Spațiul uitat
Visul meu a murit intr-o inimă neagră,
Înmormântat e în ascunsa-i desagă,
Au plâns ochii tăciunele stins
La capăt de tristețe și de paradis.
Raiul este negru și-i din negre lalele,
Îngerii brodează vopsitele stele,
În luna mai mintea e sumbră,
Lupta cu iubirea rămâne o umbră.
Trupul meu a murit sub o inimă neagră,
Propria-nmormântare crucea aleargă,
Ochii nu plâng, sufletul știe
Gestu-i o pasăre închisă-n colivie.
Am colindat cu tine peisaje, verdeață,
Ziua era rouă, noaptea era viață,
Pata timpului vrea să ne vadă
Din spațiul uitat, iubirea colorată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre negru
- poezii despre timp
- poezii despre rai
- poezii despre plâns
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.