Surâsul tău...
În regatul florilor albinele
Au aripile unse cu miere,
Tu le admiri spunând poezii
La urdinișul stelar, cu plăcere.
Blândețea îți rămâne aripă
Pe raza încărcată cu lumină,
Dragostea lor împărtășești
Sub crucea iubirii divină.
Mi-i dor de dor și îndrăznesc,
În vaierul de maximă plăcere,
Să-ți cer favoruri când tu spui
Că arzi în vise și mistere:
Îți cer un fluturaș și o albină,
Și inima, regatul, ce mă-mbie
Să te-nsoțesc acolo unde
Surâsul tău de miere-i poezie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.