, deştepţi, rămânem muţi.

Pe noi ne plac şi florile şi cerul
si ne zâmbesc când apărem pe drum.
Am inţeles demult misterul:
"Iubirea tot ce-atinge, face scrum"

Aşa că iubiţi voi, cei ce n-aveţi tărie,
noi suntem duri, puternici si raţionali.
Innebuniţi voi după poezie,
noi preferăm să rămânem normali.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un final fără-nceput

Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Şi poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul şi nevasta
Care să facă totul... doar în doi...

Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...

Noi nu vom fi nici timp şi nici distanţă,
Nici paşii noştri nu se vor cunoaşte,
Vom dispărea ca într-o aroganţă
Pe care nimeni... nu o recunoaşte...

Noi ne ucidem sufletele triste
Şi rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...

Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Şi nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură şi imensă...

poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Eu vreau să te iubesc fără scăpare,
Te pot iubi oriunde îmi vei fi,
Ascunsă-n aşternut sau depărtare,
Când tu la mine poate n-ai să vii.

Te voi iubi chiar şi atunci când glasul,
Atât de tandru, nu-ţi voi auzi,
Atunci când lângă mine nu ţi-e pasul,
Am să te-aştept şi tot te voi iubi.

Voi săruta şi clipele pe care,
Le-ai presărat în jurul meu mereu,
Să îmi aline fiecare stare,
Când lipsa ta îmi spune că mi-e greu.

Te voi iubi ca ploaia picătura,
Ce-o varsă grijulie pe pământ,
Să-ţi umezească pleoapele şi gura,
Când buzele-mi alături nu îţi sunt.

Eu vreau să te iubesc într-un albastru,
Ce-mi colorează ochii când te văd,
Să uit că fără tine sunt sihastru,
Pierdut între uitare şi prăpăd.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubi

Iubi, iubi... ne-a topit pe toti orasul
A fugit chiar si arcasul
Nimeni nu mai vrea nimic
Iubi... Iubiiiiii
Hai la mare sa fugim! Sa-i fentam pe toti poetii
Sa ne facem ca vaslim
Iubi... iubiii
I-a tampit pe toti caldura, sta primarul - casca gura
Fara balta nu-i la fel
Iubi... Iubi... ia cu tine numai slipul.
Hai sa numaram nisipul
Restul totul e topit
Iubi.. iubi..
Judy, neagro! Ca de-aia nu te ia nimeni
Iubi, iubi.. ai ai ai ai ai ai instinct de gospodina
Simt ca vine luna plina.. daca nu plec ma transform
Iubi, iubi, nu cred ca ai vrea sa stii ce se-ntampla cand e noapte
Cand trotuarele e vii
Iubi se mira toti arhitectii ca se prabusesc peretii
Adu' berea ca lesin
Iubi.. taica-tu te vrea mireasa, zice ca sa-ti faca casa
Fug la mare ma salvez!
Iubi.. urato, judy neagro.. ca de-aia nu te ia nimeni
Iubï, ma transform!

cântec interpretat de Florin Chilian, muzica de Florin Chilian, versuri de Florin Chilian
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa poti iubi

De am gresit vreodata, astazi imi cer iertare.
Sunt om ca orisicine. Sa n-aveti suparare.
Daca-a iubi e-o vina, atunci sunt vinovat.
Vreau viata mai frumoasa. Nu cred ca-i un pacat.

Sunt mic, dar stiu prea bine ca pot sa fac ceva
Ca tot ce-ncepe astazi sa fie altcumva,
Vreau mai mult soare-n viata si zile mai senine
Sa n-aveti suparare, de vreau in lume bine.

Si cine poate spune ca n-a gresit vreodata?
Ca n-a spus TE IUBESC la nimeni, niciodata?
Ca lacrima fierbinte nu i-a brazdat obrazul?
Sa n-aveti suparare, azi vom schimba macazul!

Am cunoscut amarul, stiu ce-i singuratatea!
Am cunoscut iubirea, stiu ce e nedreptatea!
Dar voi care ca mine, in viata-ati patimit
Sa n-aveti suparare, e-o cinste c-ati iubit!

E-un lucru mare-n viata sa daruiesti iubire,
Sa poti da la oricine putina fericire.
Si de vor zice unii ca a iubi-i-pacat
Sa n-aveti suparare, pacatul e iertat!

Iar daca toate-acestea n-ati cunoscut nicicand,
Daca-a-iubi, in viata, n-a fost macar un gand,
Si de traiti cu gandul ca-n viata nu-i dreptate,
Sa n-aveti suparare, e vreme pentru toate!

poezie de Florin Dudău (11 iulie 2001)
Adăugat de Florin Dudău
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Dragoste avem nevoie de trei inimi: una pentru a iubi, una pentru a fi iubiţi, alta pentru când rămânem singuri.

aforism de Donato Di Poce din Aforismul în Italia. Antologia Premiului “Torino in Sintesi” (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În noapte asta vreau

În noaptea asta vreau să-ţi fiu păcat,
Să-ţi sorb dorinţa de pe trupul gol,
Să uit de mine când m-ai sărutat;
Fluturii din inimă să-mi zboare stol...

În noaptea asta vreau să-ţi fiu iubire,
Să îţi alerg fierbinte pe pielea-nfiorată,
Să răvăşim cearşafurile în neştire;
Să oprim timpul-n loc întâia dată...

În noaptea asta vreau să fim nebuni,
Robi ai iubirii noastre interzise,
Să credem prima oară în minuni;
Să îţi adorm în braţe, să mă iubeşti si-n vise...

poezie de Tudor Şerban
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sponsorului necunoscut

În somn ne chinuie himere
Mereu tot mai puţină pâine
Şi-aceeaşi falsă mângâiere:
Azi e mai multă decât mâine!
Şi lumea merge mai departe

Că n-are cum să stea pe loc
Şi tot mai greu se scrie-o carte
Şi nu se vinde mai deloc

Adesea rafturile-s pline
Şi doar cumpărătorii lipsă
Cultura intră în eclipsă,
Nimic nu merge de la sine

Şi totuşi ăsta-i adevărul:
Mai sunt nebuni gata să scrie
Şi să despice-n patru părul
Că sunt nebuni de poezie

Cei mai frumoşi nebuni din lume
Îşi taie vieţile în porţii
Şi fără nici un fel de glume,
Le vând pe poezie, morţii

Iar poeziile vibrează
De suferinţă şi nesomn
Între coperţi şi se-adresează
Măriei Sale, cititorul domn

Poate c-aşa ne fuse gena
De n-am citit cumva pe dos
Tot căutând câte-un Mecena
Cu înclinaţii spre frumos,

Să ne mai surpe din obsesii
Să-ţi pună-aripile la loc
Cum duce mirele miresii
O floare albă de noroc

Auzi-mă: te-aştept de-o viaţă
Arată-te că e târziu
Că vine frigul şi-mi îngheaţă,
Acest creion cu care scriu!

Şi lui 'i-ofer aceste rânduri
De-ndreptăţită mulţumire
Cu cele mai frumoase gânduri
Născute din adânc de fire.

poezie de Ion Untaru din vol. Vestitorul, 1999
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În final

În al tuturor glas de atomi
Mi-aş trimite strigătul
În cele mai adânci oceane
Mi-aş afunda sufletul

În a ta umbra aş sta
Călăuză aş vrea să-ţi fiu
Pe inimă te-aş picta
Să-mi dai speranţă şi-n sicriu

Aş vinde pământuri şi aur
Că să-ţi cumpăr dragostea
M-aş face roşu pentru tauri
Pentru un sărut în nea

Printre lume mă strecor
Încerc să-mi găsesc un rol
Nu-i nimeni cunoscător
De vagul meu gânditor.

Vremuri lungi mă uit pe cer
Căutând la ce să sper
Dacă mai privesc niţel
Poate voi zări un ţel.

Ceva ce să văd doar eu,
Cum unii-L văd pe Dumnezeu.
Ceva să-mi dea avânt
Să mai pot iubi, să cânt

Văd stele ce cad arzând
Şi parcă mi-ar veni să plâng
Mă gândesc cum aş fi eu
Murind singur, efemer

Cum îmi e scris să o fac
Te iubesc în lumea mea
Tu mă laşi aici să zac
Să ard ca o mică stea

Dar, Doamne
Stelele mici nu ard mult
Mai am puţin şi nu mai sunt
Mă laşi să mor cu dragostea
Sau mi-o salvezi doar pe ea

poezie de Claudiu Dumitrache
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate ierarhiile e nevoie de nebuni frumoşi care să le răstoarne.

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi

Nu-i timpul cu noi,
dacă-n faţa fiecărei uşi nu te-aşteaptă o Viaţă!
intuiesc un pîntec de mamă, şi... apoi
poţi, să te extragi din morminte? fără să cazi?
nu-i nimeni în décor, cine să-ţi dea socoteală
de Trecutul-cel-mut, doar Orbul, te mai vindecă azi...
Mă spovedesc, când nu mai pot vorbi
în tropot de cuvinte şi-n sute de poeme
mai sfânt de-atât, ce poate fi?
cu ochii deschişi, visez noi începuturi, se pare
din dorinţa de a o lua mereu de la capăt,
copilăria, mai multe feţe are!
mă spovedesc pentru cât n-am putut vorbi
în tropot de lacrimi şi-n sute de poeme
mai dureros de-atât, ce poate fi?

poezie de Daniela Pârvu Dorin (21 august 2019)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbuşă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Şi atunci trăieşti ca şi cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca şi cum ai iubi o şi ai fi iubit de ea, ca şi cum s-ar întâmpla ceva în ea.

Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnii

scriu un poem la porţile nopţii
poate fi şi banal
numai descătuşarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
şi-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din acelaşi trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
şi sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
şi de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalţ la porţile nopţii
eu să-ţi fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din simplul motiv

nu, n-o să te muşc de gât!
n-o să-ţi fac nici cel mai mic rău!
o să fiu: im-pe-ca-bi-lă
deşi adjectivul ăsta s-ar putea
să aibă sensuri distincte
pentru fiecare dintre noi

o să-mi amintesc din când în când de tine
cu îngăduinţă poate chiar cu simpatie
(Rămânem prieteni, nu?!)
cu nostalgie decentă
cel mult generatoare estetic

o să-ţi aprind lumânare albă
... îîîîî... la vii, domnule!
n-o să cer nimic
mă voi încredinţa
bunei întămplări

aşa o să înţelegi probabil
că nu eşti deloc un martir
(nu te mai lamenta!)
că îţi aduci ofranda
împotriva
propriei
vreri

din simplul motiv
că Iubirea
este
sau
nu!

şi atât.

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regal

luaţi împreună suntem doi frumoşi
două ceşti de cafea îşi răsucesc aromele în funii
cu mirosurile noastre după
o noapte cu lună de veghe între cearşafuri
cu cât ne ştim mai mult cu atât ne dăm seama
cât de puţin am aflat unul despre celălalt
câtă anatomie avem încă de parcurs
cu mâinile putem face orice ne trece prin minte
să folosim fiecare parte din noi pentru modelat
la focul zvăpăiat al cunoaşterii dorinţele de murano
au ceva inimaginabil în culoarea lor

separat suntem două felii de pepene
în gurile a două nefericiri
seminţele par nişte păsări împrăştiate
nu mai ştiu drumul spre cuib
&
lasă-mă chiar acum să-ţi amintesc
iubire e atunci când mângâi
aerul cu care mă apropii
aşternutul pe care mă aşezi
tot ce ating şi vrei să rămână neatins
când vorbele nu-şi pierd valoarea
se întorc în noi ca nişte cocoare
primăvara
nu se destramă fiindcă avem în noi ceva sfânt
ceva mai înalt decât noi
unde ne recunoaştem şi
devenim stăpâni

moartea e când nu ai pe cine iubi

poezie de Ottilia Ardeleanu din Cele mai frumoase poezii de dragoste (2018)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Implacabilul veac...

Iubite,
Va fugi veacul acesta implacabil cu noi,
Descumpănitor, îşi linge rănile lumeşti,
Plângând, ne înmormântăm sentimentele
Şi visele moarte în faşă, răstignite în doi,
Ni s-au amestecat sensurile vieţii datoare,
Ni s-au clătinat principiile, sensul lui doi
Câteva relicve de lumină ne-au recompus pe noi,
Doi nebuni frumoşi ademeniţi de lanţurile dragostei,
Cu partea ei de iluzie, de podoabă, de părelnic
Am reînvăţat zborul opintit, durerile aproapelui,
Cântecul cărnii jinduitoare, formele iubirii
Frăgezimea irişilor înnebuniţi de splendoare
Limba ta înflorită de cuvinte şerpuitoare
Crescându-ne aripile, ne lovise muţenia pe amândoi
Lucrurile din jurul nostru, iubite, cu noi umblau
Adâncurile invizibile ale sufletelor dănţuiau
Ochii tăi de înger-paznic mă adulmecau
Sporind mereu în stări de suflet schimbătoare
Şi veacul acesta fugea, fugea cu noi,
În visterii se topeau tristele sonete
Nu mai eram iubite, aceeaşi nebuni frumoşi
Doar palide umbre ale istoriei recente.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... şase.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Familia dinamovistă

Dinamo, îţi port o imensă iubire
Nu vreau să devii doar o amintire...
Anii trec, eu vreau să cresc un campion
Pe care să-l duc de mână pe stadion
Să-i spun că avem o echipă de spartani,
Iar în România... cei mai frumoşi fani!

Aşteptăm să apară pe strada noastră vremea bună
Şi până atunci rămânem uniţi în furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (22 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!