Moartea țopăia
bezmetică prin curțile și
casele oamenilor, iar aceștia
nu știau dacă trebuie
să fugă sau
să rămână
locului. cei mai
mulți au rămas
pe loc.
au tras sticla cu țuică, tare,
de prună, și-au adunat
copiii și se ascunseseră
prin pivnițe. femeile
ieșeau. ele nu
se tem. ele
nu mor.
moartea țopăia prin curțile
și casele oamenilor.
pe unii a pus
mâna.
bărbații s-au luat cu țuica și
au uitat de moarte.
și moartea a uitat
de ei.
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.