Regatul Mustang
Am să te fur, iubito,
Din visul cel mai drag,
Ținând de hățuri pegași
Vom zbura-n Mustang.
Regatu-acesta este
În peșteri poezie
Unde prin descântec
Învie-orice statuie.
Și timpul cel hain
Rămâne-ncremenit
În tinerețea noastră
În care ne-am iubit.
Ai să rămâi surprinsă,
Aici ecou-i surd,
În peștera de pâine
Dospită-n mir și unt.
Dulceața este mierea
Din buzele-ți petale
Și visu-i furăciune
Sub stelele din cale.
O, iată, noi ajuns-am
În Regatul Mustang,
Avem în brațe îngeri
Și umbre reci în prag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Citate similare
Poemul ca loz câștigător
Vă zic: "E de lux", dar nu e de lux.
Vă zic: "E apartament", dar nu e apartament.
În apartamentul de lux locuiește altcineva
Vă zic: "E alb", însă nu e alb.
Vă zic: "E Mustang", dar nu e Mustang.
Dar eu am astăzi un Mustang alb
Poemul e un loz providențial
Nu dai greș. Joacă pe apartament, iată apartamentul.
Mizează pe mine: Iată albul "Mustang"
Diferența magică între
Aceste câștiguri n-o simți: scrii
Într-o chilie, ca și cum ai călări un Mustang.
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea noastră fi-va pomenită
Mi-am pus tinerețea pe aripi de fluturi,
Fluturii i˗am pus între petale de flori,
Florile au fost stropite din ciuturi
Cu apă sfințită din ghiers de viori.
Viorile ajuns˗au la tine în brațe,
Brațele s-au făcut ram de poveste și dor,
Povestea și dorul au început să ne-nalțe
În propria casă cu soare˗n pridvor.
Timpul a mușcat hoțește din noi,
A marcat fluturii în culori argintii,
Cineva i-a prins cu zâmbet vioi,
Acel cineva sunt proprii copii.
Acum tinerețea e în alte petale,
Noi o privim bând apă sfințită,
Vioara se avântă într˗o nouă cale
Unde povestea noatră fi-va pomenită!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cea mai veche pâine a lumii e credința
Cu ochii către cer, cu ochii spre pământ,
Ne rugăm la Domnul cu toată ființa,
Nu semănăm furtună să culegem vânt:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Înflorim cu timpul trecerea-n vecie,
Îmbinăm iubirea, cu toată iscusința,
Cu destinul vieții: femeie, poezie,
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Pun toată bucuria în roua dimineții,
Nimic în cale nu are putința
Să răstălmăcească visul tinereții:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Hrănim cu dânsa, în zumzet de albine,
Copiii noștri îngeri cu toată silința,
Recunoștința naltă curge-n clavecine:
Cea mai veche pâine a lumii e credința.
Prin ea Domnul alină treptele de dor,
Frumoasele biserici ne-nalță conștiința
În Grădina Maicii celui Nemuritor
Unde pâinea sfântă a fost și e credința.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E toamnă în sufletul meu
În cer sufletul face poteci,
Stelele-mi înfiază oasele reci,
Tu, răsărită în prag de magie
Iubirea veșnicești în poezie.
În visul vânat de dor și idei
Inima-i vrajă în floare de tei,
Culegi miere cu palmele mici,
Saturi cu vise ochi de pitici.
Freamătă timpul pe scara vieții,
Crucile s-ascund în praful cetății.
E toamnă și-n sufletul meu
Oasele reci ajung la Dumnezeu.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mergem prin flori
Mergem prin flori
Cu stele în mână,
Îngerii sug lapte
Cu-aromă de lună.
Gustul acru-dulce
I-ascuns în icoane,
Într-un câmp de flori
Cu urși de bomboane.
Ia-mi inima iubito,
Ne-ascundem în frunze
Să adunăm din umbre
Stelele lehuze!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia în raze de lumină
Potrivim în soartă ceasornice stelare;
De ziua ta femeie să fii fără-ncetare
Iubirea noastră scumpă, orișicine știe
Că ești o pâine rară coaptă-n poezie,
Dulce cum este mierea florilor de tei,
Frumoasă, o zeiță pentru copiii tăi;
Ești prinsă în icoane de îngerii din noi,
Minunate vise din strămoșesc altoi.
Atingem flori cu floarea surâsului sublim
Ca să-ți aducem zorii în totul ce iubim,
Rimele se-adună în strofe să rămână
Poezie sfântă în limba mea română,
Vreau inima-mi să fie zbor de fericire
În ochii generoși din propria iubire,
Doamne, doar femeia în raze de lumină,
Prin puterea Ta, noi o simțim divină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul iubirii
Toamna are cataractă pe lentile,
Trebuie dusă la specialista stelară
Care operează irișii deranjați
De lumina solară, lunară.
Te port în sertarul inimii
Psiholog cu profunde aluzii,
Cine consumă dulci trufandale
Făcându-și din viață iluzii?
Femeile prelungesc bărbăția,
Tu îmi confirmi: "vitalitatea",
Nu trăim amnezici, suntem ca o lăută
Ce-ngroașă prin îngeri natalitatea.
Îmi place gândul tău, iubirea în nuanțe,
Viața-n cuplu este școală-naltă
Unde orișicine învață a trăi
Fără confuzia care ne îmbată.
Misterul vieții este-un bob de rouă
Care se topește noaptea în câmpie,
Iubindu-te, iubire, te îndemn
Să fii mierea dulce scăldată-n poezie.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre frâiele uzate
Roibul meu mănâncă jarul
Stelelor ce cad în hău,
Ovăzul ce dă în lapte
Fierbe sub ele din greu.
Îl încalec, el nechează,
Se-ndreaptă spre Carul Mare,
Unde cerul ți-a pus zestrea
Pentru nuntă, la păstrare.
Timpul curge peste spații,
Se văd coastele la cal,
Simt cum își închide ochii
Și devine ireal.
Să cobor încerc de-ndată,
Mă agăț de oiște,
Strigu-te, tu nu m-auzi,
Stelele sunt vraiște.
Nu te văd, dar parcă simt
Coaste noi, alt cal e mort,
Vom împinge Carul Mare
Printre stelele resort.
Noi suntem acuma umbre
Ce se-nvârt în Galaxii,
Două umbre. Moartea spune
Că suntem printre cei vii.
Ne mai mângâiem odată,
Carul Mare scârție,
Punem undelemn de soare
Unde este pârtie.
Două umbre însetate
Își caută frunzele
Printre frâiele uzate
Acum dorm iubirile!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popas cu răspântii
Visul meu are idei mărețe
Mi-a făcut din soare și lună
O bicicletă cu coarnele crețe,
Ne plimbăm în univers împreună.
Oamenii spun: iată, sunt zei,
Sorb lumină de stele pe nas,
Razele prelungi sunt tăiței
Serviți în ciorba marelui popas.
Pedalăm unul spre altul,
Față în față, bicicleta știe
Să ducă în răspântie satul
Unde din izvoare curge poezie.
Visul se destramă ușor,
Mă trezesc în brațe cu tine,
Te transformi într-un bujor
Și înflorești la mine în retine!
Bicicleta își vede de drum,
Zeii aprind focul peste-nalt,
Ne ascundem în jar și în fum
La popasul cu răspântii din sat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâsul tău...
În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinișul stelar, cu plăcere.
Blândețea îți rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtășești
Sub crucea iubirii divină.
Mi-i dor de dor și îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise și mistere:
Îți cer un fluturaș și o albină,
Și inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoțesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul de ceară
Cea mai frumoasa povară,
Cea mai plăcută,
Cea mai dureroasă,
Cea mai cea iubire
Este iubirea noastră.
Sub streașina ei
Cresc îngeri cu pene de soare,
Lăutele cântă
Sub degetele vântului
Ce trece prin pletele tale.
Eu sunt arcușul
Fluturilor ce ating corzile
Inimii împovărate
Cu stelele iubirii,
Cu trecerea amintirii
În cea mai frumoasă povară
În interiorul căreia
Aprindem împreună
Universul de ceara!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trupuri de înger
Pe petale de sângeri
Dorm trupuri de îngeri
În somnul de veci.
Se scutură crinii
Și trec pelerinii
Divine poteci.
Sortită pieirii,
Trup nou devenirii
Tu ființă rămâi
Osânda privirii
Și-n legile firii
Iubirea dintâi.
Lumină și cale,
Cerească chemare
Te vrea înapoi.
Tu ceri alinare
Și muguri, în zare,
Mustesc din noroi.
Vulcanice umbre,
Pământul erupe...
Secundele pier.
Pe petale de sângeri,
Dorm trupuri de îngeri
În drumul spre cer.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- tinerețe
- Tinerețea este timpul pe care îl avem în fața noastră.
definiție clasică de Jules Romains
Adăugat de Pricop Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.
Când norii s-așează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când primăvara
Flutură-n stomac,
Ochii luminii vin
La tine în prag.
Când norii s-așează
Pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță
Pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii
Să te sărut în prag,
În ochi de poezie
Ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată
Pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul
Și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara,
Cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii
Visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe veci
Aici îmi este paradisul,
În ochii tăi când mă privești,
În brațele-ți în care visul,
Îmi spune cât de mult iubești.
Aici își face loc sărutul,
Pe buzele-ți ce mă doresc,
Pe care eu le vreau cu totul,
Să le ador, să le iubesc.
Aici devin îmbrățișare,
La pieptul tău, la sânii tăi,
Unde iubirea nu mai moare,
Ademenită de noi doi.
Aici voi vrea să stau de-a pururi,
Să-mi fie dragoste pe veci,
Să-mi curgă lacrimile șiruri,
De bucurie că nu-mi pleci.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri
Iubito
iubito
iubito
scăldată-n
neliniști de ape
ce note-ți
tresar obosite
în vocea
cu umbre
de clape
Iubito
iubito
iubito
plutindă
pe valuri
de vânturi
ce basme
se-aud nerostite
prin umbre
de clape
cu gânduri
Iubito
iubito
iubito
în focuri
de stele
scăldată
ce vise se sting
adumbrite
de lacrimi
pe clape
vărsate
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito...
Iubito... lasă-mi clipele să doarmă
Prinse-n iubirea mea din toamnă
Nu le trezi din depărtări
Lasă-le să ardă-n vis sub sărutări...
Iubito... lasă-mi zâmbetul pe buze
Să uit căutările confuze
Nu mă trezi din reveria mea
Lasă-mă să cred că ești o stea...
Iubito... lasă-mi parfumul tău cel crud
Să îl respir când crunt asud
Simțindu-te în nopți tot lângă mine
Fantasmă-n gând cerând iubire...
Iubito... lasă-mă să fiu al tău
Nu vreau să fiu în viața ta ecou
Hai vino, trezește-mă cu drag
În brațe să te trec al casei prag...
Iubito... vino să te strâng în brațe
Pe ochi să te sărut, pe toate
Pe buze și pe păru-ți mirosind
A trandafiri, a flori de crâng...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină
Am sărutat pe furiș o floare de crin,
Timpul s-a oprit a leac și senin,
Am aprins lumânări în ochi pe-nserate
Și visele le-am răvășit în noapte.
Simțeam îngerii zburând printre stele
Și izvoarele ce-adună setea-n iele,
Am sărutat pe furiș un trandafir,
M-a înțepat pe buze cu rodii și cu mir.
Sângele a-nceput să fluiere în piept,
Inima a-ntins covor pe drumul drept,
Tu i-ai stat în cale, în brațe te-am luat,
Pe furiș petalele de flori am scuturat.
Și crin și trandafir mi-aprind stele în trup,
Oase din pietre cu drag din munte rup
Și te înalț statuie în mica mea grădină
Purtând pe un inel sărutu-ți de regină!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petale de zăpadă
Petale de zăpadă se aștern în cale,
Steluța lor purtată-i pe aripă de vânt,
Un cerb își strigă soarta înnodând vocale
Din toamna ce apune în roade, pe pământ.
Tu dormi în crisalida lacrimilor scurse
La rădăcina florii-nchipuirii,
Doi îngeri în prichiciul luminii țin ascunse
Bucurii și doruri din patima iubirii.
Oriunde-ai fi ca-n basme în inimă te port,
Semn de înălțare în clipele visării,
În arc de curcubeu mă-ntind ca un resort
Să panseze trăirea săgeților durerii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!