Semnal de toamnă

O voce ieri din adânc s-a-nălţat
amară, amară, amară.
Îngeri mulţi murind şi-au lăsat
lutul în tară.

Un semn pe subt cer ieri
s-a dat în cercul înşelăciunii.
Apoi spre Saturn au plecat
vântul, lăstunii.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amară

amară amară cât de amară
poate fi poate
fi dragostea dragostea rect
angulară (?!) poate mult
mai amară mai aspră mai criminală decât
a iubi într-o seară – în gură –
brună
o rădăcină de mătrăgună

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niki Ursei a gustat "MIere amară"

Deliberat şi cu plăcere,
Eu "cartea" am lăsat afară,
Şi ursul a venit la Miere...
Însă era... "Miere amară"!

epigramă de Constantin Păun (2006)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

În deşert

În deşert am văzut
O creatură – goală, bestială,
Care, ghemuită pe pământ,
Îşi ţinea inima în mână...
Şi mânca din ea.

Am întrebat, "E bună, prietene?"
"E amară, amară," a răspuns el,
" Dar îmi place
Pentru că e amară –
Şi pentru că e inima mea."

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

ieri petrecere,
azi cu un an mai bătrân
cafea amară

haiku de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumuri

Cetate de veac, prăsilă de painjeni verzi
subt muşchi şi scocuri. -
Pe turn între semnele ceasului, gânditor
timpul stă. O vrabie umblă pe-arătător.

Subt bolţi de nicăiri nici un ecou.
Părul tău joacă în vântul
pe care 1-am întâlnit ieri în alt oraş
şi care ne-a ajuns din nou.

poezie celebră de Lucian Blaga din Lauda somnului (1929)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina de ieri

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
un cer trecut, ajunul apus.
Cât de-aplecată e fruntea menită-nălţărilor altădată!

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
aurore ce-au fost, ţâşnitoare, aprinse
fântâni - azi cu ape legate şi-nvinse.

Caut, nu ştiu ce caut. Caut
O oră mare rămasă în mine fără făptură
Ca pe-un ulcior mort o urmă de gură.

Caut, nu ştiu ce caut. Subt stele de ieri,
subt trecutele, caut
lumina stinsă pe care-o tot laud.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere amară

Am pus flori de tei în ceai
Şi o frunză de pelin.
Te-am rugat: "mai stai..., mai stai!"
Tu ai zis: "mai vin..., mai vin!"

Nici nu ştiu cum a tors timpul
Un fuior de ani mărunţi.
A trecut un veac sau nouă,
Îndeajuns cât să mă uiţi.

Văzul l-am pierdut în zare,
Sufletul l-ai luat cu tine.
Într-un vers repet speranţa:
"Poate vine..., poate vine!"

Am pus flori de tei în ceai
Pentru-a nu ştiu câta oară
Şi-mi zic: " mierea, fără tine,
E amară..., e amară!"

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portocala amară

Ce mult a trecut de când nu ţi-am scris,
O seară, o iarnă, o zi tropicală
Sau poate o lună pierdută în vis,
O lună amară ca o portocală.

Cărări desfrunzite, cărări de zăbrele
Spre-o lume zâmbind într-un fel radical
Ce lacrimi ciudate, ce lacrimi-mărgele,
Ce fructe amare într-un portocal.

Ce mult a trecut de când nu mi-ai scris,
Cortina de-ocean oarecum verticală
Tresare la ora bifată precis,
Ştii? Ora amară dintr-o portocală.

poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul cafelei de dimineaţă

Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.
Când m-am trezit, ziua mi-era neclară
Şi-aveam acut, senzaţia de vomă.

Ziua-i frumoasă, am porniri de fiară,
C-am încetat să merg ca o fantomă.
Beau dimineaţa o cafea amară,-
Papilele-mi se-mbată în aromă.

Devine roz tot ce mă înconjoară
Şi după-o ceaşcă sunt autonomă.
Nu-ncape vorbă că e o comoară!
Cum tare-i de m-ar scoate şi din comă,
Beau dimineaţa o cafea amară.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri şi azi

Ieri mergeam, fecior, la bal,
Astăzi moş, sufăr global,
Ieri spre Est eram atent,
Azi râvnesc spre Occident,
Ieri la ruşi le dădeam banii,
Azi mi-i iau americanii,
Ieri eram români sadea,
Astăzi, romi ş-om mai vedea,
Ieri era pace-ntre noi
Azi e peste tot război.
Ieri n-aveam oranj sau bej,
Ci sub steagul roş, pe Dej,
Ieri în evul mort ateu
Credeam toţi în Dumnezeu.
Azi, aşa cum am mai spus
Ne-nchinăm către Apus.

poezie de Nicolae Rotaru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Final cu femeie amară

tăceri aleargă sub peniţa faur
că iar mi-e gura stihului cu sete
de-aceleaşi taine, flăcări desuete
din plumbul tot în năzăriri de aur

dansând în ale clipei siluete
sunt iar poveţe-n fruntea grea de laur
ce l-au lăsat străbunii mei tezaur,
culeg cerneala ce-au sădit să-mbete

la ziua care vine, de crepuscul,
când îmbrăca-voi haina de bătrân
în zorii cei izbăvitori rămân
că restu-i preţ al visului minuscul

iubindu-te-n pitiri de călimară
tu iarăşi vii, femeia mea amară

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Clio
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un biet moldovan...

Sunt un biet moldovan
Şi mi-e soarta amară
Nu-s Ion ci Ivan
Şi nu domn ci tovărăş

Desparţit de ai mei fraţi
De ghimpat ă hotară
M-am lăsat împăcat
Cu a mea soartă amară

M-au făcut comunist
Şi-am ajuns de ocară
Stalinist- bodiulist
Şi mancurt fără ţară

Cu fanfare întîlneam
Pe "nacealnici" la gară
Şi-n Rusia căram
Pîinea mea cea amară

Şi ca musca muream
"Ridicat" înrt-o seară
Şi-n Siberii visam
La Moldova natală

M-au înscris în kolhoz
Într-o noapte de vară
Şi de-atunci nu mai am
Nici imaş nici mioară

Cu alfabet ne-nteles
Şi cu graiul- povară
Eu cîntam pînă mai ieri
Cit mi-e viaţa de dragă

Sunt un biet moldovan
Mai blajin ca mioara
Cu credinţa în neam
Cu credinţa în Ţară

Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Fără "starşii tovarişhi"

Fără bici si lozinci
Ce-şi pierdură valoarea
Fără acei comunişti
Ce-mi (f...) vinduseră Ţara

Bucovina-i la nord
Si la sud... Basarabie
Reunită-ntrun tot
Revedea-te voi oare?!

Sunt un biet moldovean
Mai blajin ca mioara
Cu credinţa-n neam
Cu credinţa în Ţară

Sunt un biet moldovan
La rascruce de cale
Încotro s-o apuc
Că la deal că la vale???!!!

Sculeni Podul de Flori
6 mai 1990

poezie de Iurie Osoianu (6 mai 1990)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulcele propriu

ieri, neaşteptat, în dimineaţă,
am rămas fără zahăr la cafea,
dar norocos fiind din fire
băusei tu din cana mea.

.
.
.
.
.

azi, te-aştept să îmi vii iară
măcar o gură să mai iei din ea
că de când nu mai eşti, cafeaua e amară.
oricât de mult zahăr aş presăra în ea.

poezie de Ştefan Ababei
Adăugat de Ştefan Ababei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui beţiv

Dragi foşti tovarăşi de festin,
Pe lutul ce mă împresoară,
Vărsaţi o lacrimă amară
Să-mi treacă dorul de... pelin!

epitaf epigramatic de Alexandru Clenciu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul cu crin

Se odihneşte subt prunii bisericii, adulmecă
arhaicul vânt. O fată i-a pus ieri in braţe un crin.
Va mai trece printr-o mie de sate.
I se va-ntinde prescură, pe drumuri stropite cu vin.

Bolnavii de oase din cele o mie de sate
în cale-i s-aştern. El îi calcă de rău. Şi de bine
el joacă, vorbe uitate spunând lângă umerii lor.
Spre seară boala iese din casă, din gând şi din vine.

Are-un mers larg, când purcede, ca de-mpărat.
Chihlibar - miez galben - poartă subt fruntea-n apus.
Cu mânile - în stânga şi-n dreapta - pare că veşnic
şi-ar împărţi pădurile, ce le are în ţara de sus.

poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1933)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegerile prezidenţiale din România şi ecoul lor peste hotare

Înfrângerea a fost amară,
A declarat Mircea aseară,
Mai amară ca pelinu',
Că s-a şucărit... Kremlinu'.

epigramă de Mike Farkas (10 decembrie 2009)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Estoril

Casele cresc în pădurea de pini
albe sau ca şofranul,
lucind pe coline.
Mai potolit oceanul
mângâie locul sorin.
Largul prieşte nălucilor line.

Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri
se mai leagănă încă
întârziaţi în furtuna de ieri.

Îmbrăcată în zâmbet şi aur
Cora brodează
subt oleandri, subt alungitele foi.
Timpul ce iese din casă,
cât de uşor 1-ai putea prinde
iar să-1 reţii cu un fir de mătasă.

Aceasta e pacea. Pacea, în care
creşte imperiul
ceresc printre noi.

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraşul unde tace Dumnezeu

În urma noastră e un rest de ieri
oraşele-au plecat cu două trenuri
în carnea mea şi duc spre nicăieri
îmbrăţişarea ta din alte vremuri.

Aş fi putut să nu-mi mai amintesc.
Mi-ai şters, plecând, scrisorile şi trupul
de trupul tău de ieri şi de sărutul
din care, azi, doar umbre te vestesc.

Aş fi putut să uit şi să nu ştiu.
Statui de gol şi gol de paşi pe stradă
Doar ochii mei, pe urlet de zăpadă,
doar tu prin ei şi vântul pământiu.

Aş fi putut să mi te tac în gând,
să mi te plec, să mi te-nchid în ziduri
cum ai plecat şi tu pe triste riduri,
în lutul meu, de tine, mă scufund.

Să mi te plec şi să te tac, mi-e greu.
Rămână acest cântec despre tine
să ducă-n vânt vagoanele pe şine
şi-oraşul unde tace Dumnezeu...

poezie de Camelia Radulian din Oglinzi 2
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub masca realităţii,
Minciunile se ţin lanţ,
Adânc şanţ...
Amăgire amară,
Adevărul iese oricum la iveală,
Când e scadenţa sorţii.

Valeria Mahok (26 noiembrie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei găsi ascunsă într-o zi o scrisoare, ultima, amară, c-am plecat cu frunzele-ntr-o doară, prin paduri pe care nu le mai ştii.

citat din Dinu Ianculescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!