Nu am nevoie, nu am ce face cu lumea care este. Mă apasă, mă înăbușă, mă acoperă. E o lume fără scăpare. Nu se poate trăi decât cu lumea care ar putea fi. Și atunci trăiești ca și cum lumea aceasta ar fi cu adevărat, ca și cum ai iubi o și ai fi iubit de ea, ca și cum s-ar întâmpla ceva în ea.
Constantin Noica în Mathesis sau bucuriile simple (1934)
Adăugat de Costel Zăgan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.