Lacrimi mirosind a stele
Rănile iubirii pârjolesc inima
Pe grătarul lacrimilor mirosind a stele,
Razele durerii sunt de ne-nțeles,
Ura lor așează peste roți pingele.
Talismanul prinde ca în piept să ardă
Pâlcuri cenușii de jerbe fioroase,
Răscolită dragostea-i supusă
Trestiei umane între flori spumoase.
Ce se petrece-n lume? Îngeri am fost noi,
Coroană de flori sfinte pe masa unei nopți,
Pe câmpul de iubire rodul este viață,
Axa ei corola pe care-o purtăm toți.
Rănile se-nchid, demult tu m-ai uitat,
Eu am plecat cu muza, închis în poezie,
Pegasul prinde aripi, în urmă tu reciți
Sub curcubeu de vise, lacrima târzie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.