Printre cioburi de vitralii
Arunc o monedă printre cioburile de sticlă în care sta împrăștiat chipul tău
Cap- capul de mort de pe vasul piraților, un vad tainic, nimeni nu știe unde ancorează
Am atribuit o aură de sfințenie acestei povesti
Pe un altar, mă sacrificam zilnic
Construiam o biserică și îți pictasem chipul în vitralii
Din subconștient însă, a năvălit o lumină puternică, a spart ferestrele, a șters umbrele, făcând să dispară clar-obscurul
Am aruncat o monedă printre cioburile de sticlă în care stătea împrăștiat chipul tău
Speram sa iasă pajura, o pasăre puternică, să ne poarte pe aripi
Dar a venit o lumină...
Când se face lumină, în nicio taină nu se mai pot ascunde iluzii, sentimente profane
Iar pe cruce se răstignesc doar cei care își merită venerația
poezie de Gorunescu V Carmen Lidia
Adăugat de [email protected]

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.