Negustorii de amfore

Negustorii de amfore
Vând antichităţi de piatră,
Se-nvârt în jurul tău
Cu probe din vată.

Le spun că ai rouă în vene,
Că eşti cerul sub care iubeşti,
Ei vin cu dălţi şi topoare,
Tu din privire-i topeşti.

În depărtări şoimii atacă
Zborul porumbeilor făr' umbră,
Negustorii intră în amfore,
Într-o tăcere sumbră.

Lumina surâde-n tăiş de topor,
Miresma timpului aduce visare,
Toamna din noi devine magie,
Iubirea apusă cărare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii falşi nu se recunosc dintre negustorii, originali...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii fac negustorii şi cu breasla, lor...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii de zarzavaturi nu vând, arme...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii vând câteodată şi ce nu se, cumpără...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul uitat

Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristeţe şi de paradis.

Raiul este negru şi-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.

Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul ştie –
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.

Am colindat cu tine peisaje, verdeaţă,
Ziua era rouă, noaptea era viaţă,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spaţiul uitat, iubirea colorată!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii vând aceiaşi marfă, negustoria...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negustorii vând orice, chiar fericire dacă interesează pe cineva...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tresărire

Când inima-şi pierde iubirea
Lacrimi prelungi ne-nconjoară,
Devenim trestia timpului
În sarcofag de vioară.

Icoana mănăstirii din deal
Mângâie imaginea-ntâmplării
Şi-n rugăciunea lacrimilor
Arde flacăra-ntristării.

Iubeşte! Porunca-i: iubeşte!
Dumnezeu rânduieşte
Cerul ce peste noi coboară
Pe sânge incolor de vioară.

Viaţa devine unduitoare,
Soarele se-ndulceşte din alt soare,
Lumina din a Lui lumină,
Noi tresărim pe-o lacrimă de smirnă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înotăm pe-o umbră de barcă săracă

Zâmbetul, fagure de miere pe aripi de fluturi,
Între cosiţele blonde minunat îl scuturi,
Petalele iubirii fierbinţi cad în palma mea –
Rugina amintirii din apusă, zbuciumată, stea.

Ochii limpezesc din profunzime şi marea, şi cerul,
În ei îşi ascunde lumina solară misterul,
Buzele flămânde de săruturi râvnite în viaţă
Pun pecete de flori peste îndrăgostiţii din piaţă.

Dinţii tăi ar muşca povestea sfintei iubiri
Care parcelează drumul sub cruci de martiri,
Bluza îţi lasă gâtul şi umerii rumeni şi goi,
Din fagurii de miere gustăm pe rând amândoi.

Între cosiţele tale gândurile mele s-ascund,
Marea pierde nisipul, înoată pe prund,
Noi înotăm pe-o umbră de barcă săracă
Unde iubirea a-nceput demult să ne placă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul tău

felul tău nealbastru de a privi lumea
a împotmolit alergarea uitată-n paginile romantice
mustind de metafore
plecările sunt purtate în mesaje dimineaţa
neduse pân' la capăt
anotimpurile sunt culese de pe cărare
şi-n unele se ascund trandafirii sălbatici
lespedea din fiecare zi o sfărâm în ulcioare şi amfore
trecătorii trec nepăsători
aripile albe nu mai vin
luna e ca o piatră uitată-n adevăr
spinii din cuvinte înfloresc răni
şi închid cerul pregătit în dorinţe de horoscopuri himerice

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum negustorii din Constantinopol

Cum negustorii din Constantinopol
Întind în piaţă diferite mărfuri,
Să ieie ochii la efenzi şi popol,

Astfel la clăi de vorbe eu fac vârfuri
De rime splendizi, să le dau de trampe,
Sumut o lume s-astfel ochii lor fur.

Dactilu-i cât, trocheele sunt stambe,
Şi-i diamant peonul, îndrăzneţul.
Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe.

Şi mare n-o să vi se pară preţul:
Nu bani vă cer, ci vremea şi auzul.
Aprinde-ţi pipa şi aşază-ţi jeţul

La gura sobei cum o cere uzul ;
Citeşte cartea ce îţi cade-n mână
Şi vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul

Ce-n mână-l ai de-acum o săptămână.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii

̓S-ascunde-n telefon sau în PC iubirea?
Mesajele se prelungesc în vise?
Hazardul intra-n inimă aiurea
Şi devine zbor cu aripile-ntinse?

Tu-mi eşti cerul larg în plinul zbor,
Eu sunt universul tău de rouă,
Clădim din flori cununile de dor
Şi le stropim cu fulgere când plouă.

Întindem poezia ca umbrelă,
Ne-ascundem în mesajele minunii
Şi peregrini pe-o bombă cu nacelă
Jurăm să ne iubim pân' la sfârşitul lumii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger a intrat cândva în mine

Un înger a intrat cândva în mine,
În inimă, în vene şi în trup,
Am simţit că oasele îi rup,
L-am îmbăiat în miere de albine.

S-a murdărit de viaţă şi nesomn,
L-am spălat cu sângele-mi fierbinte,
L-am mângâiat cu rouă din cuvinte,
Să simtă că am sufletul de om.

Am început să ne-ncântăm gândirea,
El m-a încântat cu sferele cereşti,
Eu i-am cântat cu doruri pământeşti,
Definindu-i prin zâmbete iubirea.

El are ochii mari să vadă noaptea,
Eu am ochii mici să văd lumina,
Miroase-n jurul nostru smirna,
Se-nalţă peste cruci de mir cetatea.

Un înger a intrat cândva în mine,
N-a mai ieşit, îi este cald şi bine!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disecarea clipei fericite

În mine azi roiesc toţi fluturii iubirii,
Zboară prin stomac şi mă colindă,
Cu zborul lor atât de mătăsos
Te-aduc în vraja mea şi te alintă.

Se scaldă-n sânge poezia lor,
Tu o reciţi în farmecul de lună,
O rază îţi pătrunde-n sân timid,
Cu vicleşug mă prinzi de mână.

Mă trezesc în visele cu mere coapte
Sub streşina privirilor de foc,
În jurul nostru-s roiurile de fluturi,
Zborul de rutină vine cu noroc.

Şi ochii tăi sunt aripi colorate,
Unduie în ei cerul masiv de stele,
Paşii sar din cărărui înguste,
Ne ascund în ierburi de vâlcele.

Suntem doi fluturi în stomacul vieţii,
Măcinăm înalturi fericite,
Într-o vrajă luminând misterul
Disecăm iubirea clipei potrivite.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înălţimea inimii

Îmi desfăşor aripile
Şi zbor în jurul tău
Sprijinindu-mă de umbră.
Număr degetele copacilor,
Curăţ negii de lumină,
Agăţat de fusta vântului
Mă zbengui
În imaginea curcubeului
Unde, împreună cu Dumnezeu,
Ridic înălţimea inimii.
Aici locuieşte zborul
Roditor de iubire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde zbori cu sufletul eşti tot...

Unde zbori cu sufletul eşti tot:
Pământ şi cer, şi apă dar şi foc,
Eşti om înălţător şi roditor
Încercat de marele noroc.

Dau târcoale sufletului pur,
Zbor sub curcubeie disipate,
În iubiri mă scutur peste umbre,
În parfumul femeii încercate.

Tu priveşte zborul, lasă umbra,
Simte-mă din fapte şi cuvânt,
Păcat de viaţa care ni-e dată
S-o neglijăm cu totul pe pământ.

Zborul tău în alte sensuri
Nu va prinde visul aripii de top,
Viaţa va rămâne fără sens
Sub cerul crud şi veşted, şi miop!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

Tu eşti zâmbetul luminii,
Floarea răsărită-n drum,
Tu eşti orizontul care
Sângeră-n urme de fum.

Tu eşti cerul şi candoarea
Semnului ce-mi dă iertare
În neliniştea ce urcă
Zborul către Carul Mare.

Tu eşti marea ce mă poartă
Pe-nalte valurile de vis,
Tu-mi eşti strigătul vieţii
La intrarea-n paradis.

Şi-mi mai eşti soră şi mamă,
Şi iubită şi bunică,
Tu eşti floarea roditoare
Într-un bobocel de fiică.

Te iubesc zâmbet lumină,
Floare roşie de mac;
Vă iubesc şi îmi plec fruntea
Ca un şoim, pe-un steag de dac!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina caldă

Lumina caldă ochii scaldă,
Floare de iris într-o haldă,
Urcă atletic printre stânci,
Se scaldă-n izvoare adânci,
Zboară cu fluturi-n stomac,
Pătrunde noaptea peste prag,
Intră în vis şi voiniceşte
Îmbrăţişează şi iubeşte.

În raza ei suntem parfum,
Urme lăsate-n praf de drum!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna, târziu...

Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.

La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când frunza veştejeşte-n brâu şi iartă
Păcate Domnul Morţii la intrare
Tiptile taine-acolo pacea are
Şi duhul tău deschide-a nunţii poartă.

În raclă lutul tău zadar cărare
A descompunere la preţ se ceartă
Cu vise-n amfore ce nu au toartă
Şi umbra-ţi doarme, liniştea ne doare...
.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!