Seară de mai
Seară de mai, seară de mai
Cu stele de lut scăldate în lapte,
Curg triluri de păsări pe tuburi de nai,
În noi mai renaște o noapte.
Cai pe copite rotunde de vise
Duc îngeri de perle spre Domnul în cer,
Petalele florilor în vânt sunt prelinse
Pe˗un ciucur de buze cu suc de mister.
Vin fete și băieți la˗ntâlnire,
Părinții afumă în urmă cu stele,
Fluturii nopții ard în mocnire
Odată cu rimele mele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Cenușa epavei
Sunt cenușa epavei dragostei mele
Lunecând pe umbre și pe ape,
Te țin în pieptul meu mereu aproape
Aprinsă printre stinse stele.
Sunt jertfa florilor tăiate scurt
De foarfeca urzelilor tăcute,
Unde rădăcinile-s cuvintele născute
De-a picta durerile-n sărut.
M-am prosternat la visele rebele,
Am pus pe buze fluturi să zâmbească
Din neprihănita ie românească
Pe care-o porți prin ciocârlii spre stele.
Sunt văduvit de netezita iască
A partiturii pusă-n umbre lungi,
Cenușa-n zbor alungă îngeri ciungi
Când vor în locul meu să te iubească.
Te-mbrac în mii de ii cu nestemate,
Cu maci aprinși în lanurile de grâu,
Un tricolor îți pun frumos la brâu,
Spre veacuri în iubiri nemăsurate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deschiderea iubirii prin propria ușă
Pe fereastra inimii universale fluturii
Soarelui plimbă lumina ochilor, fierbinte,
Caruselul încărcat de vise se-nvârte
În tumultul mângâiat de rotunde cuvinte.
Lumea pescuiește stele în noapte,
Luna prinde în valuri ecoul, încercarea
Zidește în trecere noastră eternitatea
Înaltă ca munții, învălurită ca marea.
În inima mea cresc rafturi de rouă și dor,
Condurul de aur îl lași amintire-n cenușă,
Doi îngeri te aduc grijulie în sufletul meu
Să-i deschizi iubirea prin propria ușă.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina poeziei mele
Din gâtul poeziei mele
Un sfânt reptilian s-adapă
Mânjind cu fluturi și cu stele
Cerul căzut pe-oglinzi de apă.
S-au copt în inimă noi jocuri,
Felia vieții le îmbină
În trupul tău purtat de tocuri
Pe calea scursă în lumină.
Eu râd, pe buze îmi pun pleoape
Deschise în plăceri de noapte,
La sânul tău aduc aproape
Dulceața de cireșe coapte.
E-o taină-a poeziei mele
Frumoasa clipă ce m-aprinse
Încât îmi cresc negii de stele
În trup, în inimă, în vise!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară ca oricare
O seară ca oricare...
Nu este ieșită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în fașă
și-a lor privire trufașă,
cu neliniști fugare
și un dor care doare...
O seară ca oricare
își lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
își pregătesc de pe-acum,
a nopții cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeași culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care pășește ușor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceață,
de florile iernii de gheață...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
și-acum, în noapte dispare,
încetișor...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E seară, iubito!
E seară, iubito, e seară
Și eu te adulmec în gând;
E seară și nu-i prima oară
Când somnu-mi începe plângând.
Iubito, acum este noapte,
Curg valuri de vise, șuvoi;
Pe fața ta albă, de lapte
Nimic nu citesc despre noi.
Deja este iar dimineață -
Stingher este soarele-n nori;
Eu când îți mai gust din dulceață,
Căci mâinele-apune în zori?
Iubito, e ziua-n amiază
Și timpul aleargă nebun;
Mai naște deșertul vreo oază,
Un vers de iubire să-ți spun?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafiri crescuți în icoane
Se scutură apusul în inima mea,
Fructele lui sunt nasturi de șoapte,
Îmi închid cămașa la gât cu o stea,
Mă zbat în spectacol de noapte.
Gura lumii soarbe zaț de cafea,
Ghicitori descriu frumos preaplinul:
Eu sunt eu, tu, și tu, ești cineva,
S-a înhumat în demiurg destinul.
Acum vocalizezi în toamna lungă
Aducând licoare amăgirii mele,
Canalii perfide se adună-n strungă
Să sugă lapte covăsit de stele.
Trufașii îngeri locuiesc mai sus
De cripta hibernării in balcoane
Unde tu, iubire, surâzător ai pus
Trandafiri să crească în icoane.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căutând spărtura sa pot intra în rai
Pasărea de iarbă răgușește-n mine,
Gâtu-i ars de stele, trupul de rubine,
Norii-n curcubeie penele-i pictează,
Ochii în otravă fluturii visează.
Se înalță-n sfera răsucită-n grai
Oscior de taină la porțile de rai,
Se aude Domnul injectat de haos
În liniște pășind în dulcele pronaos.
Îngerii pun aripi la sfinții păpușari
Care știu să pună căpăstrul la măgari,
Pe care, în boccele, Iisus își poartă iarba
Iertării împărțite sub cruce cu Baraba.
Pasărea s-avântă în calea lor spre stele,
Cântă universul în visurile mele
Și mi se răsucește inima în grai
Căutând spărtura să pot intra în rai!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopții i-am smuls un poem
Cifrul nopții l-au spart poeții
doar pentr-un pumn de stele
fete verzi înmuguresc pereții
ah singurătății mele
Sânii lor sunt plini de stele
Doamne cum aș pune gura
firmament să am sub piele
să dau nopțile de-a dura
Doamne cum aș pune gura
fete verzi înmuguresc pereții
cum le-aș colinda natura
cifrul nopții spartu-l-au poeții
Doar pentr-un pumn de stele
în stilou am căi lactee
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (5 octombrie 2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Otrava-i a ta
Lumea își leagă tinichele de picioare
Când în liniștea cerului vrea ca să zboare,
Găzduiește lacrimi în buze de stele
Așteaptă în vis, pe rând, să le spele.
Zbuciumă gesturi în vechea scriptură,
Viscolește fumul prin fereastra cu ură,
Am galaxii rebele în suferințele mele,
Iubirea ta renaște cu rănile în ele.
Scântei mai presus decât simțurile noastre
Străbat divinitatea luminilor albastre,
Curge risipită credință-mblânzită în noi
De mitologia lacrimii scăldate în ploi.
Te renasc în mine surâs de sărut feminin,
Cuminte trăiesc în zborul uitării senin,
Ofrandă aduc Domnului pe Golgota lui Sfântă
În clipa iubirii ce-n iubire ne-nfruntă.
Tu leagă-mi tinichele de flori la picioare,
Scoate-mi inima și-o usucă la soare,
Pune câinii să muște cu poftă din ea,
Sunt sigur c-o să moară, otrava-i a ta!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plesnește talpa...
Plesnește talpa în țărână,
Se-nalță sânge-n foi de carte,
Luna mai toarce fir de aur
Ca vrajă pentru lunga noapte.
Ecoul bâzâie ca-n oală
Nedeslușind văpăi de foc,
În mine un butoi de smoală
Își soarbe setea din noroc.
Plesnește talpa și curg vise
În dorul soarelui arid
Unde îmi pun pe axa lumii
Gândul iubirii, să-l aprind.
Amară-dulce e prigoana
Tălpii plesnite în țărână,
Se vindecă atunci când morții
Întind ușor spre noi o mână.
De cad, mă-nalț împărătește
Prin ușa visurilor mele,
Un ideal purtat în largul
Iubirilor zidite-n stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii tăi
Ochii tăi sunt pajiștea viselor mele,
Cuvinte scrise cu raze în cerul de stele.
Mă înec în privirea ta, cum în cer,
Îngerii se pierd în zborul stingher.
Flori de albăstrele porți în priviri,
Podoabă regală în mări de iubiri.
Sunt țărmul ce ritmic îți poartă
Iubirea și dorul prin propria soartă.
Aș vrea-n buchetul iubirii cu dor,
Să fiu trăsnit de-al dragostei fior.
Să intru des în zborul inimii tale
Să-ți aduc etern tornade de petale.
Ochii tăi să zburde printre stele
Cu aripi de îngeri prin aripile mele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu taxiul printre stele
Printre stele, printre stele
Cu taxiul a pornit
Muza poeziei mele
Să recite- n infinit.
Sirius a- ntins o rază
Plină- n rime și troheie,
Cerul a întins o vază
Cu trup neted de femeie...
Zborul este către stele
C- un taxi, cristal de- abis,
În cer înălțăm castele,
Pe furiș intrăm în vis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară ruptă din rai
s-a întors dimineața în ochii florilor
ierburile privesc mirate plutitoare oglinzi
păsările cântă imnurile nopții de ploaie
văzduhul plânge numele norilor
și lumina se desprinde de lichidele alcaline
soarele bogat ca o floare de platină
îmi scapă din mâini
amiaza intră-n ochiul șarpelui
se așteaptă o seară ruptă din rai
să deschidă porțile nopții de vânt
până-mi strâng caii de pe drumurile cerului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise pe zăpadă
Brusc se iau decizii contondente,
Visele se îndulcesc în fete,
Vârstele-n etaje aleargă după ele,
Le ajung doar cei mânați de stele.
Copiii mici le ating la călcâie,
Adolescenții doar în poezie,
Adulții le mângâie peste tot,
Bătrânii doar acolo, unde pot.
Fiecare-i cu inima- altar,
Unii au fler, alții n-au habar,
Unii au bani, nu au putere,
Unii chiar se lasă de plăcere.
Fetele se-ncântă, înduioșate
Adună îngeri și îi scaldă-n lapte,
Căutat de-o spaimă înspumată
Prefer să fac potecă în zăpadă.
Să las ca semn urmașilor urmași
Potrivirea miilor de pași,
În minciunile înscrise pe zăpadă
Visele le pun frumos să ardă!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul desenat în vis
Era iarnă, pe zăpadă
O copită desenată
Tropăia sub cer de stele
Rotind visuri prin vâlcele.
Tu ai prins un vis de seară
Și s-a făcut primăvară,
Am pus șa calului-n spate
Și-am zburat ușor spre noapte.
Când s-a împlinit a zi,
N-am terminat a iubi,
Visul a rămas o vară
Pe un cal cât o vioară.
Am cântat în șaua lui
Sub credința cerului,
Calul nostru desenat
Rodul toamnei ne-a lăsat.
Mergem doi într-o copită,
M-ai încercăm o ispită
Și-așteptăm pe cal de vis
Să zburăm în paradis!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă un poem iubitei
Cu ochiul candid de poeme,
Plutind cu sufletul spre stele,
Îmbujorat de-atâta vis,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Din sărutări catifelate
Ascunse-n văgăuni de noapte.
Din flori de crin, voal de mireasă
Pe chipu-ți, vreau să strălucească.
Cu ochiul candid de poeme,
Dintr-un buchet de crizanteme,
Ți-aș ninge-n păr de abanos
Doar un poem cel mai frumos.
Și talpa eu ți-aș săruta
Și în genunchi, iubita mea,
Aș sta de dor, la căpătâi...
Rămâi în visul meu! Rămâi!
Plutind cu sufletul spre stele,
Nectarul vieții-am strâns din ele...
Polen, ca fluturii de stea,
Să zboare cu iubirea mea,
Ție să și-o aducă-n dar.
Și-o coroniță de cleștar,
Cu jarul încrustat pe ea,
Cu flori de sânger, de lalea.
Îmbujorat de-atâta vis,
Departe,-n lumi de neatins,
Te-am luat cu mine, să-ți recit
Șoapte născute în zenit...
O clip-am fost cuvânt și vers,
Pluteam uitat în univers,
Un mire îmbrăcaat în zale,
Dar tu... unde erai tu oare?!
Iubito, alt poem ți-am scris,
Am exilat din nou în vis,
Cu lacrimi de mărgăritare
Am plâns a mea înmormântare.
Pășeai tăcut în urma mea
Purtând o llacrimă de stea.
În palma-n mine rezidită
Ți-am pus și inima, iubită!
Din sărutări catifelate
Tu mi-ai zidit un drum spre moarte,
Cu pașii moi de albe șoapte,
Acum te risipești în noapte.
Pe sângerânde coapse plouă
De-acum, o primăvară nouă...
Pe sâni sunt grânele-ncolțite!
Dar tu, tu nu-ți aduci aminte...
Ascunse-n văgăuni de noapte
Sunt clipele... și-atâtea șoapte
Ce ți le-am spus cândva,-ntr-o seară
Sălbatică de primăvară.
Când brațul meu te-nlănțuise
Cu rumene brățări de vise.
Ce vânturi stranii te-au furat
Din nupțialul nostru pat?!
Din flori de crini, voal de mireasă
Ți-aș spune, să te am o viață.
Să alergăm desculți de vise,
Printre poemele nescrise,
Să ne oprim la mal de stele,
Aleasa visurilor mele,
Să fie zarea câmp de stele
La poarta fericirii mele.
Pe chipu-ți vreau să strălucească
Fir de lumină-mpărătească,
Sub flori de liliac brodate
În vise,-n tainica mea noapte.
Dar tu rămâi un vis, departe
Pierdută-n lacrimi, printre șoapte.
Eu, rezemat de poarta nopții,
Te plâng, precum te-au plâns cu toții.
Pe chipu-ți vreau să strălucească,
Din flori de crin, voal de mireasă.
Ascunse-n văgăuni de noapte,
Din sărutări catifelate,
Iubito, alt poem ți-am scris,
Îmbujorat de-atâta vis,
Plutind cu sufletul spre stele,
Cu ochiul candid de poeme.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mireasmă căzută din stele
Norii călătoresc sub crucea omului ucis
În scena unde bețivii de stele intră în vis,
Desenând trandafirii iubitei cu ea supusă-n spini,
Miresme otrăvite se golesc în ochi de străini.
Groparii sapă la butoiul plin cu arome stilate,
Trupul rămâne, sufletul o ia într-o parte
Și privește cum norii prind stele în plasele lor,
Sunt licuri dulci ce cad în spuza tuturor.
Învinovățesc scena ce se scurge în ploaie
Ca o pasăre trecută în boabe de grâu, în păstaie
De zorea ce urcă spre lună prin brațele mele,
Degetele s-aprind de mireasma căzută din stele!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, tu, veșnicie?
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri blonzi stau la taifas
Printre miile de stele
Care ard în propriul glas.
Umezesc lacrimi de sânge,
Focu-n umeri înfrunzește,
Tunetul de sticlă spartă
Printre ploi mă urmărește.
Felinare dulci sunt prinse
Chiar și-n coarnele de cerb,
În singurătate crește
Fulgerul în care fierb.
Iese fum din ochii nopții,
Îngeri îmi pătrund în glas,
Unde ești, tu, veșnicie
Să stăm iarăși la taifas?
citat din Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi mirosind a stele
Rănile iubirii pârjolesc inima
Pe grătarul lacrimilor mirosind a stele,
Razele durerii sunt de ne-nțeles,
Ura lor așează peste roți pingele.
Talismanul prinde ca în piept să ardă
Pâlcuri cenușii de jerbe fioroase,
Răscolită dragostea-i supusă
Trestiei umane între flori spumoase.
Ce se petrece-n lume? Îngeri am fost noi,
Coroană de flori sfinte pe masa unei nopți,
Pe câmpul de iubire rodul este viață,
Axa ei corola pe care-o purtăm toți.
Rănile se-nchid, demult tu m-ai uitat,
Eu am plecat cu muza, închis în poezie,
Pegasul prinde aripi, în urmă tu reciți
Sub curcubeu de vise, lacrima târzie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!