Avem nevoie de-o îndrăgostire

Nu vine nimeni să ne-nveţe,
e adevărat!
cum să ne smulgem
din noi pe noi
din propria tristeţe-
cum să rămânem
aceiaşi doi nebuni frumoşi
buni de legat,
când nimeni nu mai poate iubi
in lumea devenită din ce in ce mai mică
avem nevoie de-o indrăgostire,
de-un labirint, de ceva,
prea stăm in lacrimă ca-ntr-un glob de sticlă...

Sărută-mă-ncet, atât de-ncet
incât
să-ţi rătăcesc aiurea
cu fiecare gând-
să rămânem aceiaşi, vreau
doi frumoşi nebuni
rătăciţi si de lume uitaţi
iar dac-a iubi e azi o infamie
La zidul ei să fim legaţi!

Strigă-mă pe numele tau, iubite
şi-am să-ţi răspund
vin nopţile cu stele infinite,
şi nu mai stiu cine aruncă
cu pietre-n minuni...

poezie de Daniela Pârvu Dorin (9 iulie 2016)
Adăugat de Daniela Parvu Daniela
Votează! | Copiază!