Pierderea urmei

să dăm foc pădurilor
să distrugem oraşele
cum fac copiii
când lovesc cu mingea
bibelourile mamei

să ne rămână urma în urmă
trecând cu tălpile prin lacrimile sfinţilor
să nu ne adulmece câinii

să închidem şi să aruncăm telefoanele
moartea încă da s. m. s-uri
să părăsim sensul giratoriu al vieţii

şi în prima sâmbătă după dezastru
să ne închinăm zeului
ce varsă apa noii ere peste noi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asfaltul îmi tot ceartă tălpile

ba că-s verzi
ba că păşesc ca pe o mare neagră
ba că şoptesc aiurea de prin valsul florilor
ba una ba alta
parcă din ciudă că tălpile mele
încă mai poartă pe ele pământul întors peste grâu
iar răspunsul paşilor mei neînvăţaţi cu tropotul tramvaielor
e precum liniştea aceea deplină dintre două eternităţi
cât o pâine
deşi ştiu că e doar supărat că iarba trece greu prin el
poate râvneşte la un trifoi înflorit
pe când copiii nu mai ştiu să deseneze decât pop corn
........................
noaptea trecută i-am dăruit din lacrimile mele
mi-am pus apoi tălpile la uscat şi visele
nu vă mai miraţi aşa
visele încă au rămas să împace asfaltul cu cerul
i-am promis că voi merge în palme şi în genunchi
cât să nu-l mai doară câmpia din tălpile mele
nici dealurile nici munţii nici deşertul
.........................
odată cu răsăritul
aşa ca să nu mai am comentarii
am devenit imponderabil
şi zbor peste tine asfaltule
uite
nu mai fi supărat
de aici de sus te vezi ca un câmp înflorit primăvara

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţie de modă veche

să ne iubim de la suflet la suflet
când despărţirea pândeşte din spatele draperiei urbane
încolăciţi ca şerpii în jurul păcatului
să închidem strada noastră
aşa vom fi fericiţi
în patul nostru mirosind a modă veche
şi îl vom ruga pe Dumnezeu
în zilele de post
să privească în altă parte

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa lui Tataia

Cerul îşi trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna îşi mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanţei urlă moartea

l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpuşa lui îi plânge urma pe bancă

îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă aşez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani şi a vânat leul

la fel ca el
filosof şi alcoolic
îi spun:
va veni şi rândul nostru
odată
dar când
prietena mea?

poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinţii în negrul tău
în colţul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îţi dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm faţă în faţă
priveşti ochii mei albaştri
oglindiţi în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ţi-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puţin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul contorsionist

ocolesc băltoacele ploilor de vară
braţ la braţ cu sora cenuşăresei
degetul piciorului stâng îmi sângerează
am încercat să port sandalele sfântului Pavel
pe calea cea dreaptă

lumina felinarelor vechi a rămas în urmă
drumul oglinzilor întunecate
îmi reflectă pasul şchiop
călcând şi ultima fărâmă de credinţă
presărată în urma mea

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Mă întrebi cine sunt? şi tac
Dar tăcerea răspunde:
Un înger în drum spre păcat
cu luciri de himeră pe drumuri de unde

Pe drumul lui Lucifer spre Iad
Pământene păşeşti după mine
Cu gura uscată şi tălpile ce-ţi ard
Îmbrăţişezi păcatul şi uiţi de tine

Sunt rece, nu văd, nu simt
Pământene nu crede ce vezi!
Cu orice adevăr pot să te mint
Dacă în himere te-ncrezi.

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă dragoste

În dezbrăcările nopţii
suntem două stele
rază în rază
fugim sub fusta noroasă a mamei
între gemeni şi săgetător
mirosim a dragoste de copil în scutece

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Navigator pe apa sâmbetei

după nouă luni de singurătate
cutia de supă instant a născut un bărbat
pare copilul timpului cu distanţa
plângând sub roţile trenului

bărbatul acesta a întins o mână
spunându-mi
eu sunt fratele tău dă-mi cuvintele tale
le voi trece prin sufletul meu fierbinte
de azi doar prin mine vor avea sens

mi-a transformat inima în foi de de hârtie
din prima a confecţionat o barcă
pe celălalte a scris texte invizibile
cu aromă identic naturală de poezie
să umfle pânzele ca vântul
navigăm pe apa sâmbetei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzie

iluzia noastră clădită din promisiuni se zguduie
pereţii tremurând se cojesc de vopsea
şi plâng cu mine
din negru
negru curg
prin spatele icoanelor cu mâinile la ochi
şi întoarse pe călcâie
peste rănile visului
linii ale unghiilor tale înfipte în carne
alunec
în liniştea golului dintre tâmple
când ochii se închid

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii şi artistul

Tot mai mic
Devine omul zilei
Şi tot mai mare
Omuleţul imaginaţiei
Fiecare artist
Are ieşire la mare
Prin lacrimă.
Copiii zădără câinii,
Poeţii – moartea.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire

Am rugat pe profesorii care ţin prelegeri despre sensul vieţii
să-mi spună ce-i fericirea.

Am mers apoi la directorii faimoşi care conduc munca
a mii şi mii de oameni.

Ei au dat din cap şi-au surâs, adică s-au prins că
încercam să-i iau peste picior.

Apoi, într-o după-amiază de sâmbătă, colindând pe malurile
râului Des Plaines,
am văzut o mulţime de unguri sub copaci
cu femeile şi copiii lor,
cu un butoiaş de bere şi un
acordeon.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final veneţian

De sub plapuma de nori a zilei
canalele îşi scot uşor
picioarele în noapte
lacrimi roşii de asfinţit
curg peste Veneţia
plouă cu umbrele tale
printre măşti
strâng în vas de lut
mii de stropi nevindecaţi

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

moartea îşi puse
şosetele verzi

în sensul giratoriu
ambulanţele sună a spaimă

brancardirii părăsesc tărgile

în zvon de neputinţă
revin cocorii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul giratoriu ar trebui denumit sensul ce-ţi poate salva viaţa...

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

vântul îşi cântă simfonia pe diferite teme prin crengile mele uscate
pentru pământ
spaţiu şi aer
vino copile şi rupe-mi ultima frunză
sărut-o cu dragostea ta orfană
soră cu singurătatea pământului unde îmi sunt rădăcinile
pune-o în cartea veche şi scrie:
Doamne
iartă copacul uscat că nu mai dă rod
şi păcătosul ce ameninţă că sare din turla bisericii
că nu a sărutat verdele meu
urma Ta

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harş

când se vorbeşte de ea
se înnegreşte răceşte
coasa ei prinde brumă
cresc ţurţuri de teamă
noi defilăm prin malluri cu telefoanele
la vedere
noi defilăm.
se vorbeşte la telefoane
tot mai des
se vorbeşte
şi telefoanele prind ţurţuri
se înfig în urechi.
e disperată doar noi numai noi am inventat telefoanele
să o auzim cum tropăie
prin defilarea noastră
şi harş coasa harş.

poezie de Liviu-Ioan Mureşan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicio şansă

Cum stăteam la masă
Cu pendula în dreapta mea
Aveam impresia că timpul
Curge numai dinspre dreapta.
Probabil că la sens giratoriu
Timpul se-nvârte în loc să curgă
După cum, într-un loc anume
S-ar putea întâmpla
Să bată pasul pe loc.
Adică, degeaba am pune acolo
Pendula ori sensul giratoriu
Căci timpul n-ar mai avea
Nici o şansă de scăpare.

poezie de Mihail Mataringa (iulie 2000)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

O culoare nebună la secţia de psihiatrie

o culoare nebună şi proaspătă
de lapte degresat
au căpătat pereţii
secţiei de psihiatrie

te simt
priveşti prin gaura cheii
în viaţa mea
vezi cum îmi iau pastilele
şi vezi
toţi copiii
ieşiţi din mine
cum sar coarda
şi joacă şotronul
cum scot limba
şi râd
provocându-mă
la o leapşa pe uitate
dar sunt prea obosit
m-am uscat tot

salut culoarea cea nouă
închid ochii
şi în continuare
îţi aud lemnul coşciugului
cum trosneşte sub pământ

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea ţopăia

bezmetică prin curţile şi
casele oamenilor, iar aceştia
nu ştiau dacă trebuie
să fugă sau
să rămână
locului. cei mai
mulţi au rămas
pe loc.

au tras sticla cu ţuică, tare,
de prună, şi-au adunat
copiii şi se ascunseseră
prin pivniţe. femeile
ieşeau. ele nu
se tem. ele
nu mor.

moartea ţopăia prin curţile
şi casele oamenilor.
pe unii a pus
mâna.

bărbaţii s-au luat cu ţuica şi
au uitat de moarte.
şi moartea a uitat
de ei.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi se împlinesc treizeci şi şase de ani de la moartea mamei... Timpul vine din viitor, trece în urmă, se dărâmă peste ea, o acoperă, o face tot mai inexistentă, căci morţii mor şi ei, mereu. Când voi dispărea şi eu, va fi murit şi ea complet din univers

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!