Cenușa epavei
Sunt cenușa epavei dragostei mele
Lunecând pe umbre și pe ape,
Te țin în pieptul meu mereu aproape
Aprinsă printre stinse stele.
Sunt jertfa florilor tăiate scurt
De foarfeca urzelilor tăcute,
Unde rădăcinile-s cuvintele născute
De-a picta durerile-n sărut.
M-am prosternat la visele rebele,
Am pus pe buze fluturi să zâmbească
Din neprihănita ie românească
Pe care-o porți prin ciocârlii spre stele.
Sunt văduvit de netezita iască
A partiturii pusă-n umbre lungi,
Cenușa-n zbor alungă îngeri ciungi
Când vor în locul meu să te iubească.
Te-mbrac în mii de ii cu nestemate,
Cu maci aprinși în lanurile de grâu,
Un tricolor îți pun frumos la brâu,
Spre veacuri în iubiri nemăsurate!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.