
După melci
Dintr-atâția frați mai mari:
Unii morți,
Alții plugari;
Dintr-atâția frați mai mici:
Prunci de treabă,
Uzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
(Mai năuc, mai nătărău).
Dintr-atâția (prin ce har?),
Mă brodisem un hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci...
Când Păresimii, prin lunci,
Răspândeau pietriș de-albine,
Ne părea la toți mai bine:
Țânci ursuzi,
Desculți și uzi,
Fetișcane
(Cozi plăvane),
Înfășate-n lungi zăvelci,
O porneau în turmă bleagă,
Să culeagă
Ierburi noi, crăițe, melci...
Era umed în bordei...
Și tuleam și eu cu ei
I
Tot așa o dată, iar,
La un sfânt prin Făurar,
Ori la Sfinții Mucenici,
Târla noastră de pitici
Odihnea pe creastă, sus.
Eu voinic prea tare nu-s.
Și din fugă,
Subt o glugă
De-aluniș, pe-o buturugă
Odihnii
Și eu curând...
Vezi, atunci mi-a dat prin gând
Că, tot stând și alegând
Jos, în vraful de foi ude,
Prin lăstari și vrejuri crude,
S-ar putea să dau de el:
Melcul prost, încetinel...
Din ungher adânc, un gând
Îmi șoptea că melcul blând
Subt mormânt de foi, pe-aproape,
Cheamă omul să-l dezgroape...
Și pornii la scormonit
(Cu noroc, căci l-am găsit).
Era, tot, o mogâldeață:
Ochi de bou, dar cu albeață.
Între el și ce-i afar'
Strejuia un zid de var.
« Ce să fac cu el așa? »
Vream să-l văd cum se dezghioacă,
Pui molatec, din ghioacă ;
Vream să-l văd cum iar învie
Somnoros din colivie...
Și de-a lungul, pe pământ,
M-așezai ca să-l descânt:
« Melc, melc,
Cotobelc,
Ghem vărgat
Și ferecat ;
Lasă noaptea din găoace,
Melc nătâng, și fă-te-ncoace ;
Nu e bine să te-ascunzi
Subt păreții grei și scunzi ;
Printre vreascuri cerne soare,
Colți de iarbă pe răzoare
Au zvâcnit, și muguri noi
Pun pe ramure altoi.
Melc, melc,
Cotobelc,
Iarna leapădă cojoace,
Și tu încă subt găoace!
Hai, ieși
Din cornoasele cămăși!
Scoate patru firișoare
Străvezii, tremurătoare,
Scoate umede și mici
Patru fire de arnici ;
Și agață la feștile
Ciufulite de zambile
Sau la fir de mărgărint
Îmbălatul tău argint...
Peste gardurile vii
(Colo-n vii),
Ori, de vrei, și mai la vale,
Pe tarlale,
Hai, întinde brâu de bale... »
După ce l-am descântat,
L-am pus jos,
Și-am așteptat...
Înserase mai de-a bine ;
Crengi uscate, peste mine,
Bâzâind la vântul strâmb,
Îmi ziceau răstit din drâmb...
Năzdrăvana de pădure,
Jumulită de secure,
Pe furiș
Și pitiș
Tot scurta din luminiș.
Din lemnoase văgăuni,
Căpcăuni
Îi vedeam pieziș
Cum cască
Buze searbăde de iască ;
Și, vârtoși,
Ochi buboși
Înnoptau subt frunți pestrițe
De păroase
Și bărboase
Joimarițe.
Și cum stam subt vânt și frig,
Frânt cârlig,
Iscodind cu ochii treji
Mai în sus de brână drumul
Unde seara țese fumul
Multor mreji,
Pe subt vreascuri văzui bine
Repezită înspre mine
O gușată cu găteji.
Chiondorâș
Căta la cale ;
De pe șale,
Când la deal și când la vale,
Curgeua betele târâș.
Iar din plosca ei de gușe
De mătușe
Auzeai cum face « hârrși »...
Plâns prelung, cum scoate fiare,
Plâns dogit,
Când vreun șarpe-i mușcă gheara,
Muget aspru și lărgit,
De vuia din funduri seara...
Mi-a fost frică, și-am fugit!
II
Toată noaptea viscoli...
În sat încă n-ajunsesem,
Că porni, duium, să vie
O viforniță târzie
De Păresimi.
Vântura, stârnind gâlceavă,
Albă pleavă ;
Și cădeau și mărunței
Bobi de mei...
(Ningea bine, cu temei).
În bordei,
Foc vârtos mânca năprasnic
Retevei.
Pe colibă, singur paznic,
M-au lăsat c-un vraf de pene...
Eu... le culegeam alene ;
Moșul Iene
Tot venea de prin poiene,
Să-mi dea genele prin gene,
Și, trudit,
Lângă vatră prigorit,
Privegheam prelung tăciunii,
Umbre dese,
Ca păunii,
Îmi roteau prin hornul șui
Leasa ochilor verzui...
Și-mi ziceam în gând:
« Dar el,
Melcul, prost, încetinel?
Tremură-n ghioacă, vargă,
Nu cumva vrun vânt să-l spargă ;
Roagă vântul să nu-l fure
Și să nu mai biciuiască
Bărbi de mușchi, obraji de iască
Prin pădure.
Roagă vântul să se-ndure. »
De la jarul străveziu,
Mai târziu,
Somnoros venii la geam.
(Era-nalt, nu ajungeam.)
Dar prin sticla petecită
Și prin gheața încâlcită
Fulgera când des, când rar,
Prăpădenia de afar' ;
Podul lumii se surpase,
Iar pe case,
Până sus, peste colnic,
Albicioase
Și foioase,
Cădeau cepi de arbagic.
Mi-adusei atunci aminte
C-auzisem mai-nainte
De o noapte între toate
Urgisită,
Când pe coate
Guri spurcate
Suflă vânt,
Să dărâme
Din pământ...
Când pe un sloi, rupând din pită,
Baba Dochia-nvălită
Cu opt sărici
Stă covrig,
Stă de-nghite
Și sughite
Și se vaicără
De frig.
Hei, e noapte-aceea, poate!
Înapoi
La fulgii moi,
Cumpenind a somn, pe coate,
Cu tot gândul sus, la el,
Șoptii:
- Melc încetinel,
Cu n-ai vrut să ieși mai iute!
Nici viforniță, nici mute
Prin păduri nu m-ar fi prins...
Iar acum, când focu-i stins,
Hornul nins,
Am fi doi s-alegem pene,
Și alene
Să chemăm pe moșul Iene
Din poiene,
Să ne-nchidă:
Mie gene,
Ție
Cornul drept,
Cel stâng,
Binișor,
Pe când se frâng
Lemne-n crâng.
Melc nătâng,
Melc nătâng!
III
Dintre pene și cotoare,
Gata nins,
Cum mijea un pic de soare
Pe întins
(În câmpie
Colilie,
Războind cu lunecușul ;
Și pieziș
La povârniș,
Din țăpoi săltând urcușul),
Mă-ntorsei subt aluniș...
Și-l zării lângă culcușu-i
De frunziș...
Era, tot, o scorojită
Limbă vânătă, sucită...
O nuia, ca un hengher,
Îl ținea în zgărzi de ger!
Bale reci
(Aspre benți ce se-ntretaie)
Sus, pe vreascurile seci,
Îl prindeau:
O frunză moartă, cu păstaie.
Și pe trupul lui zgârcit
M-am plecat,
Și l-am bocit:
- Melc, melc, ce-ai făcut,
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunu-i, tot, un cântec...
Astea-s vorbe și descântec!
Trebuia să dormi, ca ieri,
Surd la cânt și îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
Între trup și ce-i afar'...
Vezi?
Ieșiși la un descântec ;
Iarna ți-a mușcat din pântec...
Ai pornit spre lunci și crâng,
Dar porniși cu cornul stâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!
Iar când vrui să-l mai alint,
Întinsei o mână-amară
De plâns mult...
Și, dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit se fărâmară.
Că e ciunt nu m-am uitat...
Ci, în punga lui de bale,
Cu-nsutite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat:
Pungă mică de mătasă...
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare,
Fie-n gând:
« Melc, melc,
Cotobelc,
Plouă soare
Prin fânațuri și răzoare,
Lujerii te-așteaptă-n crâng,
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng ;
Sunt în sân la moșul Iene
Din poiene ;
Cornul drept,
Cornul stâng...
Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng! »
Dintr-atâția frați mai mari:
Unii morți,
Alții plugari;
Dintr-atâția frați mai mici:
Prunci de treabă,
Uzi, peltici,
Numai eu răsad mai rău
(Mai năuc, mai nătărău).
Dintr-atâția (prin ce har?),
Mă brodisem un hoinar.
poezie celebră de Ion Barbu (1921)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre viscol
- poezii despre sfinți
- poezii despre păduri
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre muzică
- poezii despre gânduri
- poezii despre barbă
Citate similare
Melc, melc, codobelc, nu te du la Dunăre...
Doamne, ocrotește pământenii!
melc melc codobelc
în săptămâna patimilor e plin
râul lacrimilor plâng neîncetat românii
că i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
scoate coarne bourești și te du la baltă și bea apă
caldă nu te du la dunăre că apa-i prea tulbure apele
s-au umflat apele au turbat ia-ți casa-n spinare și fugi peste
hotare unde cerul îți dă ploi și viața-i fără nevoi (!?) că
la noi în țară viețile-s ca ața valurile-s ca gheața spală
digurile de te-apucă frigurile pomii sunt în floare
apa-i pe ogoare casele cad la pământ parcă-s
suflate de vânt plâng neîncetat românii că
i-au blestemat păgânii melc melc codobelc
ia-ți casa-n spinare și fugi peste hotare...
melc melc codobelc.
poezie de Mihai Cucereavii (18 aprilie 2006)
Adăugat de Mihai Cucereavii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre săptămâni
- poezii despre râuri
- poezii despre protecție
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- poezii despre ocrotire
- poezii despre graniță

După melci
Dintr-atatia frati mai mari:
Unii morti,
Altii plugari
Dintr-atatia frati mai mici:
Prunci de treaba,
Scunzi, peltici,
Numai eu rasad mai rău
Dintr-atatia (prin ce har?)
Mă brodisem sui, hoinar.
Eram mult mai prost pe-atunci...
Când Paresim da prin lunci
Cu pietrisul de albine,
Ne parea la toti mai bine:
Tanci ursuzi,
Desculti si uzi
Fetiscane
(Cozi plavane)
Infasate-n lungi zavelci
O porneau în turma bleaga
Să culeaga
Ierburi noi, craite, melci...
Era umed la bordei
Si tuleam si eu cu ei.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre țărani, poezii despre prostie, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși, poezii despre apicultură sau poezii despre albine

Un melc
Mii de culori
Pe cer nu mai e
nici un nor
Apare un curcubeu
multe culori
Se adună clipele
ce ne trec
Formează o lumină
cu greu ințeleasă
Pe care o cunosc
doar eu
O muzică-n surdină
ca un ecou
Iubitul ma aduce mereu
la mal
Mă strigă si mă
cheamă
Sa-l bag in seamă
La mal de mare eu
grabnic am venit
Să fiu cu al meu iubit
eu am ajuns
La fel ca altădată un
melc eu am găsit
Să fie oare el acel
Iubit pentru care eu
m-am grăbit?
Si acum astept
răspunsul de la melc
Să-l mai astept?
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre lumină, poezii despre curcubeu, poezii despre cunoaștere, poezii despre culori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

- melc
- Melc. Cel care nu se dezlipește de casă.
definiție aforistică de David Boia (9 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Lumină
Visează plopul, nemișcat în soare,
Și umbra din el, neagră, îi curge la picioare...
Un melc își taie drumul prin grădină
De-a dreptul, ca un tanc de gelatină,
Amenințând albine și furnici
Cu patru tunuri mici.
Tăcerea își adună trupul sferic
Într-un boboc de nalbă.
O muscă trece prin lumina albă,
Ca o scânteie de-ntuneric,
Un fluture, cu aripi de umbră și mătasă
Stropite-n două locuri cu carmin,
Din zboru-i frânt și plutitor se lasă
Pe vârful unui spin.
Și florile se-nalță-ntr-un picior
Să-l poată contempla mai bine.
Cum doarme-n pragul clipei care vine,
Cu aripile desfăcute-n viitor.
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre picioare, citate despre aripi, citate despre visare, citate despre viitor, citate despre tăcere, citate despre negru, citate despre muște sau citate despre furnici

Melc, melc, codobelc!
Un melc nervos stătea ascuns in casă,
Fiind stresat că soața-i preafrumoasă,
Mânată de-un impuls adulterin,
A fost văzută-n casă la vecin.
Fierbând în sucul propriu, cu turbare,
Se tot gândea la dulcea răzbunare,
Ba chiar și la scenarii fanteziste,
Pe-o plajă înțesată de nudiste.
Pe cînd visa frumos, pe la chindie,
A auzit o dulce melodie,
Ce-l invita în calda zi de vară
Să-și scoată grabnic coarnele afară.
Simți în piept că inima-i tresaltă,
Căci vocea-i promitea un drum la baltă
Și chiar să plece-n vilegiatură
La Dunărea albastră, în clisură.
Tentat de-așa ofertă, cam bizară,
Din casă a iesit rapid afară
Și stimulat de visul său de aur,
A scos perechi de coarne ca de taur.
Dar din păcate n-a ajuns la apă,
Căci tragic, melcul a luat o țeapă,
Fiind zvârlit departe-n bălării,
Doar dintr-o simplă joacă de copii.
Morala
Când coarne ai și-o soața prea focoasă,
E indicat să stai mai mult pe-acasă!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre viteză, poezii despre vecini, poezii despre tragedie, poezii despre tauri, poezii despre stres, poezii despre soție, poezii despre plajă sau poezii despre nudism
Un melc codobel
plecat în drumeție
prin iarba udă.
haiku de Doina Marcela Gheorghe (23 iunie 2020)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre drumeție
Prin iarba udă,
plecat în cercetare-
curiosul melc.
haiku de Doina Marcela Gheorghe (11 aprilie 2019)
Adăugat de Doina Marcela Gheorghe

Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a începe orice căutare, stabilește cu precizie identitatea căutătorului. Până nu știi cine caută, ce sens poate avea căutarea? Ok, să zicem: "Caut o mașină de cumpărat, marca Audi A6 cu toate opțiunile, etc. Dar tu cine ești? Păi sunt un melc. Păi stai un pic, un melc nu știe să conducă, de ce ar căuta o atare mașină? Poate ca să își tragă o cochile de clasă, ca hotel pentru melci, nu?
citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Melcul
Sunt supărat pe mine rău,
Chiar de n-a fost premeditat;
Am simțit scrâșnetul călcat
Prin iarba-naltă-n herăstrău.
Am zvâcnet surd în piept, durere
Și să privesc sub talpă am frică,
Căci știu că lumea e mai mică
Din lipsa mea de prevedere.
Stau în genunchi, mai mult m-aplec
Și-n mână prind un boț de ființă
Chircită, necerând căință...
Fusese-o casă, un suflet melc...
Și-acum am gând terorizat
De zile-ntregi, că-s un nedrept,
Doar un pretins că-s înțelept...
Călcând pe vieți, fără vreun "dat".
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre viață, poezii despre teroare, poezii despre supărare, poezii despre suflet, poezii despre prudență, poezii despre frică sau poezii despre durere

Și greu... și iute!
Când soarele e sus pe cer
Cu mers de melc pornesc la muncă
Și sprinten ca un rinocer
Atunci când intru... în speluncă!
epigramă de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre muncă sau epigrame despre Soare

Unda de șoc
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o pălărie
cu boruri din fontă de nuc
fără pană de melc dar înceată
ca iubita unui haiduc.
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o mănușă
din pielea mea asprită de pământ
fără frică
să mângâi
un cuvânt cu un alt cuvânt.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu părul pe păr adormit
să mă tragi de el când îți vine
și nu am venit.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu mine
la așa depărtare
aproape de tine.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păr, poezii despre haiducie sau poezii despre cuvinte

Așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh
E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post și inima o Poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre iarnă, poezii despre versuri, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre primăvară sau poezii despre poezie

Langsam aber sicher
Un melc, cu vilă somptuoasă,
Împarte sfaturi inspirate:
Când sigur vrei să fii de-o casă,
E bine să o cari în spate!
epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre sfaturi

O ghicitoare-a trasat aici o ciudată urmă de melc
O ghicitoare-a trasat aici o ciudată urmă de melc. Acum, la culcare!
O voi reciti și-înțelege mâine dimineață, când va bate soarele-n ferești,
Dar până-atunci, îmi voi atinge iubita într-un fel
Care nu a mai fost niciodată dăruit unei altei ființe-omenești.
Te-am mângâiat... Ai fost atinsă de arama buzelor mele
Așa cum un auditoriu este atins de fiorul melodiei cântate,
Iar săruturile au fost fluturii acelei veri întârziate
Furtuna a venit mai târziu.
Și-am băut, am băut apoi chemând pasărea uitării. Din gâtlejul
Stelelor curg sunete cristaline pe lanuri și pe frunzele de plop,
În vreme ce privighetori înfiorate își ridică ochii
Spre cer, sorbind noaptea strop cu strop.
poezie de Boris Pasternak, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre sărut, poezii despre sunet, poezii despre stele sau poezii despre privighetori

Drumul prin pădure
Au închis drumeagul prin pădure
Acum șaptezeci de ani și mai bine.
Vremea și ploile l-au măcinat
Azi nu mai poți, printre hârtoape și rovine,
Ghici unde-a fost drumeagul prin pădure
Înainte ca ei să fi replantat copacii.
E-ascuns sub lăstăriș, sub mușchiul moale,
Sub covor de păștițe și de coada vacii.
Numai păstrătorii tainelor pot desluși c-acolo
Unde-și fac cuibar guguștiuci cu pene sure
Și-unde bursucii se simt la ei acasă
A fost odată drumeagul prin pădure.
Totuși, dacă pătrunzi în codru mai adânc
Într-o seară de vară târzie când cerul
E-aproape de pământ și aerul e rece peste iezer,
La ora când fiecare suflet își strigă partenerul,
( Nu le e teamă de oameni în pădure,
Căci prin acele locuri au trecut puțini)
Vei auzi bătaia copitelor de cai
Și foșnetul făcut de fuste-n roua de sub pini
Apropiindu-se din ce în ce mai mult de tine
Prin oglinda ceții străvezii, prin rugi de mure,
Ca și cum ar ști foarte, foarte bine
Drumeagul cel vechi, de demult, prin pădure.
Drumeagul care nu mai trece prin pădure.
poezie de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vaci, poezii despre seară, poezii despre rouă, poezii despre copaci sau poezii despre aer

Lorin Cimponeriu așteptând primăvara
Ce soare răsărind prin umbrele mișcări!
Ce iarnă fumegând și nu mai sunt povești
Ninge în duh! E tot mai ger
Abia de te zăresc din depărtări
Albastră e petala și câmpul e mai trist
Pe versuri de păpădii creștine și cozonaci de post
Și inima o poartă în zgomot de albine
Deschide zodiacul speranțelor de post
E paștele și iarna prin pomii mugurind
O pasăre de lut își cântă doina
Ca o jale mă cuprinde un glonte al așteptării
Prin inimă pătrunde,
Un melc de catifea
Egreta de lumină-i inima ta.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat
Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.
Am uitat să trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.
Am uitat să mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.
Am uitat să dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.
Am uitat că trebuie să mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.
Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?
poezie de Violeta Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre secrete sau poezii despre minute

Zbor
mă întorc cu fața
în aripa mea frântă
unde toți norii
din mine
se strâng într-un plâns
ochiul de melc mă împunge,
dar n-aș putea să-l strivesc
cu nicio lacrimă oarbă
mulsă din propriul gând
și mă întreb
ce soartă va avea aripa frântă
după ce se va tămădui
și-mi voi întoarce obrazul
către sânul ploii nestins
zborul curgând
și curgând
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre nori sau poezii despre aripi
E bine să fii melc, să porți acasă mereu cu tine.
Mihai Gavrilescu (18 ianuarie 2015)
Adăugat de Mihai Gavrilescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre acasă