Orașul unde tace Dumnezeu
În urma noastră e un rest de ieri
orașele-au plecat cu două trenuri
în carnea mea și duc spre nicăieri
îmbrățișarea ta din alte vremuri.
Aș fi putut să nu-mi mai amintesc.
Mi-ai șters, plecând, scrisorile și trupul
de trupul tău de ieri și de sărutul
din care, azi, doar umbre te vestesc.
Aș fi putut să uit și să nu știu.
Statui de gol și gol de pași pe stradă
Doar ochii mei, pe urlet de zăpadă,
doar tu prin ei și vântul pământiu.
Aș fi putut să mi te tac în gând,
să mi te plec, să mi te-nchid în ziduri
cum ai plecat și tu pe triste riduri,
în lutul meu, de tine, mă scufund.
Să mi te plec și să te tac, mi-e greu.
Rămână acest cântec despre tine
să ducă-n vânt vagoanele pe șine
și-orașul unde tace Dumnezeu...
poezie de Camelia Radulian din Oglinzi 2
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Oglinzi vol.2: Orasul unde tace Dumnezeu" de Camelia Radulian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
rătăcit în urma pașilor pierduți pe alei
e cerul stins și stele cad
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierd sub ultimii pași
mă ascund în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărutul
nu mai pășesc în urma trecătoarelor idei
nu caut pași pierduți pe nicăieri
doar îm amurg mai curg păreri
idei de azi, de ieri, de nicăieri
ningea în lumină
cu fulgi falși de gând
doar eșarfa purta încă
mireasma unui trup arzând
la asfințit trecea o boare
mai sursurau tăceri de ieri
eu am rămas doar vagabondul ultimei idei
un rătăcit în urma pașilor uitați pe alei
cerul era stins și stele cădeau
curgea apusul purpuriu
în zăpezi de argint
ningea iar și iar pe câmpuri pustii
umbre se pierdeau sub ultimii pași
mă ascundeam în priviri căutând amintiri
tu ai plecat, eu am rămas
sărutul nu'l treziți, așteaptă...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea doar ca vis
Am fi putut să ne iubim năvalnic,
Nemărginiți de spațiu sau de timp,
Aș fi putut să îți zâmbesc șăgalnic,
Dar parcă ne-am născut în contratimp.
Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte,
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte,
Să te cunosc mai bine, să te știu.
Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi,
Să mă iubești și corpul să îți geamă,
Când conjugăm doar verbul a iubi.
Într-un târziu mi-ai respira în brațe
Și ochii tăi frumoși, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci și hoațe,
M-aduc din nou spre sânii-ți doritori.
Am fi putut să ne iubim o viață,
Dar tu nu vezi deloc ceea ce simt,
Preferi să ai o lacrimă pe față,
În loc de-o sărutare și-un alint.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea doar ca vis
Am fi putut să ne iubim năvalnic
Nemărginiți de spațiu sau de timp
Aș fi putut să îți zâmbesc șăgalnic
Dar parcă ne-am născut în contratimp
Prin trupul tău puteam s-ascund cuvinte
Ca să le caut, Doamnă, mai târziu
Cu două mâini să te ating fierbinte
Să te cunosc mai bine, să te știu,
Tu să te pierzi alături fără teamă
Că poezie mâine nu va fi
Să mă iubești și corpul să îți geamă
Când conjugăm doar verbul a iubi
Într-un târziu mi-ai respira în brațe
Și ochii tăi frumoși, seducători,
Mi-ar dărui priviri, ce dulci și hoațe,
M-aduc din nou spre sânii-ți doritori
Am fi putut să ne iubim o viață
Dar tu nu vezi deloc ceea ce simt
Preferi să ai o lacrimă pe față
În loc de-o sărutare și-un alint
poezie de Adi Conțu (12 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am plecat de lângă tine
Am plecat de lângă tine,
Nu știu încotro mă-ndrept,
Haide, vino după mine
Și nu mă lăsa să mă pierd.
În perdeaua deas-a nopții
Cerul nu s-a mai deschis.
Rătăcesc pe drumul vieții
Și mă scufund într-un abis.
Numai ochii tăi albaștri
Ar putea să mă găsească,
Cănd îți vor spune sihaștri
Că s-a deschis bolta cerească.
Să vi să-mi intinzi o mână
Dacă știi că mă iubesti,
Că-mi plâng ochii și suspină,
Numele când îmi rostesti.
N-am să plec de lângă tine,
Două vieți de-aș mai trăi,
Fiindc-am rătăcit prin lume
Visând mereu la ochii tăi.
poezie de Gheorghe Deniștean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marele absent
O să-nchid ochii, zic o rugăciune și dorm apoi, că e târziu.
De tine nici o veste, ești mort, bolnav, sau încă viu.
Nimic. Și nici nu mai contează. În lumea ta n-am loc,
E plin. Să fii iubit, rămâi cu bine. Eu te-am dorit cu foc
Și patimă arzând. Dar n-a fost decât vis. A fost la mine-n gând.
Eu doar așa eram cu tine, și nici măcar, fior plăpând.
Că de atins nu te-am putut, ai frică de blândețe.
Tu nu știi vorbe dulci, doar ură și furie, rău, tristețe.
Acum mai uit, ce bine. Nu ești mereu prezent.
Curând vei fi din viața-mi, doar marele absent.
N-o să mai știu de tine, cum mult timp n-am știut.
Am vrut, tu nu, dar înțeleg... Nu s-a putut.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai trăiești?
Îmi este dor de tine ca de rai
Îngerul meu albastru și bălai
Și mă gândesc la tine cu păcat
Îngerul meu căzut și supărat.
Nu știu cum e să-l pierzi pe Dumnezeu
Cum e să mori... dar cred că nu e greu
Cât văd că e de greu că te-am pierdut
Respir cu trupul tot, am suflet mut.
Că viața mea fu ca un vis din care
Nu știu cum am putut să mă trezesc
Să părăsesc un rai pentru o floare
Pe care veșnic n-am cum s-o găsesc.
Oi fi murit... că nu mai simt iertare
Dar sufletul există, că mă doare.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Când e să plec, la fiece pas mă-ntorc din cale
Spre tine. Greu purtându-l, mi-e trupul frânt în două...
Sorbind același aer cu tine, vlagă nouă
Recapăt. Și-astfel iară pornesc. Dar tot cu jale.
Apoi, din nou cu gândul la bunul drag ce-l las,
La drumul fără capăt și viața-mi trecătoare,
M-apasă deznădejdea, și lacrimile amare
Din ochii-mi se revarsă cu fiecare pas.
Și-n trista-mi tânguire, mă roade-o îndoială:
Ăst trup al meu de humă, cum oare se desparte
De sufletul lui - care ești tu- plecând departe?
Dar Amor îmi răspunde: E-o veche rânduială
Ca omul care arde în flacăra iubirii
Să stea deasupra legii și în afara firii!
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Sonetul zâmbetului de sub stele
În zâmbet, ai o-ntreagă bucurie
și mă întreb: "Sărutul meu, ar stinge-o,
cu buzele-mi rebele de-aș atinge-o?"
Ce gând! Ce spaimă! Ce filozofie!
Și nu-i doar zâmbet: văd o strălucire
când ochii tăi mă oglindesc. E seară
și alte stele-s gata să apară,
dar două mă-nfioară c-o privire.
Acum ard eu, mi-e sufletul o rugă,
dar tace și închide-n el dorința -
n-o vrea dezlănțuită, o subjugă.
Doar zâmbetul o-mpiedică să fugă.
Doi ochi mă ard... îmi tremură ființa,
iar trupul tău... îmi dăruie sentința.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața e doar o luptă
Ca s-ajung cândva departe
Eu am plecat de nicăieri.
C-o singură dorință-n spate:
Să fiu mai bun azi decât ieri.
Nu m-au oprit ușile închise
Am luptat chiar de-mi era greu.
Credeam doar în ale mele vise
Și în bunul Tată, Dumnezeu.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (21 ianuarie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia cod
nu-mi pasă
chiar nu-mi pasă cât durează o amintire
nu-mi pasă nici cât durează o rază
lumina ei se descompune în urmele de
deasupra lutului dar asta
e o altă poveste
în care alerg spre nicăieri
mă opresc doar atât cât
să-l rog pe Dumnezeu
să-mi asculte inima
în urmă rămâi doar tu femeia - cod
colțul tău e un univers parțial întunecat
iar lumea o arteră pe care se circulă în paralel
ca într-un oraș aglomerat...
nu mi-am dorit niciodată atâtea lucruri
într-un singur loc în care
nu ne-am fi putut îmbrățișa
ca doi oameni
chiar dacă aș fi murit de două ori aș fi ales
calea înspre tine deși nici nu știu
cât contează o moarte
sau poate
aș fi fost mai frumos și mai bogat
cu un Dumnezeu dar la ce bun dacă
Dumnezeu m-ar fi creat
din moartea altuia
știu că nu mai sunt cel ce am fost
sunt doar o metaforă care îmbracă o stare
iar identitatea mea e un drum imaginar
semnalizat intermitent
oricum nu mai contează...
tu ești femeia - cod
deși dormi cu fiecare în pat
nu țipi nu urăști și nici nu iubești
ci doar mergi pe o linie continuă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să nu mă întrebi
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Voi tace căci răspunsul tu îl știi
Și n-aș putea în sufletu-mi de plumb
Să răscolesc prin amintiri și zile mii.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
De nopțile pustii și fără tine știi
Când ruga-n lacrimi mă îngenunchia,
Iar zorii mă prindeau fără să vii?
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Răspunsul a crescut mut între noi,
Ieri erau mici dealuri, azi de piatră munți
Și-au împărțit destin și amintiri la doi.
De ce-am să plec, să nu mă-ntrebi,
Vreau tu să îmi răspunzi mai știi
Când mi-ai promis că ne vom regăsi,
Dar azi e prea târziu, să nu mai vii.
Ești liber azi chiar dacă încă sunt,
Nu mă mai roade gândul că nu vii
Și-n nopțile în care-s trează și nu ești
Pe cine strângi la piept te las doar tu să știi.
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă mă visez cu tine
Încă mă visez prin crânguri
Alergând după un vânt,
Simt sub pași pietre în rânduri
Cum înțeapă din pământ.
Încă te visez strângându-mi
Mâna care fremătând
Tremură, prea mult plăcându-i
Să-ți strâng clipele din gând.
Încă dorm cu dor de tine,
Mă trezesc cu ochii tăi,
Diminețile sunt pline
Doar de mine prin odăi.
Încă sorb cafea amară,
Zahăr nu-i mai pun de mult
De când ai plecat în seară,
Timpul scurs îl tot frământ.
Încă mă visez cu tine,
Voi visa până-o să mor
Cum străbați bietele-mi rime,
Cum mi-e dor, cum te ador.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin
Un tei în noapte palpita
Ca un plămân,
Tu ai zburat, cu gura ta,
Ca un lăstun.
Ții minte când stăteam sub tei
La ceas târziu?
Te oglindeai în ochii mei,
Acuma știu
Că scrisă mi-ai rămas în ei
Și de neșters.
Ții minte când șopteam sub tei
Un singur vers,
Că ești a mea de la-nceput
La nesfârșit
Și să-mi răspunzi nici n-ai putut,
Doar m-ai privit.
Stăteam cu tine sub un tei
Ce-n floare da.
Cuvintele nu au temei
Când nu spui: da!
Un tei prin noapte respira
Ca un plămân,
Tu ai plecat, etcaetera,
Dar eu rămân.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cantece tiganesti si alte poeme" de Miron Radu Paraschivescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Sărutul
Sărutul
Cum aș putea ascunde urma
Săruturilor ce-ai lăsat pe trup,
A gurii flămânzite forma?
Să-mi sfîșii carnea? Să mi-o rup?
Mă arde și acum sărutul
Și gura ta cu-a ei văpaie,
Ce-mi tatua odată trupul...
Nu pot să-l curăț stând în ploaie!
Scald trupul meu dogoritor
În sloiuri albe, mari, de gheață
Să scap de forma buzelor,
Dar clocotesc și le dezgheață!
Mi-ai pus pecețile de-amor,
Să nu-mi mai vadă nimeni trupul,
Să port pedeapsa buzelor
Și să le simt mereu, sărutul
poezie de Florentina Mitrică (22 august 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt doar un om
dac-aș putea m-aș vindeca de cer,
de legănarea zborului din gând,
și răsfirându-mi clipa peste câmpuri,
sub tălpi desculțe-aș murmura pământ.
m-aș naște iar poate-ntr-un fir de iarbă
cu brațu-ntins sublim printre cicori,
să nu mai știu de-i trupul meu albastru
sau e doar cerul care-a curs pe flori.
să-nvăț beția tandră a tăcerii,
neliniștea de tine să n-o știu,
cu răsăriturile să-mi îmbrac nimicul,
poem de viață-n ochii tăi să fiu.
însă-s doar om - din trupul meu se scurge
un fir de timp stingher și-nrobitor,
rugina scârțâie prin sunetele clipei
și toate lacrimile lumii mă mai dor.
cu răni de cer pe trupul de pământ,
sunt doar un om - fir de nisip și-atât.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O sa plec
Am auzit ca nu ma vreti,
Vreti altceva, deci o sa plec,
Dar cand veti vorbi doar la pereti,
Stiti ceva, eu doar o sa plec.
Acuma nu-s importante
Clipele, clipele toate.
Degeaba mai dau acu' pe rec.,
Deci, pana la urma o sa plec.
Acum deageaba ma mai chinuiesc.
Am inteles ce vreti, o sa plec.
Chiar daca clipele nu se-mplinesc
Incerc sa ma opresc, o sa plec...
Da...
Tineti minte...
O sa plec...
poezie de Alexandru Corlan (16 noiembrie 2008)
Adăugat de Alexandru Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Umbra unui vis de ieri
Părerile de rău, spre seară,
cernite se adună-n gând,
ajung cu frigul de afară
pe vatra focului dansând.
Mă prind în horele vrăjite
aduse de la polul nord,
în haine strâmte de ispite
găsite vara-ntr-un fiord.
Îmi lasă amăgiri haine,
aduse-n grabă din trecut,
cu vorbe reci și anodine
îmi zic ce trebuia făcut.
Vorbesc întruna de păcate,
de tot cea fost necuvenit,
zicându-mi de femei uitate
pe care nu le-aș fi iubit...
A fost doar una cea aleasă,
le-am zis cu glasul abătut
pe ea am vrut-o ca mireasă
din ziua-n care ne-am văzut.
Dar într-o seară plumburie
cu altul a plecat spre sud
lăsându-mă cu doru-n vrie
în cuta unui joc prea crud.
Lăsați-mă să plec din hore,
le strig părerilor de rău
temutele-ndoieli minore
dispară din adâncul meu!
Rămână doar în amintire
pe brâul vastelor tăceri
au fost o simplă rătăcire
în umbra unui vis de ieri!...
poezie de Corneliu Neagu din Ecouri Existențiale
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
leganam în suflet un vis fără vlagă
mă împiedicam de pașii rămași
în noaptea ce cădea peste ape
așa am crescut în tenebre
numele meu zăcea scrijelit pe o piatră
cu umerii îmbrăcați în palide umbre
pășeam în clipe târzii în penumbră
prin neguri alunecau nestatornice ape
se adunau alte umbre sub ultimii pași
să plec, unde să plec
sau nu's aici decât o umbră
sunt stâncă sfărâmată pe țărm
cu brațele ce flutură în vânt
sunt vânt năpraznic peste tainice ape
sub pasăre peste lacul albastru
sunt lacul ce așteaptă o barcă
sunt un om într-o barcă ce plânge pe ape
sunt gând rătăcit între pleoape
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!